
Frunza iubăreață
Nu sunt frunza nimănui,
Eu sunt frunza dorului,
A dorului și-a iubirii
Din inima omenirii.
Luminez pe unde trec,
Niciodată nu mă-nec,
Vântul mă poartă în zare,
Nu mă pune la-ncercare.
N-am aripi dar am lumină
În inima mea senină,
Merg cu ciocârlia-n zare
Lipită de-a ei cântare.
Cerul mai aduce frunze,
Mă prinde ușor în buze,
Apoi fluieră-a lui viers
De s-aude-n univers.
- Am o frunză iubăreață,
Este pătrunsă de viață,
De viață și de dor
În al soarelui pridvor.
Nu e frunza nimănui,
Este frunza cerului,
Se lipește omenește
De sufletul ce-o iubește!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre dor
- poezii despre aripi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Se leagănă frunza de nuc
Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Și răsare steaua cea cu noroc.
Se leagănă frunza de plop
Și lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Și stropul se odihnește în ochii tăi.
Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă așa ușor
Și-mi aduce aminte de al meu dor.
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre stele, poezii despre odihnă, poezii despre ochi, poezii despre noroc, poezii despre nori, poezii despre negru sau poezii despre flori

Vânt turbat
Sunt clipe în viață când sufletul
Ca frunza în pom se odihneste
Vânt puternic strânge cu corsetul
Se adună usor dansează plutește
O adiere îl trezeste, îl poartă-n vânt
O zi două, trei, îl lasă și poposeste
Din frunză, din vânt, se aude un cânt
Apoi mai aprig și frumos se iubește
Cântă copacul, tu stai la o rădăcină
O viață tu ai dirijat, ești un bărbat
Se leagănă în vânt frunza ce suspină
Nu ești bărbat, ești vântul turbat
Domol te-ai așezat pe câmpul curat
Frunza singură să se învârtească
Vântule turbat, o vioară te-a alungat
Sufletul să hotărască, el să iubească.
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre vioară, poezii despre frumusețe sau poezii despre dans
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?
Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre timp, poezii despre sperieturi, poezii despre simțuri, poezii despre ploaie sau poezii despre noapte

Ești arborele...
Ești arbore...
Sunt frunza ta
Și-mi contenesc chemarea...
Sunt frunza ta
Și nu am curajul să definesc...
iubirea dintre mine
și ființa mea..
Sunt o frunză ca oricare alta
dar nu asemeni
Pentru că taina mă face să-mi
trag seva din tine.
Priveste în jurul tău și vei vedea
Sute de frunze.. dar nu ca mine...
Un glas trist și singur
se-aude de pe-o culme:
"Sunt singură dar sunt cu tine arbore"...
Frunza suspină, amorțește
dar sufletul nu moare!
Din cenușa amorțelii,
frunza se va naște
în primăvara următoare...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre tristețe, poezii despre primăvară, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre curaj

Frunza și ramul
Frunza veștedă din nuc
Se învârte-n vânt năuc,
Să rămână-n cer nu poate,
Stă înșurubată-n moarte.
O privesc de Bobotează
Cum și moartă e vitează,
Crucea ei rămâne pusă
Într-o viață ce-i ascunsă.
Rămășițele din gând
Trec prin lume rând pe rând,
Moarte, viață e totuna
Când în lume frunza-i una.
O privesc, rămân năuc,
Poate Doamne, eu sunt cuc,
Frunza-i inima ce-mi crește
Ramuri pentru cer, regește!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre gânduri, poezii despre cruce, poezii despre creștere sau poezii despre botez

Sunt frunză
o frunză stingheră
în palmă îmi cade
căderea ei mută mă doare mă
roade
pătrunde în carne să-mi
ardă de-a valma
și mâna-ncleștată
și ochiul și
palma
iar moartea pornește
să-mi cate ocol
mi-adulmecă
trupul nevolnic și
gol
sunt una cu frunza
ce-n palmă o strâng
sunt una cu frunza
ce moare și
plâng
și-acum înțeleg ce
anume mă doare
sunt singur și
veșted sunt frunza
ce moare
poezie de Sorin Olariu
Adăugat de Alex Dospian

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Sorin Olariu despre moarte sau poezii despre plâns

Frunza verde
Frunză verde, știu să cânt
Mamei mele pe pământ,
Mi-a dat viață și mă crește,
Mă-ngrijește, mă iubește.
Frunză verde, cântul meu
Vine de la Dumnezeu,
Zâmbet cald, iubire mare,
Mama pentru mine are.
și iar verde, crudă frunză,
Ieri am prins o buburuză,
I-am cântat și-a zburat lent
Mărțișor pe-al mamei piept!
poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre zâmbet, poezii despre trecut sau poezii despre religie

Te vreau așa...
În fața casei mele cresc
mulți copaci cu frunze...
Las vântul să scuture norii
și frunzele se pierd,
dar păstrez frunza iubirii
cu semnele chipului tău...
Pe aceeași frunză sunt
lacrimi... lacrimile visurilor
mele și-a dragostei găsită
pe frunza copacilor goi...
Nu te-aș schimba cu nimeni...
Mi-ești drag, atât de drag,
încât drumul meu spre tine
e plin de miresme ce m-atrag,
e mirosul liliacului primăvara...
Nu te teme, iubite, nu te-aș
schimba cu nimeni!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre schimbare

Negru în pieptul dorului
Câinele rău este negru în cerul gurii,
Stelele sunt lătrate până în cerul cerului...
Dumnezeu vrea să se convingă
Dacă cerul este negru în întregul lui
Și tu îmi spui că merg cu capul în nori
Și mă mai întrebi: de dragul cui?
Stelele cad ploaie în poezia mea
Și-i fac din (și prin) lumină gurgui!
Câinele rău, negru în cerul gurii,
Latră pe litere în pieptul dorului!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre poezie sau poezii despre gură
Frunza și toamna
Creionez un substantiv
cu chenar de adjectiv:
frunza verde, fistichie,
care tremură în vie.
Pe potecile uscate,
două verbe încurcate
de un vânt hoinar, golaș,
care a l e a r g ă păpădia
în răzorul din imaș.
Sus pe dealu' unde-i via,
nu mai c â n t ă ciocârlia...
Frunza e un subtantiv,
capătă și-un adjectiv
când se-arată toamna gri
în stejarii a r ă m i i...
Frunză verde a bobului
făcuși casă dorului
în balade, rapsodii,
în povești pentru copii.
Ai doinit ades cu jale
la izvoare și pe vale.
Iar acum, așa deodată,
te-ai desprins în larg mirată,
galbenă și inutilă,
în mâini limpezi de copilă.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Anotimpul cu aripi de copil (20 august 2011)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre verb, poezii despre substantiv, poezii despre stejari sau poezii despre mâini
Frunză galbenă
Frunză galbenă pe ape,
Palidă prezența ta,
Vântul tremură, îndată
Către tine se lansa,
Noaptea prinsă în puzderii,
Bat alarme undeva,
În vâzdoage de cutremur
Clorofila-i săruta.
Printre spații de lumină,
Frunza toamnei, frunzulea,
Raza cerului senină
Altă soartă-i prevedea!
Frunză-mbrățișată-n rouă,
Strop de viață semănat,
Pe cea rază amândouă
Vom renaște altă dat'!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre rouă sau poezii despre galben

Ciclul vieții
Omu-i frunză frunza-i om
Trece vremea si se duce
Timpu îl pune la răscruce
Omul nu mai este om
Frunza nu mai este-n pom
Fericit tu vrei omule să fii
Viata multe îți va daruii
Ea îți da mereu un semn
De tot ce ntalnesti sa nu te temi
Viața ce o trăiește un om
O frunză agățată-n pom
O primăvară veselă se ivește
Si tot pământul după o iarna
Se-ncălzește la viață ne trezeste
Si mugurul se arată in luna lui april
Zâmbet pe chipul vesel de copil
Acum in luna caldă de april
Apare frunza verde n pom
Inveseleste orice suflet din om
Iubești soarele si vântul zăpăcit
Si fetele ce stau la umbră de nuc răstignit
Aduc prânzul omul la plug
Iar vara frunza i fericită si omul si ea
Iubeste viața si este iubită
De multe ori se scutură de vânt
Se apleacă până la pământ
Si toamna apare printre nori
Atinge frunza cu stropi grei si ploi
Suiera un nebun de vânt
Se scutură si frunza verde zace
Căzută galbenă pe pământ
Trece grăbit timpu-n zbor
Frunza galbenă-i sfărâmata de picior
Si vine primăvara blândă luminoasă
O alta frunză mai frumoasă
Un om se duce o frunză cade
E o rotație a ciclului divin
Un mugur nou apare-n primăvară
Un prunc se naste devine bărbat
Un ciclu al naturii repetat
Este de mii de ani lumină neîncetat
Nu poate fi schimbat
Cu toate că de mult
omul a încercat
Dar bunul Dumnezeu ne-a iertat de acest mare păcat
Ciclul vieții nu poate fi schimbat!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre muguri sau poezii despre fericire
Trăiește...
Nu pune la viață
Cuvântul povară,
Că viața-i o zi,
Trăiește-o din plin
Din zori până-n seară.
Trăiește alături de tot
Ce trăiește
Și umblă și zboară
Și cântă și crește.
Vezi firul de iarbă
Cum sparge pământul
Și frunza de tei
Cum o leagănă vântul.
Ascultă izvorul
Cum curge în râu,
Iubirea de prunc...
Și mirosul de grâu.
Te pierde prin ele
Și mergi mai departe.
Nu pune la viață
Ideea de moarte.
Iubește pământul
Și cerul și marea.
Iubește cuvântul
C-ascunde uitarea.
Iubește și-arată
Cât poți să iubești...
Și-mparte iubire
De vrei să primești.
Iubește și ura,
Iubește-o de poți
Și-ascunde-o în tine
Că ură au toți.
Iartă...
Acolo unde iertarea
E ruptă din tine...
Și simte-i puterea-n suspine
Ce mor. În gânduri ce cresc
Pentru-aceeași iertare.
În tot ce se naște
Trăiește și moare.
În zile ce trec
Și nu te mai ceartă,
Trăiește,
Iubește și iartă.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre zile sau poezii despre uitare

Frunza care ți-am fost
Poate că nu am curajul
De-a fi ca aceste frunze,
Pe care le duci la buze
Desfăcându-le corsajul.
Dintre șoaptele ascunse
În alcovul meu de gânduri
Păstrez doar câteva rânduri
Cu un ac de păr străpunse.
De departe cea mai crudă
Lege, care ne constrâge,
Este că nu mai poți frânge
Frunza care ți-am fost nudă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuditate sau poezii despre legi

Frunza veșniciei
Frunze parfumate cu miros de fum
Cad înfiorate la margine de drum,
Trec mașini, căruțe, vântul le ridică,
Le zburlește forma și forma le strică.
O fată se apleacă să ia o petală,
Devine de-odată prea sentimentală,
Culoare și mirosuri chiar de-s trecătoare
Sunt de crizanteme, din grădina-i mare.
Ce păcat? Își spune, iarna vine-acuș,
Frunzele de urcă, sus, pe derdeluș,
Nici o săniuță nu le duce-n spate,
Joaca lor de viață, e joaca de moarte!
Un bătrân se-ntreabă de-i frunză în vânt,
Răspunsul îi vine din guri de pământ,
Ești frunză aleasă sub soare, pe câmpie,
Când timpu-și rupe coasta intri-n veșnicie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săniuș, poezii despre jocuri, poezii despre iarnă, poezii despre devenire sau poezii despre crizanteme

Opriți această frunză
Atunci cand cade frunza pornita sa rastoarne
Intreaga roata a lumii si fiecare pom
O simt ca mi se rupe din sange si din carne
Si mi se face mila de lume si de om.
Si mi se face mila de mine si de tine
Si frunza care cade ma-nebuneste iar
Si apoi de-atatea lacrimi imi e putin mai bine
Si mi se desfrunzeste pe trup un calendar.
Si nu se mai intampla nimic din cele sfinte
Doar frunza care cade in dulce hodoronc
Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte
Si fiecare fibra rasuna ca un gong.
Opriti pe creanga frunza, destul cu-atata toamna,
Destul cu-atata ceata si oameni neciteti
Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna
Sa stiu masura scurtei mele vieti.
poezie celebră de Adrian Păunescu din "Manifest pentru mileniul trei", vol II, ed. Eminescu, Bucuresti, 1986
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Adrian Păunescu despre frunze
- citate de Adrian Păunescu despre toamnă
- poezii despre sfinți
- citate de Adrian Păunescu despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- citate de Adrian Păunescu despre sfințenie
- poezii despre cuvinte
- citate de Adrian Păunescu despre cuvinte
- citate de Adrian Păunescu despre crengi
- poezii despre calendar
- citate de Adrian Păunescu despre calendar

Pastel
- Adio, pică frunza
Și-i galbenă ca tine, -
Rămâi, și nu mai plânge,
Și uită-mă pe mine.
Și s-a pornit iubita
Și s-a pierdut în zare
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare...
- Mai stai de mă alintă
Cu mâna ta cea mică,
Și spune-mi de ce-i toamnă
Și frunza de ce pică...
poezie celebră de George Bacovia din Plumb (5 octombrie 1916)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de George Bacovia despre toamnă, citate de George Bacovia despre plâns, citate de George Bacovia despre iubire, citate de George Bacovia despre galben sau citate de George Bacovia despre frunze

Toamnă
Cad frunze de jar
în irisul meu,
pașii mă poartă
pe urme de zeu.
Se stinge jarul,
blestem cenușa,
zeul aude,
mi-aruncă mănușa.
Dor mi-e de Eva,
aștept la
portiță,
vântul aduce
doar frunza de viță.
Fum pare visul
în neguri de toamnă...
Unde sunt, Doamne,
unde ești,
doamnă?
poezie de N. Petrescu-Redi (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă

Frunza
o alintă, ea îl crede
îi șoptește vorbe dulci
ea închide ochii galeș
amețită de năluci
și visează că-i pe malul
unui râu ascuns în munți
unde-n piatră e scris verbul
stai... rămâi... unde te duci?
stai și azi, rămâi și mâine
te aștept, sunt însetat
eu stejarul... tu ești frunza
fără care-aș fi uscat
ea îl crede și suspină
după un vis demult pierdut
-tu stejarul, eu sunt frunza
te iubesc și te ascult.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre munți sau poezii despre declarații de dragoste
Ești frunza
Ești frunza
sub care sufletul meu tremurând și-a găsit adăpost.
Tu mă ții vie sub valul avid de ploaie
ce curge
și curge
și curge...
Sărmanul timp a devenit o molie neagră,
cu-aripi pleoștite, murate de atâta ploaie
și-ncearcăn zadar să evadeze
săpând un tunel vertical
în peretele ploii.
Tu ține-mă lipită de tine,
Poezie!
Să-mi fii mereu acoperiș
și balansoar!
Prin tine pot să descifrez runele ploii,
doar tu îmi ești calea regală
de-a fi și de-a nu fi
și doar prin tine vreau să știu
ce este dincolo de zidul ploii...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nela Talabă despre timp, citate de Nela Talabă despre suflet, citate de Nela Talabă despre poezie, citate de Nela Talabă despre negru sau citate de Nela Talabă despre frunze