( deja-i aici târziul) nu rânjesc, ci
dinamica surâsului
la mine începe undeva
după ceafă
se schimonosește oglinda, ai zice că
altul prin înmugurire crește
umblu cu tălpile toate
desculțe
refac înapoi
întreg drumul până la ziua zero
iau un foarfece,
o bucată mare
din material din care
se fac radiere decupez
cât tălpile, gata, acum am
finalmente încălțări și sunt
în drum spre voi
începând cu degetul mic și călcâiul, urcă
pe genunchi, coșul pieptului
răsucește
șira spinării, după-ceafa mea, iată
noua dinamică
a surâsului
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pot...
nu te bucura
și nici nu mă compătimi când vezi
cum umblu vesel ducând pe umăr
craca de sub tălpile mele
gândește-te că am decis
să merg
cu inima desculță
sau că drumul meu are
copacii continui
și că
la o adică
pot chiar și să zbor
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Emotie de toamna"
Pe drumul crucilor pășeam,
Strident,
Cu tălpile desculțe...
Și-mi arătau mereu, tăcute,
Un drum...
Spre a mea cruce.
Iar corbii negri-nfometați,
Zăreau în mine hrană.
Voi, de pe garduri!
Să-mi gustați
Sângele cald din rană.
În inimă se tot zbătea
Un tremur cam sălbatec,
Iar în văzduh se înnălța
Stindardul singuratec.
Acum dispar, din ieri,
Din azi...
Și mâine e oriunde.
Am să mă năpustesc spre el
Și-am să-l ucid,
În frunte... cu al meu amic:
Pământul!!!
poezie de Marius Surleac
Adăugat de Andreea Murgu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Zeppelin Jack" de Marius Surleac este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar paso doble
fac întâi un pas în talpă și apoi
cu ea cu tot un altul
merg probând drumul din mine
până când sunt asfalt celuilalt
dinaintea ochilor
am agonisit atâta șovăială
ascuțind ca pe creioane moi fricile, încât
mă mir cum de mai sunt păcătos
cu trufie, cu cuvântul mai ales, da
poetul este străpăcătosul, dar nu cu fapta
acestea îi sunt deseori bune
restul, erezie
mă întreb câți poeți sunt în țara asta
ca să știu
dacă tălpile auzite
aproape, sunt iluzii
sunt de orbi, cerșetori sau
frunze mari, încă verzi, întinse timpuriu
în calea vântului
și cât de eretic ni-i neamul
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
nu-l cunosc, dar aș vrea
pe o lumânare ce-mi părea înaltă cândva
erau inscripționate semne
lumina cobora căutându-mi fruntea și nu știu
dacă eu creșteam sau
lumânarea scăzând ardea semnele până ce
deveneam egali
în punctul acesta am înțeles zilele mele
caractere stranii, de azi voi fi eu mai înalt
tălpile, pământul răsturnat din care
vor crește ierbi noi, semne
în număr de nouă cuvinte am descris viața mea
mai sunt alte trei pentru împlinirea zodiei
iubire, adevăr, menire
triunghiului acesta îi caut laturile, unghiurile
mișcarea
ceasul meu este 11:59 noaptea, va începe
o altă zi
mă va speria precis un cer prea senin
un pământ prea gol, niciun drum trasat iată
un toiag crește alb
din dreapta mea ca o prelungire de os
triunghiul rotește inima, corul nu-L cunosc
dar aș vrea
pentru că El a scrijelit semnele, a aprins
și nu de la jumătate fitilul subțire
la «ceva» probabil S-a gândit atunci
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-s tălpile zdrelite și gleznele plăpânde
Mi-s tălpile zdrelite de-atâta căutare,
Mergând pe presupusa cărare ce-ai urmat.
Visez cum calc pe iarba de dor izbăvitoare,
Când suflet lângă suflet, iubirii sens au dat.
Călcâiul drept mi-e rană și schilodiți mi-s pașii
De ascuțite pietre ce mi se-mpotrivesc
Și-mi caută gâlceavă, pe drum, toți cârcotașii,
Când cântecele mele cu sârg te proslăvesc.
Mi-s gleznele plăpânde și cât să mai îndure
Ca fără de crâcnire să sângereze-n lut,
Pe așchii din cărare, pe spinii din pădure,
Asemeni șfichiuirii teribilului cnut?!
Mi-s tălpile zdrelite și gleznele plăpânde.
Călcâiul drept mi-e rană și sufletul suspin.
Picioarele mi-s grele și-adesea tremurânde,
Dar merg cu tine-n gânduri spre oaza de senin.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
Mă întrebi cine sunt? și tac
Dar tăcerea răspunde:
Un înger în drum spre păcat
cu luciri de himeră pe drumuri de unde
Pe drumul lui Lucifer spre Iad
Pământene pășești după mine
Cu gura uscată și tălpile ce-ți ard
Îmbrățișezi păcatul și uiți de tine
Sunt rece, nu văd, nu simt
Pământene nu crede ce vezi!
Cu orice adevăr pot să te mint
Dacă în himere te-ncrezi.
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia surâsului
geografia surâsului o știu pe de rost
de pe buze prin cord coboară spre glezne
coloana iubirii destramă timp anost
prin vraja timplui nu circulă bezne.
avalanșe de poeme coboară spre călcâie
izvoare de emoții scaldă mari pasiuni
cu magica splendoare țin gândurile-n frâie
când lumini de aur se împletesc cununi.
o vară de poveste am cumulat în cord
magnolii roz au înflorit a doua oară
parfumul diafan plutește spre nord
estompând tămâia și mirosul de ceară.
slove care zâmbesc lumii îi acord
boemia sufletului nu vreau să moară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul este fericirea, da! Păi dacă ai ajuns și ești fericit, te scarpini și spui: Gata, am terminat! Nu, nu, nu, nu cred că împlinirea este ultimul vis. Drumul este, pentru că drumul este un lucru minunat. Cu el poți să te întovărășești pentru o bucată de vreme, după care cu alt drum și de la noroi și glod treci pe la pădure, și de la pădure treci pe drum bătut, cum spune franțuzul și până la urmă, cine știe, unii dintre ei ajung și la asfalt. Iată că drumul este cel mai important și nu neapărat să ajungi. Dacă ai ajuns, ce faci? Ai ajuns și pe urmă ce faci?
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-i dați drumul...
dacă tot am scris cartea asta
să-mi permit acum
să fiu snob
să vă rog
când îmi veți face statuie
(nu aveați de gând
dar cine știe)
să puneți și un cal sub mine
fiindcă toată viața mi-am dorit
să am un cal
și apoi
să urcați calul într-un car
copilăria mi-a rămas acolo
cu ochii pe un car ce străpungea depărtări
iar carul
să-l suiți pe un deal care caută spre mare
toată viața mi-am dorit
să ajung mare și
să-i dați drumul în jos
când vor găsi calul
peste sute de ani
vor zice
uite ai dracu
ăștia alde barbu
călăreau pe sub ape
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cred în miracole
nu
nu sunt copil, măcar de-aș fi și nici naiv
cred în miracole
veți spune că acestea sunt deseori doar la alții
iată sunt viu
iată iubesc
iată o cumpănă rea m-a scos din conul alteia
și mai rea anii trecuți, Nedorita mă căuta ca o umbră
multe semne în ultima vreme
se așează lucrurile în jur ca de la sine
o concentrare aș spune, în calea mea, de lumini
alb-sidef
speranța s-a aciuat la ceafă și mă saltă
toate părându-mi dintr-o dată mai lesne de înțeles
iată, simplitatea acestor rânduri
nici măcar nu ar părea poezie
mărturisire mai degrabă
Nu-mi hrănesc iluzii sau obsesii din
căușul palmelor, pur văd cu vedere nouă
curândul
îmbrățișându-vă
îmbrățișându-mă în oglinda unui lac undeva
există
de-mi puneți pe seama religiozității
nu, nu veți greși deși n-a atins «bobul de mazăre»
rotundul sufletului credincios!
vă spun
ceva se întâmplă. veți vedea!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alter
gol
ca atunci când te dezbraci de caracter
(nu încercați asta acasă
dacă nu aveți unul)
am azvârlit tălpile mele
depărtărilor
ca pe niște vechituri de prin debara
și cum de frică de iubire de neiubire de cum
aveam inima la pământ fără pământ
nici nu am văzut-o luată pe tălpile
alter-trecătorului fără tălpi rămas fără inimă rămas
și fără să înțeleagă
conceptul de
gol
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere!
Trecut - au anii unul după altul,
Și acum au venit cu toții înapoi,
Să fie prezenți unul lângă altul,
Pe timp de pace sau de război...
Trecutul ne arată ce și cum am trăit;
Fapte, vorbe, clipe, toate - s situații.
Amintirile frumoase s - au descoperit,
Prin momente, trăiri, toate - s senzații.
Spre viitor se îndreaptă mereu speranța.
Ea este cea care ne luminează calea...
Sperăm ca acest drum, denumit viața,
Să fie limpede și ușor precum valea...
Această strofă este despre prezent.
Iată - ne ajunși în noaptea dintre ani!
Profitați din plin de acest moment.
Vă doresc un sincer LA MULȚI ANI!!!
poezie de Ovidiu Kerekes (31 decembrie 2017)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tălpile goale
E iarna mai iarnă decât poruncește
Stăpânu-i... sau poate așa
În hohote ninge și vântul vuiește
Doar fiindcă un timp așa ea ar vrea.
Și-n scrâșnet prea aspru prea rânced prea trist
Se-aude când toate nu sunt auzite
Se pare că-n lume venit-a alt Crist
Ce-n taină sărută făpturi nepăzite.
Desculțe se pare că umblă pe stradă
Ființele care se-ntrec repezite
Spre-a merge într-una cu ochi să nu vadă
Că-n tălpile goale au cizme-ncălzite.
Pășesc și pășesc precum au pășit
Și alții ce-au fost în ierni pomenite
Cu tălpile goale de alții privit
Dispar sugrumat de cizme-ncălzite.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Particula de gheață a lui Robu
(A se citi din perspectiva Principiului al doilea al termodinamicii)
Să fie dorul dinainte
Mai greu ca dorul dinapoi?
Să fie dragostea fierbinte
Mai rece decât un ghețoi,
Electrizând șira spinării,
Câmpul magnetic dintre noi,
Laboratorul așteptării
Unui deznodământ în doi?
Să fie dragostea din urmă
Mai mare decât cea dintâi?
Să fie dorul ce ne scurmă
La fel și după ce rămâi
Însărcinată cu iubirea
Din creștet până la călcâi?
Când se va naște nemurirea,
Vom fi la ea la căpătâi?
Va mai simți, când vom fi oase noi,
Șira spinării noastre un ghețoi?
Va ține o particulă ciudată
Iubirea noastră încă înghețată?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tălpile pline de spini
În absența iubirii,
sufletul rămâne fără suflare,
bolnav și neputincios,
Își continuă drumul cu tălpile pline de spini.
Toate lucrurile în jurul său
sunt străine și ''ard''.
Iubirea este echilibru,
discernământ măreț
și scut împotriva tuturor greutăților.
Fără iubire,
raiul nu poate aștepta.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
habitat (din «scrisorile mov»)
pereți plini cu planșe colorate
statistici
cât iubesc densitatea tristeții
variabila ploilor din departele unde dorul
crește precum grâul
surâsometrul și toate zilele când
eram un pupălău destoinic
sărutacul tău derbedeu galactic
pereții plini cu planșe diluate intrând încet
în carnea zidului
înăuntrul seamănă a peșteră
confort unu
nemaiștiind să decupez ferestre ochii îi țin închiși
întreg muntele se micșorează, mă strânge
cuibărindu-mă ca în pântecul mamei
aștept să mă nasc singur
copilul care voi fi
va învăța astfel să deseneze
să te caute
2)
când ești fericit, nu vezi erori
nici când prea trist
cu aripile strânse, prelungă, liniară pasăre
diformă, a țâșnit din degetele mele asemănându-i
un nod cândva ram subțire acum ochi
ține incert încotro-ul gata să lunece
nu să zboare
de fapt, nici nu sunt erori, vă rămâne doar
să intuiți dacă
sunt fericit ori prea
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeii mei
eu Omul Eu
vanitos și grăbit:
în mine nu mai încape niciun loc de mine
în rănile mele sunt numai răni deși nu a fost nicio luptă
în rănile mele nu mai străpung noi tăișuri sunt pline de ele...
mi se urzește undeva la o palmă deasupra capului un trup nou...
Să se alcătuiască unul deja rănit propuse iertările - ba nu zise ispitele
să crească straturi-straturi de răni fără îndurare
să fie apt Acolo
dar ia stați - parcă se chema Dincolo
când l-ați mutat?
tăceți să învățați Acolo este Aici privit
cum s-ar privi ochii pe ei înșiși
zise dumnezeul-olar în salopete arse pe alocuri...
dumnezeul de aer suflă cravata dumnezeului de apă:
suflecă-ți mânecile
îndată va veni dumnezeul căldurii și noi
nu am făcut decât tălpile...
să-l lăsăm așa
vechiul trup a rătăcit mereu
zbătând cu fruntea de ceruri
acum să-i fie de osândă... zise dumnezeul gesturilor
îi vom lăsa o singură rană
restul îl vom clădi impetuos
interveni sec dumnezeul așteptării
și palma distanță de deasupra capului coboară
dumnezeul dumnezeilor care
este ca un ochi ce se privește pe sine rosti:
ce vă irosiți
nu trup nou îi trebuie acestui fiu al nostru
dați-i rănile lumii drept pomadă celor ale sale și
nu-i mai țineți oglinda
se va goli curând încât
niciun strop nu va mai rămâne
din ceea ce credea poezie și rană
va învăța să citească singur cu tălpile lui
adevăratul poem
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nu e contemplare
plângi, norul tău preferat s-a dus
să plouă departelui
plângi, basmul a fost scurt în seara aceasta
și inima ta flămândă mai crede
te zgâiești la rotundul lunii și
nu chemi actul contemplare
este aceeași lună pe care o rugai
lipindu-ți nasul de geam să nu plece
până te faci mare
arunci apoi
aceste rânduri mâzgălite ținând
foaia pe genunchi
vântul va ști unde să le ducă
adormi, fără vise
în ziua următoare vei primi
o telegramă, un semn undeva
a înflorit caisul pentru tine
«să nu vii după ziua culesului»
acolo unde norul tău preferat
unde basmul face la dreapta apoi
de două ori la stânga, sus
câteva muriri
luna, iată-i rotundul
nu-i nici de data aceasta contemplare
îți trezește atenția
o hârtie mototolită, a reușit
ți-a desenat pe chip ultimul surâs
singurul dealtfel
întreg
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
o șoaptă m-ajunge
Am mers
Am tot mers și
nicio urmă lăsată, parcă
tălpile ar fi plutit
nimic
să poată întâmpina vântul
doar umbra lor developată
pe un cristal azi cioburi iată
M-aș bănui că încă nu-s născut
sunt undeva un suflet în «stand by»
dacă n-ar fi amarul
și ciob în călcâi, deși
nu șchiopătez, am tot mai des iluzia
proiecții derulând
o șoaptă mă ajunge: schimbă pasul!
și-am început să merg în mâini apoi
înalt pe-o sârmă doar a mea un fel de fulger
lăsând urme pe norii vineții, vedeți?!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
cub
corzi, grifuri, cârlige
sunt
tălpile mele ca «înainte
de zile»
pretutindeni ape
destinul s-a-ncâlcit
în primii nori
cad păsări aprinse
aripile în flăcări violet-aurii
arătându-mi calea
dintre cele șase uși
transparente
care cubic mă îmbracă
voi deschide șovăi acum
neștiind-o pe cea
dinspre iertare
să nu mă cauți
nici nu mă aștepta, iubito,
la vechiul pământ
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!