De ziua poeziei - CE-i poezia?
Zbor în forma cea mai distilată,
ce se conturează în văzduh,
cântec într-o lacrimă curată,
Doamne, cât fior prelins în duh...
Vis, melancolie și aromă,
stare de etern și de neant,
flutur aiurit intrat în comă,
E un pic din Leibniz și din Kant.
E tristețe și cădere-n sus,
mugur alb și roz, și absolut,
Poate-i Răstignirea lui Iisus
și durerea care l-a durut...
Nebunie e și întristare,
nostalgie, vis și auroră,
lacrima cireșelor amare,
cîntul unui marinar la proră!
E un gând, un freamăt și un chin,
care înfloresc în miezul firii,
infinit, mireasmă și suspin,
cerb în dialog cu trandafirii...
Este bucuria-'nsângerării,
izbăvire cosmică, divină,
clipa, când, de frigu'-nsingurării,
tu, iubito, mă inviți la cină!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.