Vindecare

E-atât de frumos şi de rece
tabloul de tine pictat,
încât, admirându-l, am stat
un timp... cât răceala să plece.

epigramă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restaurare

Se-adună mucegaiul pe tabloul
pe care îl privesc, din când în când,
de parcă unui gând i-ar fi ecoul,
şi-ar vrea să-l văd, cu timpul, dispărând.

Când l-am pictat, am pus în el iubire
şi l-am păstrat – n-am vrut nicicum să-l dau –
iar apoi l-am privit cu mulţumire,
cu ochi ce, pe atunci, îmi străluceau.

Era superb tabloul, o-ncântare,
cel mai frumos pe care l-am pictat
cu un penel ce risipea candoare
pe pânza ce-ndelung a sărutat.

Culorile veneau din vechi poeme
şi se amestecau în visuri noi,
pierdute, regăsite după-o vreme
prin timpul ce se-ndepărta, greoi.

E mult de-atunci, pictura-i scorojită,
abia se mai distinge, parcă-i fum
ce-acoperă o faţă urâţită
în timpul ce-a trecut, şi nu oricum.

Părea trecut prin norii de furtună
legat cu fulgerele de un timp
ce vrea doar la tortură să-l supună,
intermitent, dar sigur, pe-un răstimp.

Nevinovat tabloul într-o vină
pe care-a descifrat-o un penel
descoperind amestecul cu tină
ascuns de o pojghiţă ca de gel.

Dar ce-ar putea să facă el, tabloul,
atunci când timpul însuşi l-a supus
furtunii provocate de ecouri
la propriile temeri. L-au distrus!

Aş vrea să fie cum a fost odată,
să îl pictez din nou, să îl salvez,
şi iată o idee –minunată!-
îl scot din ramă şi-l restaurez.

E mult de lucru, dar e-o bucurie!
Din cioburi de-amintiri culese-n ceaţă,
pictez din nou, dar, mi se pare mie,
sau în tablou e-acum o altă faţă?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul călătorilor nemuritori

Ne întâlnim prin timp şi spaţii vaste,
Nemuritori şi tineri, dar bătrâni,
Urmaşii zeilor a tot stăpâni,
Atraşi de-atâtea, între noi, contraste.

Tu eşti lumina arderii intense,
Eu sunt un întuneric îngheţat,
Tu eşti căldura, focul ce-a curmat
Răceala galaxiilor imense.

Ne întâlnim, ne-atragem, ne dorim,
Ne contopim în ere calde, reci,
Aşa cum numai noi putem şi ştim.

E-atâta timp de când călătorim
Pe ale Universului poteci,
Încât iubirea noastră nemurim.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldura iernii

E rece, e frig, e frumos,
E iarnă cum trebui' să fie:
Afară, un alb mătăsos,
În case, la cald, bucurie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul vieţii

Descrie-mi c-un penel întreaga viaţă,
dar fă-o-aşa cum aş fi vrut să fie:
ferită de momente ce îngheaţă,
căci mi s-au întâmplat prea multe mie!

Acoperă-mi c-un văl copilăria
prin care am trecut atât de iute
şi pune în culori doar armonia
poveştilor de-atunci, neîntrecute.

În zona cu furtuni, aşează-mi părul
aşa încât să pară unduire
prin lumi în care caut adevărul,
şi nu-mi picta în ochi dezamăgire.

De poţi, tabloul... fă-l să pară viu,
aşa cum, peste vremuri, vreau să fiu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnalul

Fereastra mea... e-o parte din tablou
sau, uneori, oglinda ce-mi răsfrânge
decorul care, de un timp, îmi plânge,
dar este şi al viselor ecou.

E-atât de veche rama, iar pe geam
se scurg în voie urmele de ploaie
încât lumina zilei se înmoaie
când trece-n strat de timp în amalgam.

Pe pat, e-o carte veche, o citesc
şi doar o filă, ultima, e nouă,
iar multe din trecut au stropi de rouă
pe care-i văd doar când o răsfoiesc.

Nu mă opresc pe-acolo – ştiu ce-am scris! –
mi-o amintesc pe toată: e-o poveste
ce, peste vremuri, poate să ateste
că de fereastră a trecut un vis.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcanul îngheţat

E frigul, oare, care mă pătrunde,
sau doar fiorul zilei reci de toamnă
ce mă priveşte blând şi mă îndeamnă
să-mi scot din suflet dorul ce se-ascunde.

E-atât de frig acum, atât de rece,
în sângele ce ieri ardea prin vene
ca lava ce se scurge în ravene
şi umple orice gol, pe unde trece.

Să-mi fi rămas, cumva, un gol în care
a tot crescut răceala şi uitarea,
ce-au construit acolo închisoarea
şi-mi ţin un dor ascuns în nepăsare?

De-ar fi aşa, cum ştiu că el rezistă
şi că vulcanul va erupe iară?
Sunt sigur că va fi curând afară
şi toamna va-nceta să fie tristă

E frig acum şi-aştept, oricât ar ţine,
ceva să se întâmple: o fisură
în grotă, suflet, teamă sau natură
şi-atunci va fi iar cald, şi va fi bine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am pictat un cearceaf răvăşit pe un pat, am vrut să-i spun întreaga poveste, cu lumini şi umbre. Privind tabloul, aş vrea să mă întrebaţi: o femeie a pictat asta?

citat din Artemisia Gentileschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâtea ori

Te-am strâns în braţe
de atâtea ori
în visuri,
încât gândurile
mi-au devenit
strângătoare de tine.

Te-am privit
de atâtea ori
în poze,
încât privirile
mi-au devenit
privitoare de tine.

Mi-am promis
de atâtea ori
că te voi întâlni,
încât promisiunile
mă vor face
să-ţi caut privirea
atunci când
mă vei strânge
în braţe
şi te vei înveli
cu mine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul vieţii

Amestec de culoare,
Dorinţe, gânduri, vis,
Trăiri sau renunţare...
Tabloul e deschis.

Pictezi o amintire,
Adaugi, din penel,
Un roşu de iubire
Sau gândul cel rebel.

Înlocuieşti furtuna
Cu-albastrul cer senin,
Sau ştergi, c-o tuşă, luna
Şi noaptea de suspin.

Mai pui un dans, cuvântul,
Pictezi ce vrei, ce crezi,
Şi îţi închei avântul
C-un gest banal: semnezi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzie

La Nuţi vine un vampir
-Când ziua se petrece-
În mână ţine un clondir
Şi n-ar mai vrea să plece.

-Hai, spune-mi iute, cum ai vrea
S-o facem astă seară?
-Mai repede, iubita mea,
Căci setea mă doboară.

Şi se-ntreba el că de ce
Ea caută să-l sece?
Luceafăr a crezut că e:
"Nemuritor si rece".

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea

Îl voi deschide într-o zi, căci iată:
se-agită şi se zbate şi ar vrea
să-mi spună că-i doar suflet şi-ar putea
să plece-n lumea lui de altădată.

Dar cum să plece când pe-acest pământ
în urmă ar lăsa atâta jale,
iar calea presărată cu petale
s-ar poticni în piatra de mormânt?

Cum ar putea s-ascundă în uitare
tot ce, timp de o viaţă, a creat
atât cât trupului de veghe-a stat?

Nu-i voi deschide. Liber la plecare
va fi când nu voi şti, căci eu i-am dat
doar trupul ce, o vreme,-a luminat.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea stâncii

Povestea ei, povestea stâncii sumbre
ce plânge-adesea în pădure, sus,
în munte, când, venind prin ceaţă, umbre
coboară spre poiană, în apus,

e-atât de veche şi atât de tristă,
încât se spune rar, la focuri vii,
de către cei ce-n munte mai rezistă,
uitaţi de timp, de ceruri şi de fii:

Era odată-n munte veselie
la stâna c-o băciţă şi-un cioban,
în grija lor, aproape cu o mie
de oi crescute-n raiul dunărean.

Se bucurau, trăiau în libertate
şi se iubeau, munceau, iar viaţa lor
era cum nu credeau că se mai poate
mai bună, mai frumoasă, făr-un nor.

Şi-ar mai fi fost, dar, peste munte rege,
venit din depărtare, de curând,
era un urs ce n-a mai vrut să plece,
şi le lua mioarele, pe rând.

S-a întâmplat ca, într-o-anume noapte,
să îl înfrunte cu-arme ce-au avut
şi ea, şi el, şi câinii – toţi cei şapte –
Au fost învinşi, răniţi şi au pierdut.

Au îndrăznit, au înfruntat un rege
şi au plătit prea mult: durerea ei
de dincolo de ea, de orice lege,
de moartea lui ce-a transformat-o-n stei.

Iubirea ei mai străluceşte, încă,
în inima închisă într-o stâncă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţie

"Justiţia", într-un stat de drept,
E-atât de oarbă şi de rea,
Încât oricare-i mai deştept:
Trece sigur... peste ea.

epigramă de Vasile Iuşan din Justiţia e oarbă... (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Un curcubeu surprins de o furtună
A încercat, un timp, să se opună,
Să fie el: un arc frumos pe cer,
Plin de culoare, farmec şi mister,
Dar a-ncetat şi-acum e ea ca el,
Furtuna curcubeului rebel.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia din gând

Mi-e teamă, ploaie, c-ai să-mi vii mai rece
Decât un gând ce-adânc mă înfioară
Când mă cuprinde, nu mai vrea să plece
Şi-aduce-n suflet noaptea de afară.

Cu el mă pot lupta: mi-aduc seninul
Din zile-n care cerul mi-e aproape
Iar sufletu-mi respinge tot veninul
Venit cu întuneric să-l adape,

Dar nu pot, ploaie, să mă lupt cu tine,
N-aş îndura cu lacrimi reci să-mi vii
Din ochi pe care ştii atât de bine
Că îi iubesc demult şi-i voi iubi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graţie

Pluteşti cu-atâta graţie pe ape
ce te alintă doar cu unde line,
încât privirea îmi ascund sub pleoape,
şi mă visez alăturea de tine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pântecul Mării

E-atât de sublim, în pântecul Mării
Şi-atâta confort în inima ta,
Cu flori albe De-nu-mă-uita,
Cu iubiri împotriva uitării...

Haide, iubito, la marginea zării,
Să conjugăm verbul, sublim, "a ierta",
E-atât de frumos, în pântecul Mării,
Acolo, iubito, ne vom alinta...

Iubirea-i un leac împotriva ratării,
De-aceea, în Mare, noi vom adăsta,
Cât valul şi cerul, frumos ne-or cânta
Sonetul iubirii şi-nmiresmārii...

E-atât de sublim în pântecul Mării.

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am pictat

Te-am pictat pe o coală de hârtie,
Te-am pictat pe o frunze de stejar.
Te-am pictat pe o lacrimă de iubire
Care a curs odată din ochii tăi frumoşi de chihlimbar.

Te-am pictat pe o gutuie galbenă
Cum este soarele pe cer.
Dulce, amăruie ca şi sărutul
Care deseori ţi -l cer!

Te-am pictat pe o rază de lumină,
Te-am pictat pe o stea.
Căci tu eşti a mea stăpână,
Te-am pictat chiar şi pe inima mea!

poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să faci un om de zăpadă? Priveşte-mă rece!

aforism de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un tablou

cu hruşciov care coboară
din tabloul pictat de mine
şi-a luat pălăria de pe capul
unui taur obişnuit cu arene
şi coride
m-a întrebat dacă e tabloul meu
ţipa că nu-i plac picturile abstracte
că arta adevărată ar trebui să mobilizeze
individul şi să-l îndemne la acţiune
pe când tabloul meu e amoral
antisovietic, degradant şi
şi că
ar trebui să fiu trimis într-un gulag
la reeducarea
tranzistorul deschis transmitea
o conferinţă ţinută de hruşciov
acompaniată de un cântec
în spaniolă
iubirea mă arde
muzica se aude în noaptea de cristal
îmi promit că o să refac tabloul
pe hruşciov îl voi aşeza
pe un inorog cu învăţăturile
lui lenin în mâna dreaptă
aşezată pe o coapsă de femeie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!