Căldura iernii

E rece, e frig, e frumos,
E iarnă cum trebui' să fie:
Afară, un alb mătăsos,
În case, la cald, bucurie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase a iarnă rece

Afară miroase a iarnă rece.
Plecat-au cocorii demult către zări,
Se simte zăpada prin aer cum trece,
Covor de petale se-aşterne-n cărări.

Afară miroase a rece şi fum
Şi păsări prin ramuri se strâng zgribulite.
Aleargă un câine grăbit peste drum,
Frunze se cern, de frig pălite.

Miroase a iarnă iarăşi afară
Şi ramul golaş a încremenit.
Miroase a zăpada ce va să cadă
Din cerul alb, de nori podidit.

poezie de Liliana Badea-Cârstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcanul îngheţat

E frigul, oare, care mă pătrunde,
sau doar fiorul zilei reci de toamnă
ce mă priveşte blând şi mă îndeamnă
să-mi scot din suflet dorul ce se-ascunde.

E-atât de frig acum, atât de rece,
în sângele ce ieri ardea prin vene
ca lava ce se scurge în ravene
şi umple orice gol, pe unde trece.

Să-mi fi rămas, cumva, un gol în care
a tot crescut răceala şi uitarea,
ce-au construit acolo închisoarea
şi-mi ţin un dor ascuns în nepăsare?

De-ar fi aşa, cum ştiu că el rezistă
şi că vulcanul va erupe iară?
Sunt sigur că va fi curând afară
şi toamna va-nceta să fie tristă

E frig acum şi-aştept, oricât ar ţine,
ceva să se întâmple: o fisură
în grotă, suflet, teamă sau natură
şi-atunci va fi iar cald, şi va fi bine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa mea

Cu chipul ei
Frumos brunet
Fetiţa mea
Este un zâmbet
Ce s-arată
În uşa mea
în scop direct
- ce faci?
Cum ai dormit?
E frig afară...
Vreau să ştii
De aceea
Am venit!!!
- Nu-i frig, răspund,
M-a înseninat
Un zâmbet cald
Şi a plecat....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iar e iarnă, frig şi ger,
Veşmânt alb e peste tot;
Înnorat e-albastrul cer,
Prin zăpadă mergi-înot.

Mici cristale de zăpadă
Cad într-una, fac grămadă,
Straie albe să aştearnă
Lunga şi geroasa iarnă.

Săniuţele zglobii
Duc la vale pe copii;
Omuleţii de zăpadă
Se înghesuie să-i vadă.

Moş Crăciun aduce-n dar
Brad frumos împodobit;
Sărbătoare este iar,
Chiar şi anul s-a-nnoit.

Iarna vine, iarna trece
Chiar dacă afară-i rece,
De eşti împăcat cu tine
În suflet ţi-e cald şi bine.

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna din sufletul meu

E iarnă,
în sufletul meu este ger.
Ca într-o lume cu altfel de reguli,
mă încălzesc şi pier
asemeni fulgului de zăpadă.

Prea târziu să mai schimb ceva,
e iarnă şi atât.
E iarnă, dragostea mea,
şi afară e iarnă,
e prea mult pentru mine
şi tu te-ai cuibărit
în ultimul loc cald,
m-ai alungat din ultimul loc cald.
Când vei pleca,
se va răci şi acela.

poezie de Julieta Daiana Bock
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns

cald
tăcerea nu mai e un răspuns

rece ca gheaţa
peste ape tulburi

azi a fost soare
lumina eşti tu

dincolo de cele luminate
sunt eu
cea de toate zilele

ascunde-mă în tine
să speriem ploaia
să înnebunim frumos

cald
rece
cald

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşire din mişcare... de revoluţie

Mă-nebuneşte gândul fugii pe elipsă;
Să nu scap ca-n prăpastii, în exterior de pistă,
Că nu-s tribune, e negrul cel absolut şi rece,
Acolo unde nu mai ştii... Nimic, nu se petrece!

E-un straniu ce m-apasă-n septembrie mereu,
La prima noapte "freeze" de-un rece alizeu...
Şi cad din mine frunze, ce-or putrezi orfane
De pom cald, ce-am dat fructe din cupe diafane.

Mă duc spre-un alt cules de trudă zămislită
Mereu, neîncetat, înscursă în stoc ispită
De trecere-n spre frig, ce-ngheaţă poate veşnic...
Şi nu se-ntoarce!? Astrul, e meteorul... sfeşnic?!?

Şi nici rotiri nu-s multe; noroc de-s cam optzeci,
Ce poţi în alergare să numeri, să petreci...
Şi chiar de nu laşi timp elipsei reci să cearnă,
Tot rişti să nu te-ntorci la cald... Din rece iarnă!...

Oare ce-i ce-au sfârşit cursă... pat o să ne aştearnă?!?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare

E-atât de frumos şi de rece
tabloul de tine pictat,
încât, admirându-l, am stat
un timp... cât răceala să plece.

epigramă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodia piţigoiului albastru

Plictisit de-atâta iarnă,
Legănând o rămurea,
Piţiguşul se întoarnă
Către ea.

-Am să-ţi cânt, de ziua noastră,
Sărbătoare-a ta şi-a mea,
Rapsodia cea albastră
... altcumva.

Vei simţi cum, printre pene,
Cioculeţu-mi şugubăţ
Îţi va murmura refrene
De răsfăţ.

Ai să crezi că-i cald afară
Şi că suntem, amândoi,
Într-un rai c-o altă vară
Pentru noi.

Am să-ţi cânt, iubito, viaţa,
Dragostea şi, cât trăiesc,
Îţi voi spune dimineaţa:
Te iubesc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turism

Aflând că-n România e cald, frumos, e soare,
Iar într-o zi anume şi dragostea e mare,
Un grup de englezoaice (urâte şi cam bete)
Şi-a pus speranţe mare în bietul... Dragobete!

epigramă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solar

Ah, doamne cât de rece sunt;
o umbră mângâind pământ
cu talpa ce mă-nalţă-n zare
să-mi agăţ palmele de soare.

Şi cât sunt de neputincios;
nici însumi nu-mi dau cald, geros
rămân, nici lumânare
nu sunt, doar tânjesc soare.

Mi-am ascuns inima-n adânc;
să n-aibă frig în tremur strâng
şi ultimul pic de sudoare...
să-l am în arşiţa de soare.

Fac cald şi eu un pic din mine
doar cât să fiu la altul bine,
să-l am şi eu la rând; când doare
o mână caldă să-mi dea, soare.

Mă minunez pe zi ce trece
-când cunosc ger, eternul rece-
cum poate un infinit răcoare
să-l facă cald, o pată, soare?!

... O zi, ca mine el va fi rece, oare?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

totul alb în jur –
noapte rece de iarnă
ţurţuri pe case

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă şi ninge

E vifor năprasnic afară,
E frig, nebunie şi ceaţă,
E liniştea dată cu ceară,
E clipa tăcerii de gheaţă.

E luna pe geam dăltuită,
E sufletu-arzând, iubitor,
E lacrima veşnic sfinţită,
E clipa romanţei de amor.

E noaptea rebelă şi bună,
E ochiul ce cată spre sân,
E vorba pe taine stăpână,
E sângele-ncins şi păgân.

E iarnă şi ninge-a iubire,
E viscol şi-i ger păcătos,
E taina ascunsă-n privire,
E viaţă... trăim... e frumos.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea din aprilie

Luni omul purta tricou
La cât de cald era afară.
Prin parcuri, pe la metrou
Mirosea de-acum a vară.

Dar clima s-a schimbat!
După căldură şi Soare
Gros ne-am îmbrăcat,
Ieri a fost răcoare.

Astăzi e un frig... şi-ţi vine
De iarnă să te echipezi.
Pui geaca frumos pe tine
Şi-aştepţi zăpadă să vezi.

Paştele este pe drum,
Soseşte-n câteva zile.
Dacă te uiţi pe geam acum
E cam la mii de mile.

Vremea e foarte nebună,
Aşa ceva n-ai mai văzut.
Trei anotimpuri într-o săptămână
De la tricou... la geacă-am trecut.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Când mi-e frig, îmi pun o haină,
Când mi-e cald, nu ies afară
Insă când mi-e dor de tine,
Beau la vin, beau în neştire
Totuşi, gura mi-i uscată,
Te aştept, dar nu vii fată,
Pe cărarea dintre vii,
Sufletul să mi-l mângâi.
Mi se pare groaznic doru,'
Ţin în mână strâns ulcioru,'
Şi visez ca-n ceas de seară,
Noi, prin lanu' de secară
S-alergăm desculţi şi goi
Doar cu luna peste noi.
Lună blândă, lună caldă,
Sa-ţi dezmierde trupul, fată,
Trupu-ţi alb, şi mlădios
Să mă-mbete de frumos,
Să mă-mbete de plăcere,
Trupul meu întruna cere
Ale tale imbrăţişări,
Ale tale dezmierdări.
Stăm în lan, si luna trece,
Vine dimineaţa rece
Simt broboanele de mană,
Şi mi-e frig... şi-mi pun o haină.

poezie de Mihai Valentin (1 august 2014)
Adăugat de Mihai Valentin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Se cern uşor, prin noapte, iluzii de lumină
şi-n risipirea fină a fulgilor de nea,
coboară-a lor regină în straie de hermină
şi flacăra privirii începe-a-mi căuta.

Mi-e teamă şi m-atrage cu strania-i făptură,
cu frumuseţea rece din roiul de sclipiri
al celei care pare,-n lumina Lunii, pură,
dar înfăşoară visuri în lanţ de rătăciri.

Închid cu cer de pleoape privirile-mi hulpave
şi-mi făuresc zăbrele din genele prelinse
pe flăcările care mai pâlpâie, firave,
închise-n ochi de iarnă, în gânduri calde, ninse.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă?

Iarna asta-i o minciună
Noaptea-i frig, ziua e cald;
Nu ştiu ce să fac cu-o brună
Deocamdată o cam scald.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aromele iernii

Miroase a brad în cabană
e linişte, cald şi plăcut,
iar vinul se-ncinge în cană
şi fierbe cum n-aş fi crezut.

Împrăştie-n jur o aromă
ce-alungă mirosul de brad
spre colţuri cu umbre-fantomă
ce pâlpâie, cad şi recad.

Cu trosnet, buşteanul din vatră
m-anunţă că-i ultimul, şi
afară-i un câine ce latră
de foame, de frig sau - mai ştii? –

O crede cabana o... şatră!
De vină, mirosul o fi?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de iarnă

Tablou de iarnă,
cel mai bătrân anotimp
scoţându-şi la licitaţie
hainele albe.
La-ncheieturi, toată suflarea
stă adormită-n case,
adevărate icoane
cu nimburile şterse
de fruntea mamelor.

Tablou de iarnă,
un călător înstrăinat
şi-un cal nechezând
la pieptul fiecărei case,
amândoi, străbătând
pivneţele cerului
şi toate hambarele
umplute cu fulgi
răsturnându-le în ochii noştri.

poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să faci un om de zăpadă? Priveşte-mă rece!

aforism de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!