Particula de gheață a lui Robu
(A se citi din perspectiva Principiului al doilea al termodinamicii)
Să fie dorul dinainte
Mai greu ca dorul dinapoi?
Să fie dragostea fierbinte
Mai rece decât un ghețoi,
Electrizând șira spinării,
Câmpul magnetic dintre noi,
Laboratorul așteptării
Unui deznodământ în doi?
Să fie dragostea din urmă
Mai mare decât cea dintâi?
Să fie dorul ce ne scurmă
La fel și după ce rămâi
Însărcinată cu iubirea
Din creștet până la călcâi?
Când se va naște nemurirea,
Vom fi la ea la căpătâi?
Va mai simți, când vom fi oase noi,
Șira spinării noastre un ghețoi?
Va ține o particulă ciudată
Iubirea noastră încă înghețată?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dor
Dorul de ducă
Te face nălucă
Dorul de frumos
E cel mai luminos
Dorul de sorginte
Te învață minte
Dorul de suprafață
Te ține în viață
Dorul profund
Te atrage la fund
Dorul de iubire
Ăsta-i o menire
Pentru omenire.
poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nu că...
E vara pe ducă
Și dorul m-apucă.
Pe-alei, câte-o nucă
Apare, dar nu că
O cioară năucă
Nu poate s-o ducă.
E toamna pe vine
Și dorul mă ține
În ciocu-i, dar bine,
Ci nu ca pe tine,
Iubirea de mine:
O cioară ce-n fine...
Te scapă și pleacă,
Văzând că ești seacă.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vedeam marea nemărginită înaintea mea, liniștită și poleită de lumina soarelui la prânz, ca o oglindă, și munții dințați ai Eginei mai albastru colorați decât șira lungă a munților înalți ai Argolidei și cerul albastru limpede ca o lacrimă printre căscăturile columnelor Parthenonului, mărimea clădirii și seriozitatea ei religioasă adânc pătrunzătoare, mi-au dat pentru prima oară acea înfiorare vie, adâncă, despre care zicea Maiorescu odată la curs, că străbate măduva șirei spinării din creștet până la tălpi.
Teohari Antonescu în jurnal (1893)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cultul cabirilor in Dacia" de Teohari Antonescu este disponibilă pentru comandă online la 25.20 lei.
Și o carte bună te poate lua cu firbințeli pe șira spinării.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iulie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
De dorul tău
de dorul tău
mă sting încet și în tăcere
într-un amurg
ce pot a cere?
decât un cer cu stele,
să-mi lumineze calea
să nu greșesc cărarea
către tine
de dorul tău...
as trece munții
de dorul tău...
as trece ape
de dorul tău...
m-aș face înger,
să pot să-ți fiu aproape
să pot să te ating
și să-ți șoptesc
că încă te iubesc...
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele mai firave contemplări ale Cosmosului ne incită: simțim o furnicătură pe șira spinării, rămânem fără glas și ne cuprinde senzația vagă, ca o amintire îndepărtată, a unei căderi din înalt. Știm că ne apropiem de cel mai mare dintre mistere.
Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Dragons of Eden: Speculations on the Evolution of Human Intelligence Paperback" de Carl Sagan este disponibilă pentru comandă online la 32.99 lei.Primăvară crudă
Mă tăvălesc în chinuri când vine primăvara,
De dorul tău, minune cu sâni ca tămâioara
Și simt față de tine ce simte căprioara
Față de iedu-i fraged, când îl pândește fiara.
Mă tăvălesc în chinuri ca bobul când răsare,
De dorul tău, ca râul când loc în matcă n-are;
Nu știu dacă iubirea din mine-acum răsare
Sau e-ncolțită, dându-și, crud, ultima suflere.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea noastră
Te ascund printre picăturile de ploaie
Ești dorul ce mă macină ușor,
Fragilă este iubirea, ca o floare
Te chem în suflet cu mult dor.
Dä-mi mâna și hai să alergăm
Așa cum făceam când eram copii,
Și un sărut ștrengar, să mai furăm
Pe veci iubirea mea să rămâi.
Mă chemi mereu când ti-e dor
Și spre tine pași mă poartă,
As vrea să mă pot împotrivi
Dar tu ești iubirea mea curată.
Sentimentele sunt mai mult decât noi
Inimile știu că noi suntem un întreg,
Îți vreau iubirea, și sărutul înapoi
Doar eu te iubesc, și te înțeleg.
autor Georgescu Elena
poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se zice că dragostea se duce dacă îndrăgostiții nu se văd. Dimpotrivă. Despărțirea aduce dorul, dorul intensifică dragostea.
Kalidasa în Sakuntala
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Norul mesager si alte poeme" de Kalidasa este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Examenul la medicină. Subiectul: "Rearanjați literele P_N_E_S_I în așa fel încât să arate o parte a corpului uman, cel mai folositor când este ridicat". Cei care au ortografiat SPINE (șira spinării) au devenit doctori, ceilalți sunt acum parlamentari.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albul uneori
tot ce sunt
pământul galben pântecul tău
nenăscutul
zvâcnesc pe oase și ochi pe țipăt
până-n miezul pietrelor rotirea asemenea
mai multe trepte trei strivindu-mă dezlegându-mă
alb
nefiresc în orbire
nefiresc și așa mai departe
lasă-l să curgă să dispară sunt tânără dinspre cuvinte
tot ce sunt
lipsită de perspectiva sentimentelor
în plămâni și pe creștet
ia-ți coasta înapoi îmbracă-mă de la tălpi în jos
pasăre cruce pasăre
cu palma stângă cu șira spinării
întunecă-mă vreau o tristețe sigură rotundă
mai presus
aș fi goală Doamne aș fi goală sub limbă sub unghii
uneori
uneori cresc duminici la marginea lumânărilor arse
tot ce sunt albul uneori
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi iubita mea! Rămâi
Rămâi iubita mea! Rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Cu un sărut ce ți l-am dat
Stângaci, mai mult pe apucat,
Pe care eu nu l-am uitat
De-aceea... mai rămâi.
Și-așterne valuri de visări.
Eu nu uit desele-ncercări,
Când... Din păcate-ai reușit,
Cu dibăcie m-ai mințit
Și sufletul mi l-ai vrăjit,
Acum... am remușcări.
De astăzi? Cred că m-ai invins.
Sărutul... ți-l păstrez aprins.
Și-mbrățișările cu dor,
Cuvântul sacru de amor,
Le mai păstrez ca un decor.
Of... dragostea s-a stins.
De ce ești rece când te chem?
Că mi-ai fost dulce, ca un gem.
Cu-atâtea vorbe m-ai convins,
Focul iubirii mi-ai incins,
Iar drumul nostru s-a întins.
Dar... s-a sfârșit un ghem.
Înflăcărați de-atât noroc
Ce-a dispărut chiar dintr-un foc,
Eu am știut că mă trădezi,
Cu dibăcie mă trișezi,
Și pân-la urmă ce să vezi?
Experta unui joc.
Cum poți să pleci? Când bine știi
C-ai fost izvor de bucurii.
Câtă credință mi-ai jurat,
Că mă iubești și... implorat
Să-ți iert gestul necugetat,
Eu... n-am uitat. Să știi!
De aceea draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Căci amintirile ce-au fost,
Rămân plăceri, dar fără rost,
În viață totul are... cost.
Tu! Nu ai căpătâi!
Sunt sigur că vei regreta.
Când dorul te va bulversa,
Iar amintirea din trecut
Te va-ndemna la un sărut,
Să ai în suflet al meu scut,
Căci... nu te pot ierta.
Adio! Draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi,
Iar eu... orfan al nimănui.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (27 mai 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din dor
Fără tine, iubite, sunt uitată de ploaie
Și de Muza ce picură mirul pe foaie,
Lacrimi și insomnii iar nu știu să împac
Și de dorul nebun nu mai aflu vreun leac.
Tu îngăduie-mi doar să întreb, de greșesc,
În vreo viață-ai simțit ce-i un dor femeiesc...?
N-o să cred niciodată că tăcerea nu doare
Și te plimbi ca un val, pe întinderi de mare...
E-un păcat, că pân' azi medicina nu are,
De iubiri ne-mplinite, un colac de salvare...
Îmi las dorul fierbinte în palma divină,
Mulțumind, c-am trăit un potop de lumină...
Clipele nerodite le dau mită uitării
Și-a lor miriște arsă, voi lăsa-o iertării,
Bunul Cer te-a trimis, al visării, catarg,
Ca un semn că iubirea n-a uitat al meu prag...
Nu știu de vei citi, c-amintiri mai deșir,
Când brodez o poemă cu al dorului fir
Și-i pun aripi de vis, să se fac'- a ta pernă,
Să-nțelegi cum e dorul din iubirea eternă...
Iar când pe dinafară te vor frânge furtuni
Și lutul va țipa cu-ai dorului plămâni,
Să te gândești c-așa arde femeia,
Dacă-i trezești în pieptul ei scânteia.
La ce bun semnul tău, de consolare,
Dacă nu-mi simți a inimii cântare?
După-un potop de suflet (ce mirare!)
Se limpezește lutul și-n el se face soare!
Doar dorul, ca un rug, te mistuie cu foc,
Ori fugi peste-oceane, ori arzi tăcut, pe loc...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât te-ai coborî mai mult în adâncurile creierului tău, cu atât mai mult riști să te afunzi în... șira spinării.
aforism celebru de Mihai Codreanu din Sonete și aforisme
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Apostazie
Din toate pozele cu tine,
Mi-aș face un altar în casă,
Mi-aș pune dorul să se-nchine
În el, icoana mea frumoasă.
Că dorul meu de tine are,
Ca un călugăr apostat,
Nevoie mare de-nchinare,
Că este greu de suportat
De-al său stăpân ce, brusc, devine
Un rob al său, vorbesc de mine.
poezie de Marius Robu (17 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar dorul
Când vremea-i noroa,
Încep să mă doa
Capul și picioa.
Când vremea-i frumoa
Și afară-i soa,
Doar dorul mă doa.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impermeabil muzicii - omul atinge extazul pe burtă și se desfată c-un scâncet în treacăt, numind fericire esența echivocă a absolutului din șira spinării.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Lui Eminescu
Tu ești iubirea mea dintâi,
Ce sufletul mi-l scurmă
Și cartea de la căpătâi
În ziua de pe urmă.
epigramă de Nicolae Ivan din ziarul "Viața Buzăului" (2 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dorul tău
Sunt piatră aruncată-n râu
Ca să mă spăl de nostalgie,
Când prea departe-n astă lume
Mă voi topi de dorul tău.
Sunt frunză de copac bătrân,
În calea ta ca să mă pun,
Când toamna va veni devreme,
Apoi, să putrezesc de dorul tău.
Sunt apă dulce de câmpie
Ce vrea piciorul să-ți mângâie,
Când iarna cruntă va să vie
Voi îngheța de dorul tău.
Sunt albă pătură de nea
Ce se așterne-n calea ta,
Când primăvara va să vie
În apă mă voi transforma,
Ca să mă scurg de dorul tău.
Sunt soarele de primăvară
Ce joacă trist în părul tău,
Când vara se va instala
Vor fi doar raze-n calea ta,
Iar eu voi fi orbit de dorul tău
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu de mare îmi va fi dor...
Tu marea mea frumoasă, și albastră precum cerul
Cu pescărușii veseli ce-ți tulbură albastrul
Mă voi gândi la tine de câte ori misterul
Îmi va trimite vise, pe raza unui astru!
Voi retrăi în vise, povestea de o vară
Venită în toamna vieții, precum un nor de fum
Timidă, tandră, dulce, ca glasul de vioară
Să îmi aline dorul, să nu-l prefac în scrum!
La malul tău timidă, eu mi-am cântat iubirea
Mireasă m-ai făcut, cu spuma unui val
Simțeam cum mă cuprinde în brațe nemurirea,
Și cum mă-drept spre Rai, pe coama unui cal!
Un vis frumos de-o vară, romantic și fierbinte
Sub soarele ce parcă, vrea lumii să dea foc
Cu tine mare dragă, noi am spus jurăminte
Și-am vrut iubirea noastră, să își găsească loc!
poezie de Elena Bulancea (19 septembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!