Te vreau așa...
În fața casei mele cresc
mulți copaci cu frunze...
Las vântul să scuture norii
și frunzele se pierd,
dar păstrez frunza iubirii
cu semnele chipului tău...
Pe aceeași frunză sunt
lacrimi... lacrimile visurilor
mele și-a dragostei găsită
pe frunza copacilor goi...
Nu te-aș schimba cu nimeni...
Mi-ești drag, atât de drag,
încât drumul meu spre tine
e plin de miresme ce m-atrag,
e mirosul liliacului primăvara...
Nu te teme, iubite, nu te-aș
schimba cu nimeni!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.