Mi-s tălpile zdrelite și gleznele plăpânde
Mi-s tălpile zdrelite de-atâta căutare,
Mergând pe presupusa cărare ce-ai urmat.
Visez cum calc pe iarba de dor izbăvitoare,
Când suflet lângă suflet, iubirii sens au dat.
Călcâiul drept mi-e rană și schilodiți mi-s pașii
De ascuțite pietre ce mi se-mpotrivesc
Și-mi caută gâlceavă, pe drum, toți cârcotașii,
Când cântecele mele cu sârg te proslăvesc.
Mi-s gleznele plăpânde și cât să mai îndure
Ca fără de crâcnire să sângereze-n lut,
Pe așchii din cărare, pe spinii din pădure,
Asemeni șfichiuirii teribilului cnut?!
Mi-s tălpile zdrelite și gleznele plăpânde.
Călcâiul drept mi-e rană și sufletul suspin.
Picioarele mi-s grele și-adesea tremurânde,
Dar merg cu tine-n gânduri spre oaza de senin.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.