
Tabloul vieții
Descrie-mi c-un penel întreaga viață,
dar fă-o-așa cum aș fi vrut să fie:
ferită de momente ce îngheață,
căci mi s-au întâmplat prea multe mie!
Acoperă-mi c-un văl copilăria
prin care am trecut atât de iute
și pune în culori doar armonia
poveștilor de-atunci, neîntrecute.
În zona cu furtuni, așează-mi părul
așa încât să pară unduire
prin lumi în care caut adevărul,
și nu-mi picta în ochi dezamăgire.
De poți, tabloul... fă-l să pară viu,
așa cum, peste vremuri, vreau să fiu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre păr
- poezii despre pictură
- poezii despre gheață
- poezii despre culori
- poezii despre copilărie
- poezii despre arte plastice
- poezii despre adevăr
Citate similare

Vedenii
Era o zi senină când stâncile din munte
S-au prins în ceartă mare prin adâncimi de nor
Ce le făcea să pară mai vechi și mai cărunte,
Mai acre-n inventarea poveștilor de dor.
Când una începuse mai vechea ei poveste
C-un prinț ce-a scos din ape o fată de-mpărat,
O alta a-ntrerupt-o, strigându-i fără veste:
"N-a scos-o, las' că știu eu: cu ea, s-a înecat!"
Și, Doamne, ce mai ceartă! o oră a durat.
S-au potolit în fine! și-a doua a-nceput:
"O tânără turistă, cu laptopul stricat..."
"A, știu: a fost la ăla și-n paișpe l-a durut!"
Cutremur! Val seismic! Furtună și tornadă!
S-a speriat și norul, ba chiar întregul munte;
Așa natură moartă, oricine-ar vrea să vadă!
Credeai că-ncep de-ndată în steiuri să se-nfrunte.
A-ntins-o, iute, norul, spre-o margine de cer,
Dar n-a scăpat căci, încă, apar în el vedenii
Cu stânci în catapulte ce l-au luat reper.
Iar ele... se distrează! Fac asta de milenii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stânci
- poezii despre cutremure
- poezii despre turism
- poezii despre tornade
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sperieturi
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre nori
- poezii despre natură

Restaurare
Se-adună mucegaiul pe tabloul
pe care îl privesc, din când în când,
de parcă unui gând i-ar fi ecoul,
și-ar vrea să-l văd, cu timpul, dispărând.
Când l-am pictat, am pus în el iubire
și l-am păstrat n-am vrut nicicum să-l dau
iar apoi l-am privit cu mulțumire,
cu ochi ce, pe atunci, îmi străluceau.
Era superb tabloul, o-ncântare,
cel mai frumos pe care l-am pictat
cu un penel ce risipea candoare
pe pânza ce-ndelung a sărutat.
Culorile veneau din vechi poeme
și se amestecau în visuri noi,
pierdute, regăsite după-o vreme
prin timpul ce se-ndepărta, greoi.
E mult de-atunci, pictura-i scorojită,
abia se mai distinge, parcă-i fum
ce-acoperă o față urâțită
în timpul ce-a trecut, și nu oricum.
Părea trecut prin norii de furtună
legat cu fulgerele de un timp
ce vrea doar la tortură să-l supună,
intermitent, dar sigur, pe-un răstimp.
Nevinovat tabloul într-o vină
pe care-a descifrat-o un penel
descoperind amestecul cu tină
ascuns de o pojghiță ca de gel.
Dar ce-ar putea să facă el, tabloul,
atunci când timpul însuși l-a supus
furtunii provocate de ecouri
la propriile temeri. L-au distrus!
Aș vrea să fie cum a fost odată,
să îl pictez din nou, să îl salvez,
și iată o idee minunată!-
îl scot din ramă și-l restaurez.
E mult de lucru, dar e-o bucurie!
Din cioburi de-amintiri culese-n ceață,
pictez din nou, dar, mi se pare mie,
sau în tablou e-acum o altă față?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre sărut, poezii despre salvare, poezii despre poezie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Anotimpul... plecării
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-nghețe sufletu-mi-n zbor
S-am lume puhoi stând afară
Ce-mi plânge plecatul, de dor.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu simt pământ că mi-e rece,
S-am inima caldă, ușoară,
Ce-mi ține de frig, pân' se trece.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău după soare;
S-am pielea mai laie, nu ceară,
Ce-mi dă o aliură de mare.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău că n-am cântec,
S-am dreptul la glas de vioară
Ce-mi dă ciocârlia, din pântec.
Aș vrea să mor într-o vară
Să nu-mi treacă timpul mai iute,
S-am ziua, mai lungă, să pară...
Că-mi dă un câștig, de minute.
Aș vrea să mor într-o doară
Să nu-mi stric petrecerea scurtă,
S-am timp, ca nimic să nu pară...
C-un aer de charm de amurtă.
Aș vrea-n fond să trec vară-n vară,
Să fiu pentru timp un voiaj,
Să-mi schimb ața-n corzi de chitară,
Să-ncânt lumea în pelerinaj...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre vioară, poezii despre schimbare, poezii despre plâns, poezii despre pelerinaj, poezii despre muzică, poezii despre minute sau poezii despre inimă

Tabloul vieții
Amestec de culoare,
Dorințe, gânduri, vis,
Trăiri sau renunțare...
Tabloul e deschis.
Pictezi o amintire,
Adaugi, din penel,
Un roșu de iubire
Sau gândul cel rebel.
Înlocuiești furtuna
Cu-albastrul cer senin,
Sau ștergi, c-o tușă, luna
Și noaptea de suspin.
Mai pui un dans, cuvântul,
Pictezi ce vrei, ce crezi,
Și îți închei avântul
C-un gest banal: semnezi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre roșu, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre dorințe sau poezii despre dans

Descărcări de suflet
Sărutul nostru-i altfel, e-o trăire
pe care-o știm demult, căci a mai fost
în alte lumi, de care n-avem știre
-secretul e al sufletului nost-
E o-ntâlnire dincolo de fire,
în care nu-i prezent și nici trecut,
ci doar atingerea în regăsire
a celor ce, o vreme, s-au pierdut.
Se manifestă ca o descărcare
a tot ce niciodată nu vom ști,
căci doar iubirea este-aceea care
decide cărui suflet va vorbi.
Iubita mea, hai să le dăm o șansă
și, printre buze, lucruri din trecut
să povestim în minunata transă
a sufletelor noastre, prin sărut!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre știri, poezii despre vorbire sau poezii despre prezent

Din lumea apelor
-Tu, care ești din fostele amoruri?
De ce îmi vii și-acum să mă privești?
Cum, ai uitat? Eu nu mai știu de doruri:
Iubiri sunt doar în vechile povești.
-Crăiasa mea, sunt primul dintre-aceia!
Nu vreau să te privesc, vreau să te rog:
Vrăjește-mă, din nou, căci tu ești zeia
Ce poate îmblânzi un inorog.
Tu poți să mă prefaci în prințul care
S-a-ndrăgostit de tine în trecut,
Dar te-a trădat greșeala lui cea mare-
Iar tu l-ai transformat... cum ai știut.
Te-ai răzbunat apoi, și-n lumi de ape
Ai mai trimis atât de mulți iubiți,
Încât acest tărâm nu-i mai încape,
Iar ei se simt prea aspru pedepsiți.
De m-ai iubit, mă iartă și mă scoate,
Puterea de-o mai ai ca altădat',
Din lumea-n care sunt acum și, poate,
Mă vei iubi cum m-ai iubit odat'.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni, poezii despre trădare, poezii despre trecut, poezii despre iertare, poezii despre greșeli, poezii despre dor sau poezii despre apă

Iubirea ca artă
Te caut, adulmec, aștepți să o fac,
Devin poezie, pe trupul tău tac,
Te scriu din atingeri, citești c-un sărut,
Rescriem volume, așa cum am vrut
Respiri ca o artă, încet, metaforic,
Un aer sălbatic, parfumul erotic,
În ochi ai dorință, ador s-o ascult,
Nu-mi cere iubire, dar cere-mi mai mult
Furtuni emotive ne plouă subit,
În brațele tale renasc și-am murit,
Și ardem... făclii peste nopți amândoi,
Nimic nu ne stinge, romantici și goi
Iubirea e artă, de sunet, culori,
Divin tatuaj desenat de fiori,
E freamăt sălbatic, dar cât de firesc,
Iubirea ești tu... și atât îmi doresc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre romantism, poezii despre ploaie sau poezii despre metafore

Vrajă?
Cum ai trecut prin ochiul de furtună,
prin liniștea aceea de mormânt
în care sentimente noi se-adună
la margine de sacru jurământ?
Ce vrajă m-a adus la tine-n brațe,
ce ierburi magice ai folosit,
cu ce cuvinte-ai vrut să mă înhațe
iubirea-n ritual bolborosit?
Nici tu nu știi? Cum, ești la fel, vrăjită?
Nu tu ești vinovata? Cine-o fi?
O fi o vrăjitoare mai vestită?
Există cineva ce poate ști?
Nu caut antidot, nu caut leacuri,
aș vrea doar să-mi explic: ce e cu noi,
cum de ne-am căutat atâtea veacuri
prin lumile rămase înapoi.
Vreau doar să știu ce e, să fac lumină;
de-i om, divinitate sau ce-o fi,
n-am să-l blestem, n-am să-i arunc vreo vină,
vreau, pentru vraja lui, a-i mulțumi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre promisiuni, poezii despre ochi, poezii despre mulțumire, poezii despre lumină sau poezii despre existență

Vrajă?
Cum ai trecut prin ochiul de furtună,
prin liniștea aceea de mormânt
în care sentimente noi se-adună
la margine de sacru jurământ?
Ce vrajă m-a adus la tine-n brațe,
ce ierburi magice ai folosit,
cu ce cuvinte-ai vrut să mă înhațe
iubirea,-n ritual bolborosit?
Nici tu nu știi? Cum, ești la fel, vrăjită?
Nu tu ești vinovata? Cine-o fi?
O fi vreo vrăjitoare mai vestită?
Există cineva ce poate ști?
Nu caut antidot, nu caut leacuri,
aș vrea doar să-mi explic: ce e cu noi,
cum de ne-am căutat atâtea veacuri
prin lumile rămase înapoi.
Vreau doar să știu ce e, să fac lumină;
de-i om, divinitate sau ce-o fi,
n-am să-l blestem, n-am să-i arunc vreo vină,
vreau, pentru vraja lui, a-i mulțumi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mită statuii mele
Eu, acela care, noaptea, stau de vorbă cu fantome
De prin visurile moarte-n lumea celor ce-or să fie,
Astăzi, duc statuii mele trei buchete hipocrome,
Să i se imprime-n soclu,
Să îi pară, ca și mie,
Că sunt flori cu-arome-n come.
Și-am să-i zic statuii: "Hei! țí-am adus ceva, să taci
O tăcere mai cu viață, nu ca asta, de mormânt!"
Ce să zică o statuie? Ce să-i dai? Ce poți să faci
Ca să nu mai fie mută,
Să împuște vorbe-n vânt?
Pui, la gura ei, trăgaci?
Nu! În noaptea asta rece, duc, statuii, pălărie
Și-o așez mai pe-o ureche sau o trag pe frunte, mult,
Să îi țină cald prin cute și să-i pară că e vie.
Poate, doar așa, începe
Ce-o tot rog, și-o rog demult:
Să-mi recite-o poezie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sculptură, poezii despre urechi sau poezii despre gură

Renaștere
Fă-mi sufletul să râdă, fă-l să spere,
Încearcă să-l pătrunzi și să-i aduni,
Din neștiutul inimii genuni,
Bucățile ascunse prin unghere!
De poți c-o șoaptă dulce a-l atinge,
Lumina lui, ușor, va tresări
C-un licăr nou, de suflet zori de zi
Și va putea-ntunericul a-l stinge.
Va deveni puternic și-ți va cere
Mai mult să-i fii, mai multe să îi dai
Din tot ce altădată însemnai
Și îți va fi răsplată și plăcere
În zborul tău de-ntoarcere în Rai,
Sălbatică și tandră mângâiere!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsplată, poezii despre prăpăstii, poezii despre plăcere, poezii despre dimineață sau poezii despre devenire

Un mincinos începe prin a face falsitatea să pară adevăr și sfârșește prin a face ca însuși adevărul să pară o falsitate.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre adevăr, citate de William Shakespeare despre adevăr, citate despre adevăr și minciună, citate despre minciună sau citate de William Shakespeare despre minciună

Culorile iubirii
De-ai ști ce gânduri am, te-ai minuna
Și ai fugi... sau poate nu: ai sta
Și-ai aștepta să vezi cu ochii tăi
Cum gândurile-mi caută noi căi
De-ați fi doar ție-n fiecare zi
Un dar ce-aș vrea nicicând a se sfârși.
Ai aștepta, văd în privirea ta
Că vrei și le aștepți, chiar știi ceva
Și nu-mi dau seama: tu, cum poți să-mi știi,
Chiar înainte de a le gândi,
Și gânduri, și cuvinte, și culori
Ce vin din lumi de dincolo de zori?
Să-ți spun? Ei bine, am să te pictez
Cu tot ce-mi ești în suflet când visez:
Tu ești culoarea câmpului cu flori,
Un cer pe care zboară mici fiori,
O flacără arzândă-ntr-un izvor
Ce se revarsă-n lacrima de dor.
Îmi ești parfumul stropilor prelinși
Pe flori crescute-n ramuri de caiși,
Răcoarea verii-n serile târzii
Când te aștept în brațe să îmi vii,
Albastrul florii de nu-mă-uita
Și tot ce curcubeul poate-avea.
Te voi picta, apoi te voi privi
Și, c-un sărut, pictura-mi voi sfârși.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre seară

Întâmplarea de a fi
Străbat dimensiuni prin porți celeste
deschise mie-ntr-un etern acces
de ceea ce nici azi n-am înțeles
de ce, și cum, și nici chiar... cine este.
Și trec din viață-n viață, poartă-n poartă,
prin lumi de-o clipă-n care mai trăiesc
atât cât să cunosc și să iubesc
exact cum îmi dictează câte-o soartă.
E totul programat - așa îmi pare;
să schimb ceva nu pot și mă complac
în lumi ce doar în timp mai au schimbare.
Dar... cine-s eu? Sunt doar o întâmplare
ce trece prin portaluri, fără leac
și făr-a ști ce-i scris în Cartea Mare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți sau poezii despre cunoaștere
Mă caută, prin amintiri, trecutul
Incătușate-n vremea destrămată,
Inchipuiri, prin care tu nu vezi,
Imi mai îndeamnă gândul, câteodată,
Sa pun un braț pe care să te-așezi.
Din ochi tăi, sclipiri să mă adie
Ca un ecou, din magicul zefir...
Mirific zbor, cu fulgi de păpădie.
Din părul tău, o toamnă, să respir.
Să desenez, pe gura ta, sărutul,
C-o altă-nchipuire să te-alint,
Prin nostalgii să caut începutul,
Cu clipele frumoase să mă mint.
Doar sufletul mai are azi, scânteia,
Unui copil, prea greu de părăsit.
Prin ochii lui mai adorăm femeia
Și gândul ne mai poartă spre iubit.
Mă caută, prin amintiri, trecutul,
Ca un răsfăț... în temere cuprins.
Un alt trecut își caută debutul
In părul meu, de-atâtea stele nins.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre răsfăț sau poezii despre minciună

Armonia tăcerii
Tăcerea iernii vrea, înfrigurată,
o haină în culori strălucitoare,
un curcubeu, o rază de la Soare,
orice, doar să se vadă transformată,
Vrea să se știe ruptă în cuvinte
rostite cald, prin ochi, sau doar prin șoapte
ce prelungesc dorințele în noapte
în amalgam de rece și fierbinte.
Tăcerea noastră zace risipită,
căci n-a putut troiene să închege,
și nici acum nu poate înțelege
cum, pentru noi, n-a fost deloc ispită.
Ne alintăm cu o privire vie,
iar ochii noștri,-n vorba lor zglobie,
se-mbrățișează într-o armonie
așa cum ni s-a scris și-a fost să fie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre iarnă, poezii despre cuvinte, poezii despre curcubeu sau poezii despre Soare

Zbor prin curcubeu
Mi-ai apărut de nicăieri
Și m-am aprins când ai trecut
Lăsând în urmă adieri
De vis cum nu am mai avut.
Pluteai, trecând în ochii mei
Scânteia din privirea ta,
Încredințându-mă că vrei
Să fiu al tău, să fii a mea.
Și mi-ai rămas, și-al tău am fost,
Trimisa mea din cer, de sus,
C-un singur gând, c-un singur rost:
Să-ți fie sufletu-mi supus
Tu, ce zburai în visul meu
Pe aripi moi, de curcubeu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi

Cuvinte către fata necunoscută din poartă
Nu te-mpotrivi. Tu va trebui să iai această grije asupră-ți:
în poarta la care-am ajuns, trecând prin această vale,
să fii straja copilăriei mele. A copilăriei
ce-o duc încă în mine.
Ea e singurul bine, izvorul a toate, prin tot anotimpul,
prin toți anii, sub toate punctele cardinale.
Tu păzește, păzește tu izvorul să nu se usuce
la sfârșitul ăstui timp
lăsat în urmă între floare și poamă.
Grijește tu să nu se stingă secretul micul incendiu
ascuns în inima brândușei de toamnă.
Avui și eu odată spatele ars de urzicele soarelui
și tălpile goale. Îți amintesc zile stinse de mult,
dar să nu crezi că mi-am trecut și copilăria
sărind pe vremuri zăplazul. Nu, copilăria e încă aci.
Copilăria mea a aci și astăzi.
Și dac-aș sări și peste poarta toamnei
la care-am ajuns, copilăria aș sălta-o cu mine
strânsă în vine și-n pumnii mei arși.
Nu trebuie decât puțin să-mi ajuți
c-un surâs sau c-un val de frumsețe
năvălit în obraji.
Vorbele mele să nu te mire. La tâmple,
e drept, am o seamă de fire cărunte
și câteva gânduri aplecate-ntr-o dungă - pe frunte.
Tu stârnește numai o clipă îndurătoarea scânteie
ce mai mocnește în vatră,
scânteia care aleargă și râde,
mugurul de lumină
ce arde în sânge ca moartea de albină.
Ci poarta a în adevăr aci? Poarta sură
căreia n-aș vrea pe nume să-i spun?
Tu oprește-mă încă, să nu intru. Nu vreau să apun.
Ferește-mă tu, să nu-mi găsesc prea grabnic împlinirea,
să nu mor mai înainte de-a muri.
Dar iată mă-ntreb: Tu, fata din poartă,
tu - cine ești?
Și dacă nu ești,
atunci unde ești și cum vei fi?
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre moarte, poezii despre zile, poezii despre văi, poezii despre sânge sau poezii despre sfârșit

Eu simt că am trăit atât de mult și am trecut prin atât de multe, încât tot ce vreau este doar calm și odihnă.
citat din Moshe Dayan
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate despre odihnă
Spre chipul tău femeie
Spre chipul tău ce-apare
prin licărit de stele,
într-un ciopor de Iele,
m-apropii dar
dispare.
E un semnal ce cheamă
și mâine la visare,
să zbor la întâmplare,
dar... parcă-mi este teamă,
De-acea nălucă vie,
ce mereu mă irită,
c-un zâmbet mă agită
dar
zboară: -ciocârlie.
Ce vrea să-mi spună, oare,
prin jocul ei vioi?
Căci numai jocu-n doi
Este o desfătare?
E
purul nesfârșit
ce n-are căpătâiul,
nu vrea să fiu întâiul,
s-ajung la infinit.
Enigma ta femeie
să nu-mi agite somnul,
te rog ca și pe Domnul,
nu-mi provoca scânteie.
Eu
ard și fără pară.
Când visele sunt multe,
ce nu vor să mă-asculte,
îmi fac seva precară.
Rămâi o nostalgie.
Cu cine te-nțelege,
Enigma să-ți dezlege,
Eu te doresc, doar
vie.
Corneliu 04.08.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (4 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre somn, poezii despre semnale, poezii despre jocuri sau poezii despre infinit