Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adrian Păunescu

Opriți această frunză

Atunci cand cade frunza pornita sa rastoarne
Intreaga roata a lumii si fiecare pom
O simt ca mi se rupe din sange si din carne
Si mi se face mila de lume si de om.

Si mi se face mila de mine si de tine
Si frunza care cade ma-nebuneste iar
Si –apoi de-atatea lacrimi imi e putin mai bine
Si mi se desfrunzeste pe trup un calendar.

Si nu se mai intampla nimic din cele sfinte
Doar frunza care cade in dulce hodoronc
Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte
Si fiecare fibra rasuna ca un gong.

Opriti pe creanga frunza, destul cu-atata toamna,
Destul cu-atata ceata si oameni neciteti
Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna
Sa stiu masura scurtei mele vieti.

poezie celebră de din "Manifest pentru mileniul trei", vol II, ed. Eminescu, Bucuresti, 1986
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Citate similare

Frunza

Sub pasii mei desculti se schimba-n toamna, frunza
Si imbracata-n aur si rubine, ea vremelnicia-si plange,
Cu-al ei pastel de ruginiu impodobeste panza,
Cand printre stropi de soare tainica se frange.

Purtata pe alei de doruri si de vise,
Saruta talpa mea cu-atata gingasie.
Imi reinvie vechi sperante ce pareau ucise,
Primesc noi aripi, de avant si bucurie.

Aud in suflet fosnete de Dragoste si Har,
Si picuri de iubire in inima-mi zdrobita toarna muza,
Aprind din nou al multumirii vechi si... nou altar,
Sub pasii mei desculti se schimba-n toamna, frunza.

Marius Alexandru

poezie de din Doruri Sfinte-Poezii (octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

nu râdă frunza de sus când cade frunza de jos.

proverbe malaeziene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Adam și frunza...

Frunza-n vii e ruginită,
Numai frunza lui Adam
A rămas înțepenită...
Nu mai cade de pe ram!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Toamna ca o revansa

Sunt toti copacii incarcati de frunza,
munitia de toamna e intreaga,
si-n prabusirea prea adanc ascunsa
o mana trista s-a decis sa traga.

Un singur gest mai trebuie in clipa
abia legata de un fir subtire,
si pasarile lumii cu aripa
mai tin acest frunzar in naruire.

E-o toamna ca o ultima instanta
si ca un anotimp dupa-o betie,
si mana trista s-a atins de clanta
dar s-a retras: tragaci putea sa fie.

Si ce e cel mai trist din toate-acestea
e ca apel nu poate sa existe,
c-asa de natural s-a stins povestea,
incat pamantu-i plin de frunze triste.

Si fiecare frunza e o mana,
care-a uitat de tutelarul umar,
si ce va fi din toate sa ramana
decat senzatia de scrum si numar.

Atata tine micul drept la vara,
atata tine restul peste toamna,
si fiecare frunza ce coboara
ne-acuza, ne arata, ne condamna.

Cocori si gaste, randunici si rate,
se duc de-aici, sa nu cumva sa vada
cum noi cu toate frunzele in brate
ne pregatim de cea dintai zapada.

In arbori plini de scrum e frunza-ntreaga
ca-n niste tevi de arma fara tinta,
si mana trista n-are chef sa traga
si gura trista n-are chef sa minta.

In ochi batrani, cu lacrima etansa,
acestea toate vin de peste fire,
cum vine toamna, cea dintai revansa
a verii cand credeam in nemurire.

poezie celebră de din Sunt un om liber (5 august 1988)
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Se leagănă frunza de nuc

Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Și răsare steaua cea cu noroc.

Se leagănă frunza de plop
Și lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Și stropul se odihnește în ochii tăi.

Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă așa ușor
Și-mi aduce aminte de al meu dor.

poezie de (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gând

Ești frunza care cade lin în palma mea
Jertfită vântului rătăcitor;
Ești ploaie albă de cireși în floare
Ce mi se-anină-n firele de păr.
Ești frunza care cade lin
Să-mi steie la picioare
Chemată de-al pământului ecou;
Ești iarba-naltă unduind în soare
Ce-mbrățișează moale trupul meu.
Și când la rându-mi fi-voi frunză
Smulsă din ram
Căzând rotit...
A cui să fie mâna care mă va culege
În sfârșit?

poezie de (8 februarie 2007)
Adăugat de Viorel MiteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Padurea

Cu lacrimi mari si calde azi copacii plang,
iar fiecare frunza care cade... doare,
Raze de soare triste se rasfrang
peste padurea care parca iarasi moare.

S-a transformat tot sangele si auru-n rugina,
Iar crengile, salbatice stihii, se-nalta catre cer
cersind in liniste, o picatura de lumina.

Un vultur mandru se inalta sfidator,
In rotocoale falnice brazdand vazduhul,
Pe balta fumurie doua rate ratacite... mecaie usor.

Un coiot (domesticit) obosit de-atata toamna,
Si-a facut culcus din frunze moi,
Si fara nici o grija hotari, macar putin, de-amiaz sa doarma.

Am plans si noi o clipa cu padurea intristata,
I-am mangaiat cu pasi domoli pe-alei cararea,
Si i-am soptit duios, in taina, ca noi niciodata,
nicicand, nu-i vom uita infatisarea.

Cu lacrimi mari si calde azi copacii plang,
iar fiecare frunza care cade... doare,
Raze de soare vesel se rasfrang
peste padurea care niciodata si nicicand nu moare.

poezie de (8 noiembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Ești arborele...

Ești arbore...
Sunt frunza ta
Și-mi contenesc chemarea...
Sunt frunza ta
Și nu am curajul să definesc...
iubirea dintre mine
și ființa mea..
Sunt o frunză ca oricare alta
dar nu asemeni
Pentru că taina mă face să-mi
trag seva din tine.
Priveste în jurul tău și vei vedea
Sute de frunze.. dar nu ca mine...
Un glas trist și singur
se-aude de pe-o culme:
"Sunt singură dar sunt cu tine arbore"...
Frunza suspină, amorțește
dar sufletul nu moare!
Din cenușa amorțelii,
frunza se va naște
în primăvara următoare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin Olariu

Sunt frunză

o frunză stingheră
în palmă îmi cade
căderea ei mută mă doare mă
roade

pătrunde în carne să-mi
ardă de-a valma
și mâna-ncleștată
și ochiul și
palma

iar moartea pornește
să-mi cate ocol
mi-adulmecă
trupul nevolnic și
gol

sunt una cu frunza
ce-n palmă o strâng
sunt una cu frunza
ce moare și
plâng

și-acum înțeleg ce
anume mă doare
sunt singur și
veșted sunt frunza
ce moare

poezie de
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Pitagora

În timpul vieții, să nu faci mai mult zgomot decât frunza ce cade toamna; cu ea se joacă o clipă vântul, care apoi o lasă să moară la poalele copacului în care s-a născut.

aforism celebru de din Legile morale și politice
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Facere

viața omului - frunza pomului
din grădina raiului

ce-ascunde în definit
taina fructului oprit

pică frunza cade omul
cruce se preface pomul

mugurele înverzește
și omul se omuiește

prin adam scăpat de teamă
femeia devine poamă

poamă-mamă mamă-poamă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Grigore Rotaru

Frunza care cade face spectacol, mugurele ce se desfoaie susține un miracol.

aforism de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asta-i viața mea, pare să spună frunza...

Asta-i viața mea, pare să spună frunza
care cade de pe ram
sau piatra care se rostogolește de pe deal. tât: fără o credință
în fața căreia trebuie să te-închini sau să o contești,
fără muzica sferelor perfecte,
fără un cer explodând în flăcări.
Sub tălpile mele, viitoarea cenușă
care se va așterne la distracția finală,
penultima blasfemie;
toate luminile se vor stinge,
iar pe armăsarul talazurilor
va veni un pește de cobalt
să muște fără a ține seama de sex sau de pleoape.
Frunza cade în felul ei,
așa cum și piatra cade în felul ei,
dar numai cineva cu mâini
descoperă moliciunea cărnii
și duritatea oaselor.
Acesta este adevărul: nici un om nu este vizibil.

Ziua ajunge la sfârșit,
gura ține post la hotarele sării,
într-o aparentă sănătate, renunțare și răutate;
doar lipsa de voință e cea care stăruie:
ulei rânced, nefolosit vreodată.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Frunza iubăreață

Nu sunt frunza nimănui,
Eu sunt frunza dorului,
A dorului și-a iubirii
Din inima omenirii.

Luminez pe unde trec,
Niciodată nu mă-nec,
Vântul mă poartă în zare,
Nu mă pune la-ncercare.

N-am aripi dar am lumină
În inima mea senină,
Merg cu ciocârlia-n zare
Lipită de-a ei cântare.

Cerul mai aduce frunze,
Mă prinde ușor în buze,
Apoi fluieră-a lui viers
De s-aude-n univers.

- Am o frunză iubăreață,
Este pătrunsă de viață,
De viață și de dor
În al soarelui pridvor.

Nu e frunza nimănui,
Este frunza cerului,
Se lipește omenește
De sufletul ce-o iubește!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Cântec de toamnă

Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,


Dacă iarăși pier în zare
Păsările cântătoare...


Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza și vezi sânge,


Când rupi creanga și prin creangă
Moartea zice din talangă...


Nu-ți fă rană, nu-ți fă rană
Din a toamnei grea dojană,


Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...


Veșnicia dacă șade
Frunza, însă, cade, cade...


Stelele din zeci și sute
Se răresc și se fac slute...


Sufletul se-nvârte-n sine
Poticnindu-se de știme...


Luntrea lunecă pe apă
Iară apa sapă, sapă,


Sapă tot ce-i stă în cale
Și te-acoperă de jale...

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "111 cele mai frumoase poezii" de Radu Stanca este disponibilă pentru comandă online la 34.99 lei.

Cântec de toamnă

Nu te teme, nu te teme
Dacă iar mor crizanteme,

Dacă iarăși pier în zare
Păsările cântătoare...

Nici nu plânge, nici nu plânge
Când rupi frunza și vezi sânge,

Când rupi creanga și prin creangă
Moartea zice din talangă...

Nu-ți fă rană, nu-ți fă rană
Din a toamnei grea dojană,

Nici nu spune, nici nu spune
Gândurilor să se-adune...

Veșnicia dacă șade
Frunza, însă, cade, cade...

Stelele din zeci și sute
Se răresc și se fac slute...

Sufletul se-nvârte-n sine
Poticnindu-se de știme...

Luntrea lunecă pe apă
Iară apa sapă, sapă,

Sapă tot ce-i stă în cale
Și te-acoperă de jale...

poezie celebră de (1942)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Nu pot să uit

Nu pot cănd frunza cade,
nu găndesc la tine
La anii cănd alături
Mi-ai fost la rău si bine.
Nu pot să uit degeaba
Timpul trece, trece...
Degeaba bate văntul!
În ploaia toamnei rece
Ce-mi biciuie obrazul
Nu stiu de răd sau plâng.
Vreau să te scot din minte
Din toamna-mi să te alung.

Din ochi curg lacrimi grele
Spre cearcăne adânci,
Râu liniștit, ce cade
Bezmetic de pe stănci!

poezie de (2006)
Adăugat de Dorina StoicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Painea lui Bragi" de Dorina Stoica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 19.00 lei.

A mai murit un vis

O serenadă iar s-a rătăcit
Prin frunza de salcâm uscată
Un vis, aici, iar a murit
Și a rămas doar frunza aromată

Tu dispărut ești azi și sub trecutul asfințit
N-am mai găsit parfumul tău de-odată
Și-n locul cu care ne-am obișnuit
A mai rămas doar creanga de salcâm uscată

poezie de
Adăugat de Monica TrifSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunza și toamna

Creionez un substantiv
cu chenar de adjectiv:
frunza verde, fistichie,
care tremură în vie.

Pe potecile uscate,
două verbe încurcate
de un vânt hoinar, golaș,
care a l e a r g ă păpădia
în răzorul din imaș.
Sus pe dealu' unde-i via,
nu mai c â n t ă ciocârlia...

Frunza e un subtantiv,
capătă și-un adjectiv
când se-arată toamna gri
în stejarii a r ă m i i...

Frunză verde a bobului
făcuși casă dorului
în balade, rapsodii,
în povești pentru copii.

Ai doinit ades cu jale
la izvoare și pe vale.
Iar acum, așa deodată,
te-ai desprins în larg mirată,
galbenă și inutilă,
în mâini limpezi de copilă.

poezie de din Anotimpul cu aripi de copil (20 august 2011)
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încep frunzele să cadă

Să vezi cum frunza se-nroșește,
atunci când pui mâna pe-o frunză de tei.
Plutești, te uiți și apoi gândește,
că ar fi construită de niște zei.

Zilele trec și dragostea de natură crește,
când relația se leagă cât mai firesc
și nimeni nu poate să conteste
e concepută de tatăl ceresc.

Vreau să văd soarele că strălucește,
cu frunzele să fim cât mai atenți,
când frunza cade și se răsucește,
purtată de vânt și de curenți.

Frumos de mână, mergem la plimbare,
iar soarele-i martor la tot ce-am vorbit,
timpul și vântul mai face-o schimbare
și vine din nou cu ceva deosebit.

poezie de (18 august 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Ai ocazia să ajuți: Sprijină proiectele Asociației Culturale Citatepedia fără să te coste nimic! Află cum, doar până pe 25 mai!