De ziua poeziei - CE-i poezia?

Zbor în forma cea mai distilată,
ce se conturează în văzduh,
cântec într-o lacrimă curată,
Doamne, cât fior prelins în duh...

Vis, melancolie şi aromă,
stare de etern şi de neant,
flutur aiurit intrat în comă,
E un pic din Leibniz şi din Kant.

E tristeţe şi cădere-n sus,
mugur alb şi roz, şi absolut,
Poate-i Răstignirea lui Iisus
şi durerea care l-a durut...

Nebunie e şi întristare,
nostalgie, vis şi auroră,
lacrima cireşelor amare,
cîntul unui marinar la proră!

E un gând, un freamăt şi un chin,
care înfloresc în miezul firii,
infinit, mireasmă şi suspin,
cerb în dialog cu trandafirii...

Este bucuria-'nsângerării,
izbăvire cosmică, divină,
clipa, când, de frigu'-nsingurării,
tu, iubito, mă inviţi la cină!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima lacrimă

Într-o fatală, crudă oară
Grozav eu am jurat
Să smulg din peptul meu afară
Amoru-mi înfocat.

L-am smuls!... şi mult în depărtare
Am plâns şi am jălit
Până timpul blând, cu îndurare,
Durerea mi-a gonit.

Şi azi din nou ca mai 'nainte
Simt un suspin amar
Şi văd o lacrimă fierbinte
În ochi lucindu-mi iar...

Ce vrei tu, lacrimă amară
Ce vrei, adânc suspin,
Vrei tu ca să înceapă iară
Amorul ş'al meu chin?

Nu! — grabnic lacrima va trece,
Pe cer cum trece-un nor
Stropind duios mormântul rece
Al stinsului amor.

poezie clasică de Iacob Negruzzi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei lacrimi

Pe-o vreme tristă şi ploioasă
Furat de-un gând afar' priveam
Trei stropi s-au furişat în casă
Şi s-au prelins, încet, pe geam.

Păreau că-s lacrimi cristaline
Şi că s-au scurs din ochii mei
Purtând trei doruri cu suspine
Şi dragostea unei femei.

O lacrimă era curată
Prelinsă ca şi-un fir de tort
Sclipind ca piatra nestemată
Ca semn al dragostei ce-ţi port.

O lacrimă era amară
Ca despărţirea ce-am trăit-o!
De-atunci, de mult, din acea seară
Când tu m-ai părăsit, iubito.

O lacrimă tulburătoare
Părea atunci că poartă-n ea
O stare grea şi-apăsătoare,
Ca şi singurătatea mea.

Mi-adun un gând de-o noapte albă
În care n-am putut să scriu
Când am prins lacrimile-n salbă
Şi-apoi am adormit târziu.

poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieţii (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Tu, Preacurată Fecioară Maria,
Binecuvântează, din Cer, România –
Grădina Ta, cândva, pâmânt miruit!

Numele Tău, de-a pururi, fie slăvit,
Îl rosteşte-n văzduh, ciocârlia,
Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Ne eşti Cer şi pământ – Temelia...

O, Maică a Omului îndumnezeit,
Pogoară lin şi resfinţeşte-ne glia,
Temei al curăţiei şi etern garanţia
Învierii e propria-ţi Moarte, în infinit...

Maică a unui Dumnezeu înomenit!

rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stat în alt... stat

Scoate-mă, Doamne, din vidul existenţial,
Ia-mă de mână şi-ndrumă-mi pasul,
pe Pasul Tău invizibil, etern,
îndepărtează-mi, îndată, impasul,
care mă poate arunca
în Infern.

Trece-mi, Doamne, lacrimile prin sită,
îndulceşte-mi sufletul de amar năpădit,
scoate-mă din starea de eu a neantului...
iartă-mă, sunt aici, am venit
să-mi descarc sufletul, la margini de fire,
sunt un Iov, Majestate,
în devenire.

Răspunde-mi, Te rog, sunt încă fiinţă,
plăsmuită după chipul şi asemănarea Ta,
iubirea-mi, furia-mi, nebunia,
urletu-mi tandru
şi floarea de Nu-mă-uita,
mă domină de când eram flăcăiandru...

Trăiesc în mijlocul Luminii
care, uneori, mă răneşte,
în zori şi-n amurg,
când zilele curg,
îţi port pe umeri toate judecăţile,
Doamne,
iartă-mă că sunt şi am fost,
cu rost, fără rost!

Sunt obosit de mine însumi... Doamne,
scoate-mă din povârnişurile firii,
e vremea când se ofilesc trandafirii
şi Timpul Cruce devine...
prin mine, prin Tine,
mă leg peninsular de Infinit
şi mor fără capăt,
subit...

Mi-e sete, Doamne, de viaţă,
mi-e foame, Doamne, de ideal,
mi-e dor de-un apus muzical,
îmi ispăşesc, Doamne, sinele,
şi alerg, nebun, după mine...

În flori, cu peţioluri şi stamine,
au adăstat
Raiul şi Iadul –
stat în alt... stat!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scrie, iubito, şi-apoi mă transcrie...

Orgasm smintit al spiritului pur –
glasul îţi strigă sonor în afunduri
şi se dezlănţuie-n eterul năvalnic,
net superior virtuţilor comune...

E ziua noastră de bun augur,
să trecem, iubito, prin prunduri,
prin sângele-ţi verde şi falnic,
ţâpureşte a cincea dimensiune!

Ştiu, iubirea e-un plus de suferinţă,
când visele ne tremură evanescent,
dar, dacă nu gustăm înşelăciunea vieţii
şi nu plângem crunt unul în celălalt,

Nu vom avea puncte de referinţă
şi niciun licăr verde, luminiscent,
care să ne-nlăture valurile ceţii,
pentru a executa, iubito, ultimul salt!

Aşadar, pulverizează-ţi praful firii,
polemizează-mă muzical şi nocturn,
îmbălsămează-mă cu privirea-ţi căprie,
aruncă-ţi, artezian, versurile-n cer...

Dar nu uita, Emilia, te rog, trandafirii,
ce cresc duios, matinal şi diurn,
mā scrie incandescent, cum se scrie...
ştii tu bine, iubito, la ce mă refer.

Mă scrie, mărunt, într-o hiperbolă vie,
mă scrie, iubito, şi-apoi mă transcrie!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog soliloc

Dacă timpu-i foc
Şi spaţu-i duh,
Omul e văzduh,
Fără noroc...

Dialog soliloc,
Vorbe în sine,
Dor mi-e de tine –
Sâni în ghioc.

Din loc în loc,
Flori de omăt,
Departe – hăt!,
Dansuri ad-hoc!

Vise pe stoc,
Miresme şi vrăji,
La graniţe, străji,
Guleai, tabacioc!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

... ierni ce ni se-aşează-n mugur,
vin ce n-a vāzut vreun strugur,
pāduri fārā de pādure,
rugi de mure, fārā mure,
cântec searbād fārā vers,
ciocârlii în zbor invers,
pâine albā, fārā grâu,
râuri repezi fārā râu,
patrie cu şerpi la sân,
ţara mea fārā stăpân...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

peste fiecare clipă petrecută
într-o lume ce-o credeam iubire
s-a lăsat o nostalgie aşternută
peste colţ de suflet şi de fire

... nostalgie, nostalgie, nostalgie
Înrămată în formele tăcerii
nu -mi mai lua din clipele uitării
vamă în favoarea veşniciei...

nostalgie, nostalgie, nostalgie
sentiment al naibii de himeric
cu sclipiri de negru cu isteric
pe albastrul pur al nebuniei...

nostalgie, nostalgie, nostalgie
soră dreaptă cu melancolia
lacrimă curgând pe isteria
unei stânci de albă gelozie

nostalgie, nostalgie, nostalgie...

poezie de Iurie Osoianu (4 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trandafirii înfloresc

Când trandafirii înfloresc
grădina prinde culoare.
Când zorii iubirii mijesc
viaţa e plină de soare.

Precum o floare-n grădină
şi iubirea înfloreşte.
Sufletul prinde lumină
şi viaţa o-împodobeşte.

poezie de Dumitru Delcă (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ucidem

Pluteşte-n noi mireasmă de iubire,
Eu cred că-i floarea care s-a deschis,
Deşi o vreme a rămas doar vis,
Acum, ajunsă este la-mplinire.

Cuvinte am trimis să-ţi dea de ştire
Şi-n schimb cuvinte bune mi-ai trimis,
Pluteşte-n noi mireasmă de iubire,
Eu cred că-i floarea care s-a deschis.

Frumoasă şi curată izbăvire
A fost momentu-n care am decis
Acestei flori s-aducem preţuire,
Să n-o ucidem, cum am mai ucis...

Pluteşte-n noi mireasmă de iubire.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea păcatului

La egală distanţă de tine
şi de tristeţe,
existenţa caută culoarea păcatului,
care nu poate fi îndepărtat,
decât dacă-l trăieşti până la capăt...

În păcat, ţi se înmoaie arcurile gândirii,
dar ţi se întăreşte cugetu-n sânge şi trup,
cerul nu mai are graniţe
şi ai tot timpul tentaţia căderii în cer,
fiindcă păcatul e dincolo de om,
te copleşeşte, te năruie,
apoi te îndeamnă la smerenie...

Păcatul nu e capabil de renunţare
şi nici de înşelăciune,
el îţi oferă maximum de viaţă
şi maximum de moarte.

Încântare şi suspin – păcatul
e un dor imanent firii,
supravieţuindu-ne într-un echivoc prelung
şi oprindu-se doar atunci
când sângele şi carnea dau semne
că au înţeles sufletul!

Încântare şi suspin –
păcatul reinventează existenţa
şi ne antrenează cu cel viclean,
Amin...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşi-vom spre neant...

Trăim plutind uşor, în versul alb al vieţii,
În dogme hrănitoare şi utopii duioase,
Cu dragostea în sânge şi, implicit, în oase,
Nefericiţi cum suntem, iubito, noi poeţii.

Din drumul nostru drept, înlăturăm scaieţii
De depărtare suntem, în doi, tot mai aproape,
Ne sărutăm, din când în când, pe pleoape,
C-o fantă de lumină, scurtăm unda tristeţii...

Tot inventând delicii şi voluptăţi candide,
Noi, surâzând, ieşim din crudul vid al vremii,
Şi, reciproc, iubito, ne oferim chiar premii
Şi-n duhu-ţi de silfidă, îţi jur că m-aş inchide.

Ce grea şi ce uşoară ne fi-va despărţirea,
În sensuri, vai!, opuse, păşi-vom spre neant,
Pe marginea genunii – nimic vivifiant,
Din care să renască, fuior, Buna-Vestirea!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul minţii

Pot să alerg, în suflet nu am teamă!
Înham un cerb la carul minţii... Doamne,
Cu gânduri bune-i împletesc în coarne
Şi zgomotul copitei lui mă-ndeamnă

S-ating alte meleaguri, de departe,
Unde lumina curge-ntr-un izvor,
Iar soarele atârnă-n sfori de dor;
Acolo, vorba e pustietate...

Livezi de cuiburi înfloresc în glastre.
E vremea când se-arată-n zbor lăstunul
Şi sufletu-mi jeleşte, ca nebunul,
În plinătatea depărtării noastre.

Am doar un cerb... Dă-mi, Doamne, unul
Să plângă-n ochii mei, lacrimi albastre!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialoguri ale înţelepciunii

iubito, drumul spre înţelepciune
este drumul spre libertatea din noi înşine
drumul spre centrul fiinţei noastre
tu ştii că cea mai preţioasă călătorie
este aceea către sufletul nostru,
către noi înşine, către nu se ştie unde
călătorie ce o facem în singurătate şi apoi în moarte
iubito, o singură îndoială, o singură greşeală
în dragoste, surpă totul în nebunie şi extaz.
eu în viaţă am dorit fără măsură, fără răgaz
am îndrăznit fără măsură, am iubit fără măsură.
în primul anotimp am descoperit lumea,
în cel de-al doilea-vezi bine- m-am îndrăgostit de tine
în al treilea anotimp am reflectat la lucrurile toate
în al patrulea am plecat într-o călătorie fără bagaje
spre care dintre visele mele adunate, iubito?
m-am îndreptat spre ceea ce nu am trăit la timp,
şi nu vom mai trăi niciodată nicicând
noi suntem ca un cântec etern
cântat cu fiinţa toată,
un cântec ce nu se poate cânta niciodată
de la sfârşit spre început, un cântec iubit
pe care trebuie să-l cânţi totdeauna la infinit
iubito, se poate muri din iubire
în deşert se duc doar îndrăgostiţii
şi nebunii frumoşi la fire
răstigniţi între viaţă şi moarte, doar nisipul
singurătăţii absolute le este mângâiere
în marea lor singurătate
noi am trăit viaţa pe apucate, iubito
am iubit până la demenţă nopţile şi rătăcirile
prin mahalalele întunecate ale fiinţei,
eu am iubit suflul cosmic în tine
suflul spiritului tău, jocurile firii nebunatice
abandonarea în întunericul nefiinţei,
în adâncurile telurice,
ori matricea tuturor virtualităţilor tale
am avut revelaţia unirii desăvărşite în sărut
nu vreau să aflu că pentru tine am murit demult
cum te-aş putea eu pierde pe tine,
când tu eşti soarele meu frumos şi nebun
când razele tale mă încălzesc pe acest drum
cum să uit eu soarele şi dincolo de moarte?

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie (de Ziua internaţională a ciocolatei)

Pune, Doamne, ciocolată,
În cafeaua noastră-amară
Şi ne spune că, odată,
Am avut şi noi o ţară!

epigramă de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul bal

! iubito, ai grijă că-n zbor,
prin orbitele versului,
te poţi pierde atât de uşor,
în culisele... Universului!

! plutind în eter, îmi inspiri
viziunea că te evapori încet,
îngropându-mă, să nu te miri,
în ghiocul unui mare regret!

! evident, te răsfeţi imanent,
lunecând în azur, ondulată,
doar fioru-ţi de crin, remanent,
mă previne ca-i fost odată!

! ai grijă – o lacrimă-ţi cântă,
pe sânii-ţi de-a pururi fierbinţi,
crepusculul, duios, te descântă,
cu-azurul, solemn, te alinţi!

! ţi-e zborul sublimul total,
eşti aripă verzuie, eşti duh,
mă cheamă, iubito, la ultimul bal,
cu tine-n abstractu-ţi văzduh!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine n-a simţit în momentele de amărăciune şi de tristeţe un fior rece prin tot corpul, o senzaţie de părăsire şi de ineluctabil, de moarte cosmică şi de neant individual, de vid subiectiv şi de nelinişte inexplicabilă, acela nu cunoaşte preliminările groaznice ale renunţării, rezultate ale unei îndelungi dureri.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani

Priveam la geamul tău,
Iar viscolul de-afară
Mă îndemna mereu,
Să intru... într-o doară.

Dar pentru ce mă mint
Când inima ţi-e dată?
Mai frig în suflet simt
Acum... ca niciodată!

Iubito, ce noapte nebună!
Cu suflete albe la geam,
Speram c-o să fim împreună:
La mulţi ani!

Şi am simţit atunci
O lacrimă pe gene,
Pe faţa mea de stânci,
Pe inima-mi curată.

Şi am plecat lăsând
Petrecerea să fie
O farsă-a unui gând,
În viaţa mea pustie.

Iubito, te cheamă o lume,
Ce singur rămân peste ani!
Şi-n noaptea aceasta se spune:
La mulţi ani!

poezie de Stefan Băiatu (31 decembrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comă...

Tendinţă de comă
Aromă de... vomă...

Se profită în jur de-atâta cruzime
Se şi compromite un trai sacadat,
Cu acte reflexe se-aruncă-n mulţime,
Semnal eficace dar anagramat...

Aromă de comă...
Tendinţă de vomă...

Fosile şi strâmbe se iniţiază,
O floră hidoasă în suflete zace,
Întregul acesta se îngreunează
Sub regnul iubirii paradisiace...

Tendinţă de-aromă,
Vomă în comă...

Lumini dezolante prin pseudoarte,
Lumini corelate de-un pai de chibrit,
Atât se reţine platonica parte,
Contemplaţii ce spun: - Vomită!... Vomit!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

De-ai vrea să ştii ce doruri mă cuprind
Nu poţi să vii decât în înserare
Când se aude cerb boncăluind
Şi păsări se rotesc în gria-mi zare

Cuvânt-mirare, lacrimă şi nor
Cu tine bolta mea-i de tot azură
Tu le dai nume, eu le dau fior
Şi mă sublimă întâmplarea-ţi pură.

Cântaţi-o-n muzici şi aprindeţi focuri
Cu ea eu voi începe magic dans
Ma daţi-mi nopţi-regine peste jocuri
Refluxuri dulci cu galaxii- balans.

Să nu-i mai fie teamă de corăbii
Secunde-yole şi efebe-timpuri
Să uite-n „mâine” clipa cea de ieri
Şi în clepsidră perla de nisipuri!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!