Cu tălpile goale
E iarna mai iarnă decât poruncește
Stăpânu-i... sau poate așa
În hohote ninge și vântul vuiește
Doar fiindcă un timp așa ea ar vrea.
Și-n scrâșnet prea aspru prea rânced prea trist
Se-aude când toate nu sunt auzite
Se pare că-n lume venit-a alt Crist
Ce-n taină sărută făpturi nepăzite.
Desculțe se pare că umblă pe stradă
Ființele care se-ntrec repezite
Spre-a merge într-una cu ochi să nu vadă
Că-n tălpile goale au cizme-ncălzite.
Pășesc și pășesc precum au pășit
Și alții ce-au fost în ierni pomenite
Cu tălpile goale de alții privit
Dispar sugrumat de cizme-ncălzite.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ruga unei copile
Pentru pâinea de pe masă,
Doamne-Doamne, mulțumesc,
Fiindcă știu că-n astă lume,
Mulți copilași flămânzesc.
Pentru hainele-mi puține,
Rochițe, pantalonași,
Fiindcă știu că-n astă lume,
Mulți copii umblă golași.
Pentru patul vechi și tare,
Zgomotos și prea înalt,
Fiindcă știu că-n astă lume,
Mulți copii dorm pe asfalt.
Pentru ghetuțele-mi roase,
Rău mă strâng și Tu m-asculți,
Fiindcă știu că-n astă lume,
Mulți copilași sunt desculți.
Pentru mami, pentru tati,
Ține-i sănătoși, fă-i sfinți,
Fiindcă știu că-n astă lume,
Mulți copii nu au părinți.
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii și alții
Unii poartă-n sân scrisori,
Alții doruri și suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alții... în mătăsuri fine.
Unii-s prinși cu groase funii,
Alții doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ți dăruiesc petunii,
Alții... fug spre clipa oarbă.
Unii spun că ești prea mică,
Alții că iubești nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alții... gustă tot ce-i bun.
Unii vin pe înserate,
Alții abia-nspre zori plecară,
Unii știu că se mai poate,
Alții... tremură pe afară.
Unii vor a face valuri,
Alții-n șoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alții... iar întineresc.
Unii fulgeră și tună,
Alții strălucesc în soare,
Unii... s-au urcat pe lună,
Alții... se aruncă-n mare.
Unii poate vor prea multe,
Alții nici nu îndrăznesc,
Unii, încă, știu s-asculte,
Alții... trist îmbătrânesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 20
Îmi pare că-s mai bun de ceva vreme
Decât am fost în toată existența,
Dar poate este încă prea devreme
Să spun că-n mine mi-am găsit esența.
Și poate că-i o simplă amăgire,
Iar lumea încă strâns mă ține-n gheare
Ori poate sunt mai îndrăzneț din fire
Și fiind mic, aș vrea să mă dau mare.
Dar dacă zic că-s bun nu e trufie,
Căci cum sunt alții, chiar nu mă privește,
Ci știu că am avut vicii o mie
Și-acum în mine floarea înflorește.
Oricine este bun de la Natură,
Dar diamantul e îngropat în zgură.
poezie de Octavian Cocoș (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țânțari prea țâfnoși -
tălpile goale pe mal
copii alergând.
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Imaginați-vă o lume în care
noi am zbura
și toate păsările ar merge pe pământ.
Tot am zice că sunt prea sus!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea
Doar o lumină venită dintro parte,
de acolo unde amintirile mai dor.
Ca să le uit, n-am strai de eternitate,
doar pe ele, când mă strâng cu dorul lor.
O neânțeleasă formă mă însoțește,
să tac sau poate când mi-e bine să suspin,
flori de cais mi se așează într-o coroană,
mă plimb prin amintiri, când vreau să mă alin.
Să urc, să le privesc, nu-mi este cu putință,
căci una dragă 'mi stă aprinsă-n stea,
să mă cobor pășesc pe a mea ființă,
o prelungire sunt, o umbră, a ceea ce e ea.
Cum pot în spațiu' acesta sacru să 'nverzesc,
când nici prea jos și nici prea sus nu am tulpină,
doar flori în cer, iar pe pământ sunt azi,
o urmă cu umbră și-n ea adâncă rădăcină!
poezie de Eugenia Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea...
Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!
Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.
Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!
Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!
Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!
Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu încă!
Din etuvele vieții, carcase goale
răsar.
Sunt siluetele cele, ce-n cor
rostesc:
Suntem ce-am fost
și vom fi cenușă
cu apă,
roata mânată
de soartă,
vase sparte
ale unor trecute viitoruri,
ce-au purtat in ele
glorii.
Un veac de clipe,
valurile-și sparge de Poartă.
Ea nu vrea să se deschidă!
Viitorul e orb!
Destin neîmplinit de vreme,
omul duce astfel,
de gâtul plecat,
alegerea,
neiertătoare si dură.
Fericiți cei ce nu trebuie sa aleagă!
Pruncii!
Fug râsete speriate, pe cale,
uitând apoi,
în mărire,
că-n spatii eterne
nu trebuie aleasă,
ci doar trăită,
zvâcnirea...
......................................................................................................
Istovit pare neamul!
spița
pare să se scurgă spre crug.
Însa nu,
încă nu,
nu,
nu e ceasul!
nu e locul vrerii,
de-a spune sfârșitului:
Iată! Am venit!
poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt trist, poate și alții, că viața uneori are pașii prea mari, ori că-i are prea mici.
Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cavalerul de Bâte (Sonet Tarot)
Ești îngâmfat și de nimic n-ai teamă,
Te crezi atrăgător, irezistibil,
La ce zic alții nici nu bagi de seamă
Fiindcă nimic nu-ți pare imposibil.
Nu stai pe loc, ci îți dorești schimbarea,
Că-n vene-ți curge sângele fierbinte,
Îți place riscul, îți asculți chemarea,
Privești cutezător doar înainte.
Însă atunci când te aprinzi prea iute,
Devii nesăbuit, gelos, nemernic,
Te cerți și spui cuvinte neplăcute
Și astfel vrei s-arăți că ești puternic.
Dar focul mic, care stăpân nu are,
Poate s-aprindă o pădure mare.
poezie de Octavian Cocoș (15 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume-a iubirii
Mai lasă tristețea-ntr-o parte și vină
Când toată iubirea mea ție se-nchină,
Aleargă la mine să-ți tremure nurii
Pierzându-ți din tălpile goale condurii!
Învârți tacticoasă pe deget o ață,
În minte buluc ți-e de gânduri în ceață
Și plouă și-i soare, și-i zi și e noapte
Și-n tine e raiul și-n rai sunt de toate
Și țârâie greieri și cântă cinteze
Iar cei ce iubesc se aștern să viseze...
Și luna bătrâna stâncoasă crăiasă
Mai speră și azi la un soare de casă.
O mie de drumuri la sfat în răscruce
De pașii nostalgici ar vrea să apuce ;
Tu calcă-le, oarbă pe toate-n picioare
Că-n inima mea ți-am pus flori pe cărare!
O liră ciupită de unghii măiastre
Un cântec turcoaz îmi coboară din astre,
Albaștri-ți ochi gemeni ca miezii de nucă
De lacrimi răzlețe deja se usucă -
O lume-a iubirii, o lume năucă...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piesă de teatru
Azi beau apă de izvoare, etichetă pe o sticlă,
Traversez doar pe la colțuri, cu atenție și frică,
Număr firele de iarbă, dar le număr prin peluze,
Și tocesc pantofi de plastic prin orașe prea confuze.
Stau la stopuri și în trafic, om modern, tehnologie,
Câștig timp, însă pierd viață, nu prea știu ce va să fie
Amăgesc simțiri cu droguri digitale, retușate,
Însă uit ce mai contează pentru suflet... din păcate.
Exist doar pe dinafară, în interior mă doare,
Parcă nici nu îmi mai pasă unde merg și de ce oare,
Am pierdut, precum mulți alții, bruma de luciditate
Acceptând cumva ca ceilalți să mă mâne de la spate.
Ce-i mai trist... totul îmi pare prea firesc și las să fie,
Însă este, din păcate, o ascunsă tragedie
Cu actori... și eu sunt unul, prinși în roluri permanente,
Care joacă ce scriu alții... cu privirile absente.
Doar interpretez hipnotic câteva replici absurde,
Sub un proiector de umbre ce se tot reflectă crude,
Peste optimismul care e rănit și nefiresc,
Îl tot bandajez întruna, așteptând să-l mai trăiesc.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femei ,,serioase,, și nu prea
Deși au acasă țoale,
Umblă jumătate goale
Și le simți... dacă ai fler,
Goale și de caracter!
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (19 iunie 2018)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Minți tulburate
Am băut din turla bisericii până la cruce
zăpada îndoită cu noroi
dar goale gânduri... goale!
Pline de noi sunt cocoșate clipe
obrazul îl îndoi cu inima-n afară
am risipit tot anul pe stradă și aștept
să crească
alți ani la primăvară
și-n turlă să topească
minți tulburate iară!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asfaltul îmi tot ceartă tălpile
ba că-s verzi
ba că pășesc ca pe o mare neagră
ba că șoptesc aiurea de prin valsul florilor
ba una ba alta
parcă din ciudă că tălpile mele
încă mai poartă pe ele pământul întors peste grâu
iar răspunsul pașilor mei neînvățați cu tropotul tramvaielor
e precum liniștea aceea deplină dintre două eternități
cât o pâine
deși știu că e doar supărat că iarba trece greu prin el
poate râvnește la un trifoi înflorit
pe când copiii nu mai știu să deseneze decât pop corn
........................
noaptea trecută i-am dăruit din lacrimile mele
mi-am pus apoi tălpile la uscat și visele
nu vă mai mirați așa
visele încă au rămas să împace asfaltul cu cerul
i-am promis că voi merge în palme și în genunchi
cât să nu-l mai doară câmpia din tălpile mele
nici dealurile nici munții nici deșertul
.........................
odată cu răsăritul
așa ca să nu mai am comentarii
am devenit imponderabil
și zbor peste tine asfaltule
uite
nu mai fi supărat
de aici de sus te vezi ca un câmp înflorit primăvara
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezent
Prea îmi era gând inima,
Prea timp picioarele
Și prea durere trupul
Și visam
Cu prea mare viteză
Idei îndoite egal
Mirosind prea verde
A glas de nor.
Aș fi vrut
Să-mi ridic statuie
Dar prea înaltă
Mi-ar fi fost atunci
Treapta
Și prea împietrită
Amintirea;
Sunt prea eu,
Prea acum,
Prea concretă.
poezie de Felicia Mariana Oprea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
O iarnă pentru fiecare
Mai lenevesc postumele iluzii,
Pe brațe-ngreunate de tăcere;
Sunt goi salcâmii ce-au uitat să zbiere,
Doar, mai oftează-n ei, timid. Auzi-i!
Ascultă-i cum se roagă sub zăpadă,
Împovărați de-a albului cernire,
Ca tu să vii și să le dai de știre,
Că pașii ni-i încrucișăm pe stradă.
Ne-așteaptă iarna, pe-amândoi, se pare,
Să ne găsim, chiar rătăciți prin viață;
Tu ești departe, așteptări îngheață
Și-i o ninsoare pentru fiecare.
La tine ninge ca-n povești cu zâne,
La mine viscolește prin poeme
Și mi-e târziu și ție prea devreme,
Salcâmii, lângă ei, să ne adune.
Sunt goi salcâmii, dorm sub felinare
Eu car încă o iarmă în spinare...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alintă-mă...
alintă-mă puțin...
e-atât de greu?
aș vrea să simt
căldura mâinii tale
iti cer prea mult
si ti se pare
că nu-s ce-am fost?
adevărat...
dar a trecut o iarnă
o vară care a uscat
un fir de ghiocel firav
din ultima zăpadă
ce pot ca să-ti ofer acum?
doar gândul bun
si-un foc de lemn
ce luminează
si-alungă intunericul
din casă
alintă-mă un pic...
iti cer prea mult?
te inteleg... hai lasă
in timp eu voi uita
povestea noastră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se pare că a venit toamna
Se pare că a venit toamna
Să întomneze pe la noi.
Număr frunzele rămase în copaci
Și restanƫele de astă vară.
Se pare că a venit toamna.
Ne amăgește cu spectrul cromatic
Și noi suntem iarăși nepregătiƫi,
Ne mai doream o zi, vacanƫă de vară.
Se pare că a venit iarăși toamna,
Și poate ne-am obișnui cu ea,
Dacă și numai dacă ne-ar promite
Că după vine iarăși vara...
A fost prea cald în inima ta,
A fost prea frig în inima mea,
Și-a mai venit odată toamna,
Pe nepregătite, așa cum e ea.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragere la sorți
Și simt că a pleca e prea devreme
Iar a mă transforma e prea târziu,
Constat prea multă iarnă în poeme
Și ghiocei puțini în tot ce scriu,
Dar cum... când pentru bine dăm cu zarul
Și tragem pentru dragoste la sorți?
Am dărâmat iubirilor altarul
Și-al urii chip l-am încrustat pe porți.
Îmi pare existența o cocotă
Ce ne înșeală-n fiece apus,
Plătim cu-a lacrimei din ochi bancnotă
Iar zâmbetul e socotit intrus,
Se-aprind (din întâmplare?) catedrale,
Se trage în rafale-n zi de paști,
Miroase omenirea a fecale
Încât îți este greață să te naști.
O gașcă de nebuni țin frâu-n mână,
Ceilalți, cei mulți sunt doar actori ori slugi,
E teama peste toți și tot stăpână
Și-ai vrea, dar nu ai unde să mai fugi.
O singură alternativă este
Și totuși... ni se pare prea banal:
IUBIREA... Nu, iubirea nu-i poveste,
E lucrul cel mai nobil și real.
Și simt că a pleca e prea devreme
Și disperat mai bat la-nchise porți...
Mă-nchid precum un schimnic în poeme
Și plâng... Și pentru mâine trag la sorți...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!