Potop

Mi-am aruncat
sufletul
pe un vârf de munte
ca să mi-l salvez
de la potopul
patimilor
şi din noroiul
gândurilor,
până ce puhoaiele
se vor retrage
şi din trupu-mi lut, va înverzi
ramură de măslin.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duse şi cel mic. Cutreieră lumea până ce ajunse la pădurea cea mare unde se lăsase săgeata lui. Bâjbâi el şi orbăcăi p-acolo prin bunget, până ce dete de copaciul în care se înfipsese şi săgeata lui. Acest copaci era nalt şi gros şi bătrân, de când urzise Dumnezeu pământul. Se încovrigă el de dânsul, şi se urcă până ce ajunse de se agăţă de o ramură. Şi din ramură în ramură, când atârnat cu mâinile, când cu picioarele încrucişate şi încleştate, ajunse până în vârf. Acolo puse mâna şi-şi luă săgeata. Se dete jos cu sufletul plin de obidă şi de mâhnire, socotind că este sec de noroc, căci, se gândea el, ca ce era să găsească în acel copac?

Petre Ispirescu în Zâna zânelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac o mărturisire

Fac o mărturisire.
Am încercat să te salvez şi să mă salvez.
În fiecare zi, panicat,
m-am străduit să insuflu
viaţă în noi.
Poate încercam, de fapt, să mă salvez doar pe mine,
pe mine, cel pe care tu l-ai adus la viaţă.

Apoi, într-o zi, am devenit
prea obosit pentru a mai putea continua.
Mi-am umplut plămânii
cu moartea noastră
şi mi-am pus nădejdea în viaţa de apoi.

poezie de J.M. Storm, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârf de munte

În vârf de munte liniştea-i adâncă
Urcuşul nu mai pare atât de greu,
Iar dacă şezi în tihnă pe o stâncă
Te simţi apropiat de Dumnezeu.

Mai jos de nori e lumea trecătoare,
Cu ale ei dureri şi frământări,
Însă pe culme e senin şi soare
Şi poţi privi până departe-n zări.

Din când în când, un vultur se avântă
Prin aerul rarefiat şi pur,
Iar capra neagră ochiul ţi-l încântă
Când zburdă pe tăpşanele din jur.

O bucurie mare te cuprinde
Întregul trup devine mai uşor,
Iar sufletul aripile-şi întinde
Şi te trezeşti purtat de el în zbor.

poezie de Octavian Cocoş (16 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta încearcă să menţină în plisc sublima ramură de măslin.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârf de munte

Lumina curge
peste privirele
tale... ale mele...
căzute
flacăra verde
ne cheamă
să ne cufundăm
în iarba
ce aşteaptă în rugă
vorbele frunzelor
şi fuga vântului
în tăcerea lor
se prăbuşeşte
un fluture
vârf de munte...

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au adus o ramură de măslin. Mai bine-mi aduceau nişte măsline.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te văd urcând un munte

Te văd urcând un munte,
pe al cărui vârf
doar păsările se întâlnesc...

În ochiul beat de clorofilă
se-afund poemele iubirii;
te văd urcând un munte,
pe al cărui vârf
se bat apostolii cu stele:
îmi faci un semn
şi te urmez precum o cavatină
ce îndulceşte-n vene
al nopţii sânge smălţuit.

Un colţ de timp a mai rămas,
un pas ce trebuie făcut...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am îmbrăcat corpul cu haine de foc, aşa nu se mai poate atinge nimeni de sufletul meu!!

Raluca Chirilă în Înainte de a mă judeca (22 ianuarie 2014)
Adăugat de Raluca Chirilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud un strigăt

de ajutor nu apăs clanţa tare
să salvez cuvântul aruncat
pe foaie nu aveau colaci
de salvare ţâşnesc dicţionarele
se înmulţesc naufragiatele vorbe
neşlefuite de poetul leneş ziua
pe umeri cad versurile grele
aud încă strigătele cuvintelor
refuz să le salvez şi mâna lasă
uşor clanţa şi apucă strâns tocul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineata

Aş vrea să prind clipa
În care sufletul meu
Se unea cu trupul tău;
Când timpul se evapora
Prin sudoarea noastră
Şi nu exista trecut.

Mi-am vândut sufletul
Pentru o sărbătoare.
Acum doar roua din iarbă
Îmi aminteşte de noi.

poezie de Raluca Maria Ganciu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

In umbra visului impanzit de tine

Mă întreb
cum va fi cea mai frumoasă noapte

după care tânjesc
de la facerea lumii
pentru care mă deşir
până la capătul pământului
căutând înţelesul unui răsărit de soare

în umbra visului
împânzit de aroma ta
furată o dată cu muşcătura din Rai
în care murmură ca o lacrimă
chemarea însingurării
pentru noaptea
din care adâncurile se vor deschide
cu tine.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În memoria lacrimilor

În memoria lacrimilor tale,
Am să ridic un monument
Pe malul râului din vale,
Cum ai lăsat în testament.

Ca apa râului vor curge
Şiroi de lacrimi pe obraz.
În apa mării vor ajunge
Formând şi ele un talaz.

Cuvintele adânc săpate
Pe o lespede de piatră,
Vor aminti pe mai departe
Că ai existat odată.

Pe placa de marmură
Voi încrusta numele tău.
Lângă el, o ramură
Să i-o duci lui Dumnezeu.

O ramură de măslin
Şi flori de nu-mă-uita,
La care vin să mă închin
Câte zile voi avea.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noe şi potopul

Când a eşuat
Arca lui Noe pe Ararat,
Dobitoacele toate
Au răsuflat uşurate.

Numai Noe,
Dintr-un vârf de plop
Se distra citind
Cuvântul "potop"
Pe dos, care tot potop era.

Se vede treaba
Că de potop
Nu putea scăpa
Nici în vârf de plop.

poezie de Mihail Mataringa (16 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramura de măslin

Umbra copacului meu
Vâsleşte deşirat,
Contopeşte văzduhul
Cu soarele uscat.

Uimirea arde,
Potopul rodeşte
În miezul de măslină
Ramura creşte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesiv

mă chinuie o toamnă
şi frunzele acestea bolnave
se pierd
obsesiv de atâta roşu
îmi ard amurgurile
peste nu cer închis
între gene
nu mă mai caut
mă lepăd de ape
desprind din lumină
câmpii
ca de-un curcubeu
al trecutului timp
vântul acesta mă îneacă
hipnotic
adulmec o toamnă
de fum.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinzi false

Ne minţim.

După un paravan aparent
al fericirii
sunt sufletele noastre
chinuite
stau sufletele noastre minţite
de noi,
de ceilalţi,
de sensuri efemere
sau de amăgitoare labirinturi
străjuite
de pseudoîngeri
şi
oglinzi false.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strivind altare

Palmele
închideau culorile de peste zi
împletind frânghii
pentru un mâine la întâmplare
măştile deschideau între nopţi
drumul
din care puteam înţelege
că nu va fi nimic
să nu atârne într-o căutare
ca o funie a spânzuratului
din care durerea stearpă
va sfârşi
strivind altare.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am dat inima...

Tăiată-n felii de lumină,
Mi-am dat inima ţie,
Să-ţi fiu hrană de şoapte
Şi sângele-ţi să mă adape...
Sub unghiul credinţei şi al sentimentelor,
Atunci când m-ai privit prin caleidoscop,
Mi-am schimbat, în dansul luminii
Şi farmec şi joc.
M-am aruncat în oglinda timpului
Şi m-am născut particulă albă de artă...
Tu m-ai văyut o fărâmă de piatră...
O piatră ce,
Când ploaia luminii a alunecat din ochiul meu către tine,
M-am transformat într-un munte.
Un suflet vulcan alergând spre divina sclipire,
Un suflet de jar...
Nu ai căutat lumina ce minte
Visele fiecărui bărbat.
Ţi-ai adus, printre clipe, aminte,
De ce-am însemnat.
Da, sunt piatra ce am devenit munte -
Un plăpând dans de flacără de lumânare
Ce pâlpâie fraged, dar
Lumină în a sufletului albă odaie...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am furat...

Am furat o rază de soare
Şi am ascuns-o în suflet,
Ca fericirea unui copil binecuvântat,
Să-mi lumineze zilele gândurilor bune,
De om maturizat.

Am furat nopţilor o rază de Lună
Şi mi-am prins o în păr,
Că o iubitoare cadână,
Să-mi lumineze spiritul frumosul înstelat.

Am furat din verdele Naturii vii,
Hulpavă ca un animal înfometat
Şi mi-am îmbrăcat sufletul întristat
Cu spiritul speranţei neestompat.

Am furat din frumuseţea florilor
Şi din culorile curcubeului mi-am făcut ochelari,
Ca să văd Raiul pământului, pentru oameni lăsat.

Am furat apă din izvoare,
Să-mi limpezesc spiritul gândurilor neclare
Ce se vor călătoare,
Şi arşiţa iubirii să -mi astampăr, neîncetat.

Am furat câte un pic din toate,
Ce omului de Dumnezeu i-au fost date,
Dar, de recunoştinţă n-am uitat,
Căci viitorul m-ar bate.

poezie de Valeria Mahok (25 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

In tot acest timp

umbra
crescută din răbdări
înghiţise aşteptările
pustiul
ferecase tăcerea
ca într-o piatră de hotar
dintre mine şi
neantul tărâm al morţii
de cealaltă parte
soarele
desena pe linia vieţii
deşira fericirea în raze
din inima primăverilor
urzite cu arome de rai
luna
cuibărea nopţile
printre genele stelelor
cu vise

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!