Strivind altare
Palmele
închideau culorile de peste zi
împletind frânghii
pentru un mâine la întâmplare
măștile deschideau între nopți
drumul
din care puteam înțelege
că nu va fi nimic
să nu atârne într-o căutare
ca o funie a spânzuratului
din care durerea stearpă
va sfârși
strivind altare.
poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.