Vrabia, dacă îmbătrânește, se face cu totul albă. Vrabiei, la 50 de ani mai întâi, îi crește o peniță albă pe spate, pe urmă îi tot cresc până la 100 de ani; atunci e albă cu totul. O vrabie din acelea când se arată, are să fie anul bun. Dacă o vezi, să n-o ucizi, căci acela ți-e norocul.
citat din Elena Niculița-Voronca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Abator
Albise totul! Caii albi mestecau iarbă albă
fluturi albi devorau varză albă
călăii albi sugrumau flori albe
cireșe albe, moarte albă, pământ alb
marea albă...
Curcubeul
alb
spre alb
spre foarte alb...
Cineva de un dinte alb și-a mușcat buza albă.
Și-a curs un copil roșu
cu un strigăt roșu.
Și Dumnezeu era incolor
incolor
iar greierii roz vindeau culori
pe sub mânâ
în spate la abator.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb
Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!

Altare albe
ce noapte albă ce noapte albă
abia acum a înțeles că e albă e albă
femeia cu albă carne și piele prea albă
femeia
din visele mele albite sub crupele ei
sanguine (?!) atât
de albe atât de pornite pe nas ca și sângele
femeia
ca ultim popas ca ultimă rugăciune în fața
altarului alb cum e noaptea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihia albă
Cu sufletu-nghețat stihia vine
Din recile abise planetare,
Lovește totul cu încrâncenare
Și albă zboară către zări străine.
În urma ei lucioase trotuare,
Nu trece om, țipenie de jivine,
Căci nu poți merge fără a te ține
Și grei ți-s pașii, pietre funerare.
E totul alb și totul e urgie,
Un ger flămând îți roade chiar și osul
Și vântu-ți scoate dinții din gingie,
Iar de vorbești se congelează glasul.
E vuiet alb pe tot cuprinsul țării
Din creștetul de munte-n largul mării.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Livada e albă,
Lumina e albă.
Natura are salbă
Și coroniță albă.
catren de Dumitru Delcă (10 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniște albă
în izolare albă
marmurei îi place somnul
față încremenită
adună tot albul zăpezii
dar ce multe întristări aduce
această respirare isprăvită în
oftatul prelung
odihnindu-se pe cerul sticlos
pe când ochi deschiși gustă tăcerea
cât de aproape stăm de
stele reci din vremi ce-au trecut
cu ecouri calde
în somnul lor tulburat statuile
gânduri răzlețe învie
ninge și sună a liniște albă
în această oră a cetății când
totul pare curat
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei artiste care, la 50 de ani, a jucat în piesa "Albă ca zăpada"
Să vă spunem adevărul
Despre scumpa noastră Rada:
Dacă nu și-ar vopsi părul
Ar fi albă ca zăpada.
epigramă de Ion Martin din Epigrame și epigramiști (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea Albă
Albă Pace, Pace Albă
Am să-ți pun la gât o salbă
Din stele, muguri de flori
Să ne iubim deseori.
Pace Albă, gând frumos,
Trup de înger mlădios
Îmi surâzi și îți surâd
Tot purtându-te în gând.
Și în inimă te port
Să tai gordianul nod,
Te desfac și te prefac
Bob de rouă-n flori de mac.
Albă Pace, Pace Bună
Și pe soare și pe lună
Îmi ești inimă și dor,
Pâinea dulce din cuptor.
Îmi ești semn divin în viață,
Rodia de dimineață,
Mierea ce curge în rai,
Poezia-n scut de nai.
Numele ți-l cânt în gând
Sărutându-te, râzând
Că-ntre noi ceva se coace
Albă Pace, Bună Pace!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada albă
te-am așteptat..
zăpadă albă
brăduțul
să-l împodobești!
ai apărut imaculată
ca si o zână
din povești!
când soarele
discret zâmbește
te zăpăcești
și te-ai pierdut...
topindu-te
după iubire
sub raza lui
într-un sărut!
-zăpadă albă...
dă-mi de știre
să nu pățesc
ca tine azi
când soare cald
mă tot alintă
și mă mângâie
pe obraz!!!!!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna, zâna albă a anului
Îmbrăcată-n alb veșmânt
zâna albă se arată.
Se așterne pe pământ
și e tare minunată.
Cu plapoma ei pufoasă
semănături învelește.
Sub hăinuța-i călduroasă
pământul se odihnește.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă floare
Toată viața
Am crezut
Ca-s rățușca
Cea urâtă
Azi
Uitându-mă-n album.
Retro
Vad pe foaia albă.
O fetiță
Chiar frumoasă
Si o doamnă...
Chiar distinsă.
Albă floare,
Ce eroare
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada albă
Te-am așteptat,
Zapadă albă
Braduțul...
Să-l impodobești
Ai apărut imaculată
Ca si o zână
Din povești!
Când soarele
Discret zâmbește
Te zăpăcești..
Si te-ai pierdut
Topindu-te
După iubire
Sub raza lui
Intr-un sărut!
Zapadă albă
Dă-mi de știre
Să nu pațesc
Ca tine azi
Când soare cald
Mă tot alintă
Si mă mângâie
Pe obraz!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopți îmbrăcate în mătase albă
Nopți îmbrăcate în mătase albă
În sufletu-mi se-așează liniștit
Mi-e gândul somnambul și obosit
De nopțile ce s-au țesut în salbă.
Însingurat ca floarea cea de nalbă
Care în loc stingher a răsărit
Îmi pare că-n destin s-au contopit
A mele gânduri și cu noaptea albă.
Mă tot întreb de răsări-va soare
Aducător al timpului senin,
Cât va mai fi până atuncea, oare?
Aștept doar în durere sau suspin,
Speranța zilei tămăduitoare
Ce-alungă noaptea albă și-al meu chin.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Respirări
soare cu dinți
se dezbracă de rele
cu floricele
ploaie de vară
porumbei vagabonzi
cântă manele
pe lacul de aur
o lebădă albă
mă sărută timid
ah, polixenia
cum ai stiut să ascunzi
pisica roșie
de ce, medeea
țipă copilul din mine
oh, de mânie
ahile e mort
viespea își lasă fierea
în calcâiul meu
a nu face e
un lucru greu sa faci
e ca un lătrat
pisica neagră
aduce norocul alb
la poarta popii
pe lacul de aur
limbi de foc alb-negru
petale de vis
doar în poveste
e fericit un copil
și barza plânge
In spate o stradă
și o pasăre albă
gravidă de nea
poezie de Garlonta Gabriela din Gabriela Gârlonța, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,București,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonța

Comentează! | Votează! | Copiază!
Donald
O, lună, lună albă, lună luminoasă navigând pe cer,
Privește lumea noastră-nvolburată cu ochiul tău de înger
Și spune-mi, Donald al meu pe ce mări de primejdii pline
Umblă și-adu-l pe drumuri argintii înapoi la mine.
O, lună, lună albă, strălucitoare, obrazul tău e rece;
E-un norișor lângă tine sau pletele-ți plutesc buiece?
Dacă nu vrei s-ajung și eu slabă, rece și palidă ca tine,
Trimite, iuți, curenții maree și-adu-l pe Donald înapoi la mine.
O, lună, lună albă, strălucitoare, încântător ți-e nimbul!
Nu-i crin în lume care de tine să nu-și ferească chipul:
La fel, și eu îmi voi întoarce privirea de la tine, știi bine,
Dacă raza și mareea ta nu-l vor aduce pe Donald înapoi la mine.
poezie de Henry Abbey, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietene, barba ta albă mătură pământul
Prietene, barba ta albă mătură pământul.
De ce stai mereu în picioare, în așteptare?
Chiar speri să-l vezi
În una din zilele tale amărâte?
Cu ochii tăi bătrâni,
Chiar speri să vezi
Marșul triumfal al justiției?
Nu mai aștepta, prietene!
Du-te cu barba ta albă
Și cu ochii tăi bătrâni
Pe alte tărâmuri, mai prietenoase.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetească albă
Între dealuri de poveste
Cu podgorii prinse-n salbă
Orișicând ne face cinste
Câte o Fetească albă.
epigramă de Vasile Manole (2011)
Adăugat de Mihai Enachi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Moș Crăciun...
S-a zvonit acum pe-aici
Că un moș cu barba albă
Și cu sacul plin cu daruri
O să vină la cei mici.
Și dacă ai fost cuminte,
Pentru tine Moșul are
Multe daruri minunate,
Doar să ai un pic răbdare.
Căci de vrei să le primești
Ai o mică datorie...
Trebuie acum să spui
Cum știi tu... o poezie.
Să crești mare, fericit,
Tu, copil frumos și bun,
Și la anul am să vin
Tot așa... de Moș Crăciun.
Elena Bulancea (21 decembrie 2011)
Adăugat de Elena Bulancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima ninsoare
Cerul își scutură norii.
Cad steluțe de zăpadă.
Se-acoperă dealul morii
Cu plapumă nouă, albă.
Jos, pe ulița din sat
Larmă de copii se-aude.
Zăpada s-a așezat
Pe hăinuțele lor ude.
Casele-s acoperite
Cu căciuli albe de nea.
Crengile-s împodobite
Cu șiraguri de mărgea.
Copaci albi, câmpie albă,
Totul în jur s-a albit.
Natura își prinde salbă,
Cum copiii și-au dorit.
poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
Pasăre albă,
Săgeată spre stele,
Floare de nalbă,
Cânt în vâlcele!
Aripa-ntinsă
Fruntea-mi atingă,
În viața-mi stinsă,
Visul să-nvingă!
Pasăre albă,
Vino, să sorbi,
Stropi de-ntuneric
Din ochi-mi orbi!
Pasăre albă,
Zeu al iubirii,
Dă-mi nimbul feeric
Al nemuririi!
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!