Ierbifil

Mi-e spiritul întins pe sol ca o pâlnie de volbură,
Imaculat, împânzit strâns s-acopăr vidul-scorbură,
Să mă împlânt adânc cum pir, să nu fiu scos ușor...
O buruiană, poate zisă, dar nu fac niciun rău, nu omor.

Oi fi mai aspru, că nu știu, țepos ca o urzică,
Un brusture cu palme mari, o pălămidă mică,
Pelin sătul de atât amar, înalt lumânărică
Să ajung mai sus... sau un ciulin, să înțep dacă mi-e frică.

Pot otrăvi ca rostopasta, dar sunt și leac de bine
Și puf de păpădie oi fi să zbor nacele fine,
Iarba țepoasă... tai și piele și spicu' înfig săgeată,
Dar sunt și spin de trandafir și mac... Un tot... O ceată!

poezie de (10 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mi-e dor...

Să fiu copil mi-e dor-
-Unul cât o ghindă...
Ca-n joc să-nviu, să mor
Și râsul să mă prindă...

Mi-e dor să zbor în vis,
Să fug de zmei și mume,
Să râd și să plâng stins,
Să fiu copil prin lume...

Mi-e dor de viața-mi joc,
Să culeg flori o mie,
Să prind pentru noroc
Pufi mari de păpădie...

Mi-e dor să mai surâd
Cu ochii-nfipți în soare,
Să nu mai văd, să râd
Și să m-arunc în mare...

Mi-e dor să plâng cu foc
Iubita-mi jucărie,
Să-i pun capul la loc,
Să sar de bucurie...

Mi-e dor s-ating pământul
Cu degetul ușor,
Să mă împingă vântul
Iar eu să cred că zbor...

Mi-e dor să nu-nțeleg
Vorbe de oameni mari,
Să mă oftic, să plec,
Să-i cred bătrâni și tari...

Mi-e dor să mă-nfior
Când fur un măr de vară
Că... sigur o să mor
Și iadu-o să mă ceară...

Să fiu copil mi-e dor
Mai mult ca niciodată...
Să cânt, să uit, să zbor
În lumea-mi colorată...

poezie de (7 septembrie 2008)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Fără inspirație

Sunt cufundat în neputință
Oricât încerc și am voință,
Dar n-am idee, nici cuvinte,
Nimic nu văd, mi-e goală minte...

Și sufletul mi-e gol la fel,
Nu simt emoție, n-am țel,
Este ca și cum aș fi mort
Epuizat, fără efort...

Și-mi face rău și nu am leac,
Simt gol în inimă, în stomac,
Mă uit la tot ca printr-o sticlă...
Sunt ca un autist, mi-e frică.

Și boala parcă nu mai trece
De multe zile, peste zece,
Se pare c-am atins finalul...
S-a dus poemul, carnavalul.

E-o zi când pierzi, se pare, totul,
Cum de-ar fi existat complotul
Nepus la cale, dar prezent...
În fond, un semn de... impotent!

poezie de (2 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee îndoielnică, exprimare acceptabilă, ton trist

Distribuie

Când mi-e bine, când mi-e rău...

când mi-e bine, când mi-e rău,
când mi-e dor de dorul tău,
când sunt eu, când nu sunt eu,
mi se-ntâmplă mai mereu

când e soare, când e nor,
când trăiesc și când mă mor,
când mă-nalț, când mă cobor,
ca un fulg purtat în zbor

când nu dorm, când mai adorm,
când mă-mbăt cu cloroform,
să te uit, nu-mi e ușor,
îmi apari, dispari în zori

când mai stau, nu pot să stau,
simt parfumul tău și-l beau,
îți aud pașii desculți,
ești în mine, nu mă cruți

când mi-e bine, când mi-e rău,
mi-ai lăsat un of al tău,
îl alung, îl chem mereu,
îl tot car, e tot mai greu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mintale ipostaze

Am tras, ca pe-o perdea, din cerul
Ce nu-i albastru, îl văd doar eu
Așa sublim; un bleu, cum gerul,
Din nea, prin prisma-i curcubeu.

Mă simt ușor în primăvară,
Sau când iubesc și sunt iubit
Și tot mi-e greu, ca întâia oară,
Ce ades, arar, sunt amăgit.

Am izuri fine în narine,
De văd frumos în depărtare
Și-n muzică mă încânt de bine,
Iar marea, am vis... la gust de sare.

Sunt pielea toată un fior,
Când suflet cald mi-e de încântare
Și doar mai am un singur dor,
Când zi de zi, alt dor apare...

Erou mă cred, o aventură
Și-s neștiut, 'ncrezut în fraze;
Ca și alții-n crez că-s de-anvergură...
Și-s doar... mintale ipostaze!

poezie de (25 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Janet Nică

Cântec-descântec

Mi-e sete de stele și lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniștii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e țară!

Mi-e sete de-albastru și verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!

Mi-e sete de frate și soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mi-e atât de frică

De-a oamenilor vorbă mi-e atât de frică.
Ei totul spun atât de evident:
Asta e casă, ăsta-i câine violent,
aici este-nceputul și-acolo sfârșitul se ridică.

Mi-e frică și de gândul lor și de badjocură mereu
ei știu tot ce va fi și tot ce-a fost;
și orice munte lor le pare fără rost;
grădina binelui și-al răului vecină e cu Dumnezeu.

Vreau să mă lupt, vreu să le spun: lăsați-le știute.
Îmi place să aud cum lucrurile cântă.
Voi le atingeți: ele sunt nemișcate și mute.
Voi omorâți întreaga vrajă sfântă.

poezie clasică de din Poemele timpurii (Rugăciunea Mariei față de Maria), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.
Marius Robu

Ca pasărea (Unei păsări)

- Ce-ai, pasăre, de țipi în zbor?
Ți-o fi fiind și ție dor,
Ți-o fi de cuib, ți-o fi de pui
Sau ai rămas a nimănui?

- Mie mi-e dor numai de zbor,
Zise măiastra către mine,
Iar dacă zbor, țip și mi-e bine;
Ție, pe-acolo, cum îți vine?

- Ce-i drept, în loc de zbor mi-e dor,
Dar când mi-e dor, fac tot ca tine.

poezie de din Drumul robilor (5 septembrie 2003)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie

Povestește-mi...

Când de pereți se lovesc strune
Eu-mi strâng obrajii cruzi
mai strâns, mai strâns
până cade ultima suflare

Și ce a fost gol îmi e mâncare
Și ce a fost sete mi-e de îmbrăcare
Și ce sunt eu, e licoare
Și ce aud e așteptare.

Când viscoli tu, cu frunze mari
Lespezi din aripi de fluturi
se las pe palme fine
De parcă doare, de parcă nu

Și țip în sine cu mine
Și tac vorbe depre tot
Și chem depărtarea
Și mor, mor, mor..

poezie de (9 martie 2012)
Adăugat de Cristina VrânceanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-a fir... a păr

Alunec, creștetul mi-e gară,
Sunt șine mii, lucioase, neîntrerupte...
Doar degetele fine, le-ar putea corupe,
Când le strecori, de-un gest... E cald afară!

Culori sunt câteva, dar multe tonuri,
- Miresme de asemeni, fără șir -
Sunt cum mătasea, din cocon cu galben fir
Încântător de moale, cu puteri oculte.

Sunt tot multiple, fine înțelesuri,
Pot fi și simț, protector, ornament,
Sunt și o lipsă... de-am picat în faliment...
Sunt venerat, sau sursă de eresuri.

Încă nu ești, și-ți sunt primordial,
O viață mă-ngrijești, te satisface,
Adesea singurul sunt, cel ce place...
Sunt un moștenitor de corp, un imortal!

Ca o înrămare de tablou, se poartă,
Îți sunt, portretului, un rond de peisaj,
Mă aflu-ntr-un perpetuu, mlădios, picaj...
Eu sunt, sublimul PĂR, o operă de artă!

poezie de (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Mi-e frică, mamă...

Mi-frică, mamă... Mi-au plecat feciorii
Spre-ndepărtate lumi mai călduroase,
Prin mine zboară infernal cocorii
Și mi-au rămas doar amintiri în oase.

Mi-e frică, mamă... Nu mai știu de mine
Pierdut-am doina, lacrima și dorul,
În ochii mei în van se trag cortine,
Firul din of își schimbă-ades fuiorul.

Mi-e frică, mamă... Iar primesc păcate
Ca niște frunze-nlănțuite-n clipe
Pavând cu negru străzi de nedreptate
Pe gândul meu ce nu poate să țipe.

Mi-e frică, mamă... Parcă-i întuneric
În mintea mea cea stoarsă de substanță,
Văd numai titluri pe gigant generic,
Eu sunt o umbră fără importanță.

Mi-e frică, mamă... Clopotele urlă
De-atâta spaimă strânsă în capele
Și-atât noroi pe care mi-l azvârlă
Fiare-ascunse în pubele.

Mi-e frică, mamă... Lupii dau năvală...
Îmi sfâșie și graiul copt în vatră,
Degeaba sufletul mi se răscoală
Mi-e frică mamă, c-am ajuns doar piatră.

poezie de (2020)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Adrian Păunescu

Îmi pasă

Mi-e dor de tine
Și nu-mi ajung celelalte
Uite că un surogat
Pentru puritate
Nu s-a găsit.
Mi-e dor de tine
Mi-e tine de tine
Mi-e înlăuntrul meu de tine
Mi-e nu știu cum,
Mi-e nu știu ce,
Mi-e dor de tine ca de acasă.
Îmi pasă!

poezie celebră de
Adăugat de Alexandra MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Atrofieri de-un cânt de lebădă

Mi-e frică să mai nasc, că și condamn la moarte
și să aud, am teamă, că sunt multele... cerințe,
iar mână țin la ochi, urât să nu deșarte
și-mi pun mănuși s-am simț, atrofiind silințe
de atingeri, rău murdare... doar gust îmi stă pe limbă,
amar de atâtea frici, ce viața mi le plimbă.

Stupid, tot se termină de abia înspre jumătate,
peste, doar fiind un fel de extins, în privilegiu,
de-o întoarcere, din nou, la iar singurătate...
cum portativ de note; "do"-i cap... sfârșit, solfegiu.

poezie de (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Descurajare

Sunt cu mine de mână într-un deșert de suflet. Nu-i oază
Și așa-s de însetat de orice și am frică să n-am... mi-e groază
Că văd numai dune pustii. Nu mai văd pe alții, ca oameni,
Căci nu e Pământul ce-a fost; adăpat de un "bine", ce-l sameni?!

Se pare că globu-i mai mult, mișunat zi de zi, an de an,
Dar nu mai se simte bun-simț, dăruire, prieten... E ban!
Se discută de el, e cota înălțimii, e-un dar să-l deții fără scrupul, să fie...
Și-i bob de nisip; tot, cât el de ar fi nu-i îndeajuns tot, cât de-a fi bogăție!?!

Mă bântuie aspru tăiosul de vânt și întind mâna ca orbul
S-ajung nu știu unde și alunec în gol peste os dezvelit de amintiri, sau de corbul
-Ce una și alta-s- la fel de înțelepte, să creadă c-a fi nu-i răsuflet...
Doar singur, de gând, sau culoare eternă... este veșnic, el, suflet!

poezie de (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai există bine... Ma fille n'est plus pour toujours

Când nu te mai aud, n-aud nimic de tine,
Ecoul de pas fin, "Alooo... Ça va?" chaque jour
Și, n-am speranța trează că vei mai face un tur
Să te revăd, nu mai... Nu mai există bine.

Când știu că nu mai treci uitându-te de sine
Doar să aduci "bonheur" cu zâmbetul angelic,
Să bucuri omenirea cu sufletu-ți feeric,
Nu mai am ce-aștepta... Nu mai există bine.

Când îmi răsună-n minte clinchete de râs fine
Și întrebarea dragă "Comment ça va papa?",
Nici nu mai sunt întreg, doar un hidos ceva
Fără nimic uman... Nu mai există bine.

Când niciun miez de noapte nu mă întreb iar cine
Mă sună cu speranța de ajutor deșartă
Să-i vin în ajutor, s-o descleștez din soartă
Și n-am făcut nimic... Nu mai există bine.

Când îmi privesc lung brațe cu sângele în vine
Și știu că rău departe peste-un ocean te-am dus
Și ai rămas stingheră, un trup mignon de fus,
Fără să-ți fiu un sprijin... Nu mai există bine.

Când sunt doar o cascadă de ropot, lacrimi fine,
De când nevrut mă scol și până-n noaptea goală
Fără să știu că pot să-ți mângâi cap în poală,
Nu pot să mai exist... Nu mai există bine.

Când m-ai avertizat cu "V-ați pierdut de mine!"
La Radio-Vacanța, doar la trei ani, pe plajă
Cu Pepsi-n palma fină și mâna-n șold, o vrajă
Mă prinde, mă sfârșește... Nu mai există bine.

Simona mea, Ionela să știi că tata vine,
O moarte să te caut, alături iar să-ți fiu,
Că liniște s-a dus, aievea-s, nu sunt viu,
Un ambulant nebun... Nu mai există bine....

Mi-e un dor distrugător, sunt mort de drag de tine...........
18.05.2020
— cu Simona Radulescu.

rugăciune pentru copii de din Clip'uri dinspre mine (18 mai 2020)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clar de lună

mi-e frică de raza de lumină ce arde...,
mi-e dor de primul cuvânt ce l-am citit în prima carte...
mi-e dor de cuvântul ce l-am rostit la început,
mi-e dor de prima fată ce mie mi-a plăcut

mi-e dor de nopțile sub clar de lună...
mi-e dor de clipele petrecute împreună,
mi-e dor de prima zi când vocea-mi era răgușită
atunci încercam să-ți mărturisesc...
cu vocea răgușită ți-am spus că TE IUBESC...

sub stelele ce strălucesc ușor
mă așez acum de unul singur...
îți simt parfumul puternic plutitor,
ce amețește ale mele gânduri

dar văd ceva ce mă orbește
sunt ochișorii tăi...
sunt mici dar sunt plini de lumină
a mea liniște sunt... EI...

poezie de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Minunat

Mă privesc consternat de rele ce-mi produc;
Mă tai, mă ard, în nesimțiri mă scrijelesc
Și mă repar de unul singur. Nu eu; am noroc
Cu cineva din mine, neștiut... Mi-e leac, mă oblojesc!

E ca miracolul, ce-ateu nu-l cred și sunt eu proba;
Mă uit cum cresc la loc bucată ruptă, eu-mi...
Și mai spun, prost ce sunt, că nu-s divin, n-am roba
Deasupra capului... Ce m-a blagoslovit; El, Sacrul Însumi!

Și tot eu plămădesc ce vreau, că știu a vrea
Și-atât perfect pot face chiar neînvățat.
Mi s-a spus că e normal; "e doar mesajul, da,
Ce-l am...!" Dar cin' l-a scris și l-a lipit?... Și când s-a întâmplat?

poezie de (30 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După Păunescu...

Mă doare, amintiri mă dor,
Că tot se duc de-ai mei, iubiți;
Îmi pierd vedenii, actorii-mi mor...
Nu mai aud că sunt doriți!

Mă doare, gândurile-mi vor
Să zboare timpul înapoi
Și nu-mi pot ține artiști, ce mor...
Văz se tot scade... Ați plecat, voi?!

Mă doare, descărcat mosor
E rola filmului, ce aveam.
Mă doare că eroii-mi mor
Și moartea lor mi-e zid... un geam!

Mă doare, frică am, un fior,
Că știu, eternul nu e viu
Și întoarcere-i când o să mor...
Ne-am revedea, într-un târziu...!?!

poezie de (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Mi-e tare dor

Mi-e dor de casa cu balcon
Și cu petunii în răzor....
Mi-e dor de banca de la poartă,
Mi-e dor de tot ce-a fost odată,
De curtea plină cu zăpezi,
De ciucuri roșii de la iezi!

Mi-e dor de zilele de vară,
Și potecuța de la moară,
De bolta toată înstelată
De greieri ce cântau în ceată
Mi-e dor de moți și de cimpoi
De apa rece din Ampoi...

Mi-e dor de ulița din sat.
Mi-e dor de tabla mea de șah.
Și de părinți mi-e foarte dor
Și pâinea caldă din cuptor
Mi-e dor de zilele senine...
De casă și mult dor de tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Ploios

Picură iar, cu bile ce se sparg peste necazuri noi,
Ca-ntr-un masaj benefic să adoarmă gânduri,
De la eșecuri, amânări, când nu mai merg zilele ploi...
Ce n-au mers niciodată de altfel, în atâtea, atâtea, atâtea rânduri.

E precum salt, când bați cu pas elanu-n groapă
Și-n loc de zbor te frângi rănit, întins pe sol,
Când încercări s-au terminat, orice speranță șchioapă
Și iar și iar, la linia de start, e numai vid, e gol.

E contra firii, a naturalului, cum picurii din nori,
Ce grei cum sunt se înalță în caier și se desfac flocoane
De alb imaculat, se murdărind în gri, adeseori...
Cum oare ghinion nu poate și el să se evapore-n broboane.

De rău s-ar putea stoarce, cum ce-i murdar se spală
Și, pus la vânt, cum visul, s-ar aroma balsam...
N-ar mai fi deznădejde, leac ar fi de-orice boală
Și tot s-ar șterge, pur, cum ploaia în pic... pe geam.

poezie de (3 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Moraru

Coronavirus

Azi, în țara noastră mică,-
,, Maicii Domnului Grădină",-
De COROANĂ nu mi-e frică
Dar mi-e frică de... TULPINĂ!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook