În memoria lacrimilor

În memoria lacrimilor tale,
Am să ridic un monument
Pe malul râului din vale,
Cum ai lăsat în testament.

Ca apa râului vor curge
Şiroi de lacrimi pe obraz.
În apa mării vor ajunge
Formând şi ele un talaz.

Cuvintele adânc săpate
Pe o lespede de piatră,
Vor aminti pe mai departe
Că ai existat odată.

Pe placa de marmură
Voi încrusta numele tău.
Lângă el, o ramură
Să i-o duci lui Dumnezeu.

O ramură de măslin
Şi flori de nu-mă-uita,
La care vin să mă închin
Câte zile voi avea.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vin de la malul râului Gange

Eu vin de la malul râului Gange
cu visu-mpletit din raze de soare,
mi-e inima biată o floare de lotus
cu fine petale tremurătoare.

Ce chiot şi larmă la iaz lângă moară,
ce mâini noduroase lovesc din topoare
şi cum mă ucide sărutul sălbatic...
La marginea Tisei ce caut eu oare?

poezie clasică de Endre Ady, traducere de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acostând la malul râului Qin Huai

Se-aşează ceaţa pe faţa rece-a râului, iar lumina lunii pe nisip.
E vremea să trag lotca în umbra cârciumioarei de pe mal,
Unde fete cărora nu le pasă de lumea de-apoi
Cântă vesele o melodie din Grădina Florilor.

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, fii ramură dreaptă la înfăţişare şi la port! Ea este după tine reîntregirea unei flori cu frunza crescută din urmele tale!... Floarea îşi găseşte odihna în această ramură, căutându-te în lumina ei prin spaţiile Universului să-ţi arate smerenia şi sinceritatea ca două roade de reper ale divinităţii.

Camelia Opriţa în Omul nu e mai presus de celălalt om, decât Dumnezeu
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite ce e, Vita - dă-l naibii pe bărbatul tău şi hai să mergem la Hampton Court să luăm cina pe malul râului împreună, ne vom plimba prin grădină în lumina lunii, venim acasă, bem o sticlă de vin, ne ameţim bine şi o să-ţi spun toate lucrurile care-mi mişună în minte, milioanele, miliardele de lucruri - ele nu vin pe lumină, ci doar pe întunericul de pe malul râului. Gândeşte-te la asta. Dă-l dracului pe bărbatul tău, îţi spun, şi vino.

Virginia Woolf în scrisoare către Vita Sackville-West (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta încearcă să menţină în plisc sublima ramură de măslin.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul nostru sălăşluieşte într-un corp în care, peste 90 la sută, se află Apa, compuşii Apei. Aşadar, datorită corpului, noi suntem mugurii Apei, o ramură a Apei. Dintotdeauna, mitologiile / mitosofiile (Cosmogenezele) ne relevă Apa râului (Lethe, Styx etc.), la hotarul dintre Lumea Asta şi Lumea de Dincolo, dintre Ţara-cu-Dor şi Ţara-fără-Dor.

aforism de Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au adus o ramură de măslin. Mai bine-mi aduceau nişte măsline.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gollum: Atât de strălucitor... atât de frumos... o, Nepreţuitule.
Frodo: Ce ai spus?
Gollum: Stăpânul ar trebui să se odihnească. Stăpânul trebuie să-şi refacă puterile.
Frodo (se ridică în picioare): Cine eşti?
Gollum: Nu ai voie să ne întrebi, nu e treaba ta. Gollum, Gollum.
Frodo: Gandalf mi-a spus că erai unul din locuitorii de pe malurile râului.
Gollum: Inima îngheaţă, şi mâna, şi carnea. Mor călătorii departe de casă.
Frodo (se aşază lângă Gollum): Mi-a spus că povestea vieţii tale este una tristă.
Gollum: Ei nu văd ce îi aşteaptă, când Soarele a pălit şi Luna a murit.
Frodo (stând în faţa lui Gollum): Nu erai foarte diferit de un hobbit, nu-i aşa? (Gollum îl priveşte.) Smeagol.
Gollum: Cum mi-ai spus?
Frodo: Ăsta era numele tău odată demult, aşa-i?
Gollum: Numele meu? Numele meu... Smeagol.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi trimit din depărtare
către inumioara ta,
o rază ruptă din soare
şi flori de nu-mă-uita.

catren de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poţi păstra vie la ceasul întunericului o ramură verde în inima ta,
Domnul va veni şi va trimite o pasăre să cânte pe acea ramură în zorii zilei.

citat din Binecuvântare irlandeză
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Cuvântul,
un gând ţâşnind din pământ,
o umbră înfăşurată
pe creanga copacului,
ramură cu ramură
trasează un destin diafan,
un curcubeu uriaş.
Cuvântul,
o clipă din piatra ajunsă nisip
pe o palmă de pământ
udat de lacrimi arzătoare.
Cuvântul,
profund şi amăgitor,
lacrima îl ştie
din aripa idealului de stea
luminând universul!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duse şi cel mic. Cutreieră lumea până ce ajunse la pădurea cea mare unde se lăsase săgeata lui. Bâjbâi el şi orbăcăi p-acolo prin bunget, până ce dete de copaciul în care se înfipsese şi săgeata lui. Acest copaci era nalt şi gros şi bătrân, de când urzise Dumnezeu pământul. Se încovrigă el de dânsul, şi se urcă până ce ajunse de se agăţă de o ramură. Şi din ramură în ramură, când atârnat cu mâinile, când cu picioarele încrucişate şi încleştate, ajunse până în vârf. Acolo puse mâna şi-şi luă săgeata. Se dete jos cu sufletul plin de obidă şi de mâhnire, socotind că este sec de noroc, căci, se gândea el, ca ce era să găsească în acel copac?

Petre Ispirescu în Zâna zânelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori

Covor de flori parfumate,
Toate frumos colorate,
Sporesc farmecul naturii,
Lângă verdele pădurii.
........................
Flori de măr, flori de cais,
Flori de viaţă, flori de vis.

poezie de Dumitru Delcă (7 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergare

mama din conul ei de umbră strigă,
eu nu aud,
merg pe malul râului
în care luna se ascunde
la mine ajung cuvintele tatei urmate de linişte,
scăpate din cleştele nopţii
au nume, se aleargă unele pe altele
într-o fugă în care timpul
rămâne în urmă, se adună şi plânge
ca un copil stingher
părăsit de speranţă.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la ramură la casă

El ia din codru-o rămurea
Căci codrului nu-i pasă
Dar azi un lemn, mâine-o surcea
Îşi face omul casă.

epigramă de Vintilă Nicu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin de la malul

râului moldova unde am pescuit
câteva decenii în singurătate
am prins vise umplute cu speranţe
cu chiot şi veselie
vin cu inima sărată
de lacrimile fostelor iubite
sătul de pescuit
dornic de vânătoare

vin de la râul moldova
sătul de mirosuri de flori
de flori de lotus
şi de dor ascuns
în cioburi de lumină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele inimii mele

Toamnă!
Sunt albi la faţă mestecănii
Lumina e albă din razele soarelui
Din palme ciugulesc păsările flori din grădinile raiului
Nu ştiu unde şade egreta în inima ta
Sau a plecat odată cu toamna!
Ce se întâlneşte cu valurile inimii mele
Ascult-o, e fereastra ce nu vrea să-ţi vorbească!
Ce nu se închide,
E lumina care naşte zâmbetul
Toamnă, du-mă lângă ea!
A trecut de miezul nopţii
Am lăsat inima să aleagă
Alegând frunzele care cad melancolic
Şi pe ea care poartă tot numele inimii mele,
Cu rezonanţa luminii aşezate ca nişte trepte de piatră Nemişcate aşteptând, oare ce va zice?
Tot aşteptând-o să vină, odată cu toamna aprinsă şi ruginie.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară

Oare este amiaza mea sau poate amurgul
Aud goana apropiindu-se
bat potcoavele orelor

Am vrut să-mi aplec ziua
ca pe o ramură din livadă străină
dar ziua m-a făcut să mă plec
ca propria ei ramură.

poezie de Urszula Koziol din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deformaţie profesională (3)

Pe malul râului Bahlui,
Am întâlnit un pictor care
Mi-a declarat că,-n viaţa lui,
Eu sunt... o pată de culoare.

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru cântece din Dunhuang

Melodie: "Dorinţa eternă"

1.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
bogat şi reputat cum puţini sunt pe lumea asta.
Toate zilele petrecea în oraşe de purpură
... dansând şi cântând.
Cupa era umplută iarăşi şi iarăşi, până când cădea beat;
trăia uşor, golind mereu cupele de aur,
încercând mereu savorile zilei, urmărind plăceri–
Unii oameni sunt prea bogaţi şi nu se mai întorc niciodată acasă.

2.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
numai el ştia ce singurătate vastă trăia;
obrazul îi era acoperit de murdărie şi de praf,
ceilalţi îl înşelau în fiecare zi.
În fiecare dimineaţă stătea în partea de apus a pieţei;
din cauza vântului lacrimile îi curgeu şiroaie pe obraji.
Ȋi era dor de casa lui aflată departe, departe de tot–
Unii oameni sunt prea săraci şi nu se mai întorc niciodată acasă.

3.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
bolnav, aproape de moarte.
Totuşi, se încăpăţâna să reziste, aşteptând veşti,
deşi cu trecerea timpului devenise evident că trebuie să plece.
Sătenii l-au târât la marginea drumului dinspre apus,
i-au prins de trup o etichetă pe care îi era scris numele;
tatăl şi mama lui nu mai ştiau nimic despre el–
Unii oameni mor şi nu se mai întorc niciodată acasă.

Melodie: "Gaiţa pe ramură"

4.
Nu mai pot răbda gaiţa şi toate poveştile ei extravagante!
Îmi aduce veşti bune, dar niciodată nu vine şi cu dovezi.
Zilele astea, când va zbura prin preajmă, o voi prinde
şi-o voi închide într-o colivie aurită, punând capăt clevetirilor!
Am venit la ea cu cele mai bune intenţii, dându-i veşti de bun augur–
cine s-ar fi gândit că mă va închide într-o colivie de aur?
Singura mea speranţă e că soţul ei mercenar se va întoarce curând acasă,
iar ea va deschide colivia şi mă va lăsa liberă să zbor către norii cei albaştri.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!