Graţie

Pluteşti cu-atâta graţie pe ape
ce te alintă doar cu unde line,
încât privirea îmi ascund sub pleoape,
şi mă visez alăturea de tine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâtea ori

Te-am strâns în braţe
de atâtea ori
în visuri,
încât gândurile
mi-au devenit
strângătoare de tine.

Te-am privit
de atâtea ori
în poze,
încât privirile
mi-au devenit
privitoare de tine.

Mi-am promis
de atâtea ori
că te voi întâlni,
încât promisiunile
mă vor face
să-ţi caut privirea
atunci când
mă vei strânge
în braţe
şi te vei înveli
cu mine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Panmarie

Singurătate albastră
Peste nopţi deschise
Spre amurg,
E atata pandemie in jur
Încât nu stiu unde
Să mă ascund.

Vine valul patru
Nu doar la Marea Neagră
Se va izbi de măştile
Căzute sub barbă.

Vin morţi uitaţi de soartă
Într-un banal coşciug
Unde, Doamne?
Unde să mă ascund?

poezie de Pana D.
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri rătăcite

M-apasă, de o vreme, noul gând:
Nu e prea mult cu-atâta fericire?
E-un echilibru-n viaţă, şi-i plăpând!
Cum voi putea să îl menţin, iubire?

Eu am să-ncerc un taler să menţin
Mereu în jos, mereu prea-plin de tine,
Iar celălalt, de-mi scrie în destin,
L-aş vrea umplut cu micile suspine,

Acelea ce mă-ncearcă, uneori,
Când doar singurătatea mă-nconjoară
Iar gândurile-mi rătăcesc prin nori
De unde ploaia rece le doboară.

E-un echilibru-n toate, nu-i aşa?
Acum ştii ce aş vrea, iubirea mea!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare

E-atât de frumos şi de rece
tabloul de tine pictat,
încât, admirându-l, am stat
un timp... cât răceala să plece.

epigramă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lebedei

Plutind pe apele line, sub primele raze de soare,
Pari ultimul fulg de zăpadă al iernii ce moare.
Pluteşti într-o lume străină, stingheră, cu ochii în zare,
Sperând să-ţi găseşti partenerul în stolul ce-apare.
Sunt mulţi, dar el este acolo, îl ştii doar din visele tale,
Curând se desprinde din ceată şi-ţi iese în cale.
Sub aripa neagră a nopţii ce-n linişte-acoperă linul,
Încet, două umbre se-ndreaptă să-nfrunte destinul.

2.
E altă primăvară şi alt soare,
Acelaşi lac albastru cu-ape line.
Aceiaşi doi, cu-aceleaşi forme fine,
Privind nerăbdători aceeaşi zare.

Din cer, ca nişte fulgi enormi coboară
Acelaşi stol, aceeaşi societate
De care ieri fugeau, pe lac se-abate,
Spărgând tăcerea ce îi înfioară.

3.
Dar iată-l,
Cavalerul negru!
Senzaţia,
Ispita
Şi prilejul.
Enorm nufăr negru
Printre atâta alb
Şi verde
Şi albastru.
E singur
Şi e negru,
Iar ea,
Descătuşată parcă
De monotonie,
Îi iese înainte
Cu un ţipăt
De plăcere.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul lunii de săpun

Iubita mea, te port pe braţe
atât de lin – şi-atât de greu! –
de-mi seacă muşchii-n antebraţe
Iar tu eşti, toată,-n dorul meu.

Ai ochii-nchişi, pluteşti pe unde,
visezi la luna de pe cer,
ţi-aş zice: "Ia-o!", dar... de unde?
- că-n noaptea asta-s cavaler -.

Iubito, n-am, că de-aş avea,
ţi-aş da-o ţie, la pachet,
cu steagu'-american pe ea
şi paişpe versuri de sonet.

Iubita mea,-n final, îţi spun:
-N-am luni, dar marţi, nu ţi-aş fi bun?

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de sus

Că e răsărit sau apus,
că mergi în direcţia bună,
e greu doar privirea să-ţi spună
în lipsa luminii de sus.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i vina ta

Nu-i vina ta
Că tu mă detestai,
E doar a mea în toate,
O ştiu bine,
Că-n orice împrejurare te aflai,
Eu stăruiam să fiu
Alăturea
De tine!

Nu-i vina ta
Că supăraţi eram!
E doar a mea!
A mea e!
Ştiu eu bine,
Că-n orice depărtare tu erai,
Te aşteptam
Pe tine!

Nu-i vina ta
Că te pierdeai,
E vina mea şi doar a mea,
Ştiu bine,
Că, ori de câte ori cădeai,
Te ridicam alăturea
De mine!

Nu-i vina ta,
O ştiu cu adevărat!
Sunt vinovată eu
Şi pentru tine!
Tu nu eşti
Cu nimica vinovat!
E vina mea
Că eu credeam...
În tine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un refren

Stai linişţită! - nu-i decât un tren;
Că l-ai pierdut? – atâtea sunt pe cale!
Iar "vine, pleacă"-a devenit refren
Pe care îl tot cânţi, cu-atâta jale.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piano

Hai, vino să-mi fii partitură,
Să-mi iau cu privirea din tine
Doar note cu-aspecte feline
De pe-un portativ aventură.

Pianul să-ţi fie-aşternutul,
Iar tu, cu mişcări languroase
De mâinile mele atrase,
Iubirii să-i fii începutul.

Să fiu vinovat de-a ta vină,
Să fii, pe-un pian, vinovată
De lumea rămasă uitată
În muzica noastră deplină.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe de apus

A izbucnit pământul
într-un hohot de flori,
iubito,
iar noi călcăm clipele
de la marginea mării
cu tălpile gândurilor noastre.
Apusul ne alintă umbrele
într-un sărut
ce trece dincolo
de timp.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc cu perne

Joc cu perne

Peste noapte, perna mea
Spre mirarea mea, a ta
şi-a oricui
a făcut şapte pui
pufoşi şi moi,
care, jucăuşi
ca nişte pisoi,
se ascund după uşi.

Seara, după o joacă năucă
adorm pernuţele pe unde apucă,
pe pat, pe sub pat,
în dulap
şi pe covor.
Cu grijă firească
le ridic uşor,
să nu se trezescă.

Culc capul pe pernă
cu părul vâlvoi, plin de fulgi
şi ea mă alintă prin beznă
şoptind în urechi, vise dulci!

poezie de David Daniel Adam (18 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea ta

Privirea ta mă cam alintă
(A observat-o şi Miron),
Când mă priveşti, drăguţă, ţintă
Îmi baţi în inimă-un piron.

epigramă de Grigore Drăgan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cai

Sunt cai ce au ţinută,
Iar ochii voştri-uimiţi
Vă fac privirea mută
Când îi descoperiţi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perna cu vise

Peste noapte, perna mea
Spre mirarea mea, a ta
şi-a oricui
a făcut şapte pui
pufoşi şi moi,
care, jucăuşi
ca nişte pisoi,
se ascund după uşi.

Seara, după o joacă năucă
adorm pernuţele pe unde apucă,
pe pat, pe sub pat
în dulap.
şi pe covor.
Cu grijă firească
Le ridic uşor,
Să nu se trezescă.

Culc capul pe pernă
cu părul vâlvoi, plin de fulgi
şi ea mă alintă prin beznă
şoptind în urechi, vise dulci!

poezie de David Daniel Adam (12 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stins

Culoarea trandafirului s-a stins
în furia ce-ntunecă privirea
ce, până ieri, pleca spre necuprins
din ochi ce-o îndemnau cu strălucirea.

Era privirea zorilor de zi,
a stelelor din nopţile senine,
o bucurie simplă de a fi
şi de-a putea în juru-i să lumine.

E trandafirul meu? Nu este el!
Cum poate-atâta roşu să dispară?
Să strice pânza mea un alt penel
venit ca o furtună de afară?

S-a stins culoarea lui, a dispărut!
E alb acum sau doar mi s-a părut?

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată dragostea mea

Visez să fiu iar lângă tine
O pasăre vie în noapte
Ce zboară pe ceruri senine
Şi-aduce iubirea în şoapte.

Visez să te mai ţin de mână
Cu stele-n privirea pierdută
Şi-n razele calde-o cunună
Din soare se vrea refăcută.

Visez fie zi, fie noapte
Să-ţi fiu valul şi-ntreaga mare,
Să şterg dintre umbre un poate
S-aduc pacea-n nume de floare.

Visez că sunt marea iubire
În sunet de frunze căzute
Şi caut în orice-amintire
Cărări ale vieţii pierdute.

Visez să ajung pân'la tine
Să-ţi dau toată dragostea mea
Şi zborul spre stele, ştii bine
În doi să-l avem de ai vrea.

Visez că sunt cântecul tău
Şi dorul mă cheamă la stele
Se pierde-n neant ce-a fost rău,
Când tu eşti în braţele mele.

Visez şi acum, dar şi mâine
S-aud glasul tău, vocea ta
Hai vino, te rog, lângă mine
Şi ia toată dragostea mea.

poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ma fac cu tine?

Ce ma fac cu tine
Unde sa te pun,
Am pe mana urme
De ruj si parfum

Ce ma fac cu tine
Daca nu ajung
Sa-ti sarut picioru'
Si umaru' stang

Ce ma fac cu tine
Daca-n Paradis
Au dat o lege
Si sunt interzis

Ce ma fac cu tine
Daca mereu visez
Ca durerea vine
Si tu mi-o asezi

Ce ma fac cu tine
Cand nu-nteleg
De ce in iubire
Pui pret peste pret

Ce ma fac cu tine
Unde sa mai merg
Caci fara speranta
Nu te inteleg

Ce ma fac cu tine
Cat sa ne uram,
Sa traim in urma
Sau sa ne iubim?

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fizică aplicată

În frumuseţea ta e-atâta gheaţă
încât privirea către tine face
ca sângele să îmi îngheţe-n vine,
iar inima să-mi zică: "Fugi în pace!"

Şi, nu-ţi mai spun, de cele picioruşe
ce n-au astâmpăr –parc-ar sta pe ace!-
c-ar sfârâi-ncotro-ar vedea cu ochii,
dar nu prea au, şi asta nu le place.

E-atâta marmură crescută-n tine,
că te-aş ciopli bucată cu bucată,
dar mi-este foarte frică de finalul
cu un gunoi din piatră sfărâmată.

Şi, poate, totuşi, eu aş fi în stare
să îţi topesc şi gheaţa din privire,
dar, la o încălzire foarte mare,
mi-e teamă că apare... aburire,

Şi-mi amintesc de sticla ce se sparge
iar ochii mei sclipesc şi... nu-i de bine,
aşa că te-ncălzesc mai de departe,
căci fizica, nu viaţa, ne desparte.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirarea unui gând stingher

Tu, suflet rătăcit, cum nu ştii, oare,
Că n-am plecat şi nu ne-am despărţit?
Sunt încă-n tine, viu, căci o plecare
Ar însemna pustiul de sfârşit.

Nu simţi privirea mea cum îţi măsoară
Plăcerea-n jocul noului sărut?
Nu ştii că te cunosc şi mă-nfioară
Toţi paşii tăi prin timpul ce-a trecut?

Nu te sfii de-acum! Din întâmplare,
Te mai privesc şi eu, la fel ca tine,
Dar nu cum te priveam, cu-nflăcărare;
Cred că-i dorinţa mea să-ţi fie bine.

Sunt doar un gând acum, ca o mirare
Prin gândul tău Dar ştii. Oi ştii, tu, oare?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!