Ești frunza
Ești frunza
sub care sufletul meu tremurând și-a găsit adăpost.
Tu mă ții vie sub valul avid de ploaie
ce curge
și curge
și curge...
Sărmanul timp a devenit o molie neagră,
cu-aripi pleoștite, murate de atâta ploaie
și-ncearcăn zadar să evadeze
săpând un tunel vertical
în peretele ploii.
Tu ține-mă lipită de tine,
Poezie!
Să-mi fii mereu acoperiș
și balansoar!
Prin tine pot să descifrez runele ploii,
doar tu îmi ești calea regală
de-a fi și de-a nu fi
și doar prin tine vreau să știu
ce este dincolo de zidul ploii...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.