Frunza și ramul
Frunza veștedă din nuc
Se învârte-n vânt năuc,
Să rămână-n cer nu poate,
Stă înșurubată-n moarte.
O privesc de Bobotează
Cum și moartă e vitează,
Crucea ei rămâne pusă
Într-o viață ce-i ascunsă.
Rămășițele din gând
Trec prin lume rând pe rând,
Moarte, viață e totuna
Când în lume frunza-i una.
O privesc, rămân năuc,
Poate Doamne, eu sunt cuc,
Frunza-i inima ce-mi crește
Ramuri pentru cer, regește!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.