( deja-i aici târziul) nu rânjesc, ci
dinamica surâsului
la mine începe undeva
după ceafă
se schimonosește oglinda, ai zice că
altul prin înmugurire crește
umblu cu tălpile toate
desculțe
refac înapoi
întreg drumul până la ziua zero
iau un foarfece,
o bucată mare
din material din care
se fac radiere decupez
cât tălpile, gata, acum am
finalmente încălțări și sunt
în drum spre voi
începând cu degetul mic și călcâiul, urcă
pe genunchi, coșul pieptului
răsucește
șira spinării, după-ceafa mea, iată
noua dinamică
a surâsului
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.