Iarna, zâna albă a anului
Îmbrăcată-n alb veșmânt
zâna albă se arată.
Se așterne pe pământ
și e tare minunată.
Cu plapoma ei pufoasă
semănături învelește.
Sub hăinuța-i călduroasă
pământul se odihnește.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Înțelepciune țărănească
Pământul, pe om îl hrănește.
Și omul hrănește pământul,
Când cu pământ se învelește,
Când în el își află mormântul.
poezie de Dumitru Delcă (23 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când soarele își arată globul de aur, țăranul sărută deja pământul și începe o nouă zi de muncă.
aforism de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Livada e albă,
Lumina e albă.
Natura are salbă
Și coroniță albă.
catren de Dumitru Delcă (10 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranul e pe câmp
A îmbrățișat pământul
Și l-a sărutat,
Că îi e așezământul
De unde a plecat.
Roua din ceruri coboară,
Aburii ies din pământ,
Și tot ca odinioară
Țăranul e pe câmp.
Vrea ca să înfrunte vântul,
Că el așa e deprins.
Îl va răcori pământul
Când arșița s-a încins.
A făcut un legământ
Pentru veșnicie,
Să lucre acest pământ
Până cade-n glie.
Are și un jurământ
Către moșii lui,
Că va scoate din pământ
Bogăția rodului.
Iar când pământul îl cheamă
Lasă la copii cuvânt,
De muncă să nu se teamă.
Să scormonească-n pământ!
Că în pământ vor găsi
Elixirul vieții.
Astfel vor putea trăi
Precum zorii dimineții.
poezie de Dumitru Delcă (27 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de vară
Soarele-i la asfințit,
Cerul peste noi coboară.
Satu-întreg a adormit,
Nicio pasăre nu zboară.
Întunericul de smoală
stăpânește-întreg pământul.
Dintre munți luna se scoală
și ne luminează gândul.
Noaptea ca un sfetnic bun
mintea noastră liniștește.
Nu mai e nimeni pe drum,
totul în sat odihnește.
Zorii zilei se arată.
În curând se luminează.
Bolta nu mai e-înstelată,
toată lumea este trează.
Munca la câmp iar începe.
Curge sudoarea pe frunte.
Viața parcă e mai verde,
poți să trăiești cât un munte.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când toamna aurie
Când toamna aurie
Își arată zâmbetul,
O dulce nostalgie
Îmi inundă sufletul.
Frunzele în dansul lor
Își cântă despărțirea,
Iar crenguțele de măr
Rămân cu amintirea.
Au ruginit frunzele-n vii,
Curând în horă vor zburda.
Peste ogoarele pustii,
Zile și nopți vor colinda.
Va juca cu ele vântul
Până iarna le-învelește.
Chiar când doarme-întreg pământul,
Vântul tot nu odihnește.
Viscolește peste țară,
Vâjâie parcă-i nebun.
Nu-i chip să mai ieși afară.
Nu mai e nimeni pe drum.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Acea îngemănare
Departe, în zare,
cerul sărută pământul.
O rază de soare,
acolo îmi poartă gândul.
Acea îngemănare
de credință și iubire,
I-adevărată înălțare,
prin dumnezeire.
Îmbrățișând pământul,
cerul ne arată
Că Dumnezeu Sfântul,
grija noastră poartă.
poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul la Olimp
În continuă schimbare
Este lumea pe pământ.
Unul naște, altul moare,
Toți se nasc și mor pe rând.
Cel bătrân pleacă din lume,
Se duce la locul lui.
Nou născutul mai rămâne
Să trăiască timpul lui.
Ca și omul, mai dispare
Tot ce crește pe pământ.
După un timp, iar răsare
În natură, nou veșmânt.
Totul este în schimbare:
Climă, aer, anotimp.
În univers reapare
Mult prea râvnitul Olimp.
poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre stele căzătoare
Din înaltul cerului senin
Unde e stăpân doar Sfântul,
Stele se desprind și vin
Să-îmbrățișeze pământul.
Luna, mamă iubitore,
Noaptea, când nu bate vântul,
Trimite stele căzătoare
Să viziteze pământul.
Tera, ca o gazdă bună
Le primește-n ospeție.
Ba le-îndeamnă să rămână
Pe pământ, o veșnicie.
Copilele lunii primesc
Pe pământ să locuiască.
Dar... cu nostalgie privesc,
Înalta boltă albastră.
poezie de Dumitru Delcă (16 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțirea de păcat
Am lăsat la voi pe masă
o hârtie-n care scrie,
Că din viața tumultoasă
mă retrag în veșnicie.
Ajuns la capăt de drum
nu mai am rost pe pământ.
Trăirea e doar un fum
spulberat iute de vânt.
Dumnezeu la El mă cheamă
păcatul să-mi ispășesc.
Pe pământ viața-i o dramă,
sus este raiul ceresc.
Despărțirea de păcat
veșnicia o așterne.
Sufletul e mai curat
în raiul vieții eterne.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra Soarelui
Pământul sub el ascunde,
Fel de fel de piatră rară.
Una, după cum se-aude,
Este chiar piatra de moară.
Alta-i de granit, e mare.
Este piatra cea mai tare.
Una-i neagră, alta-i albă,
Se poartă-n formă de salbă.
Alta-i stâncă neclintită,
În ea crucea e cioplită.
Unele sunt scumpe perle,
Le poți purta ca mărgele.
O alta are grad înalt
Și se numește diamant.
Dar cea mai scumpă omului
Este Piatra Soarelui.
De mii de ani o căutăm
Și niciodată n-o aflăm.
Piatra Soarelui, cea rară,
Pentru noi e o comoară.
Cu ea putem ca să vedem
Ce este dincolo de cer.
Dezlegăm orice blestem,
Nimic nu mai e mister.
Cu ea putem descoperi
Enigma Universului.
Iar pe pământ putem grăbi
Prezentul viitorului.
poezie de Dumitru Delcă (2 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt mândru că sunt român
N-am călcat pământ străin.
Vă jur că nu voi călca.
La pământul meu mă-închin,
Câte zile voi avea.
Vă jur că aici rămân.
Pe pământul meu străbun.
Sunt stejar și sunt gorun,
Sunt mândru că sunt român.
poezie de Dumitru Delcă (5 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare, lună, stele
Despre soare, lună, stele,
Scriu în versurile mele.
Când soarele strălucește,
Luna atunci odihnește.
Ceru-i văduvit de stele
Fiindcă odihnesc și ele.
Apoi, roata se-nvârtește:
Astrul nopții strălucește
Și soarele odihnește.
Stelele pe cer apar,
Se aprind în lampadar.
Sub feericul ei cer,
Noaptea este un mister.
poezie de Dumitru Delcă (14 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
A plouat, șoseaua-i udă.
Norii departe-au plecat.
Un covor de iarbă crudă
Pământul l-a îmbrăcat.
Soarele îl încălzește,
Aburii ies din pământ.
E primăvară! vestește
Ghiocel bătut de vânt.
poezie de Dumitru Delcă (1 martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă oprește-te! Lasă-ne să ducem povestea mai departe. Viața e minunată. Merită trăită.
Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău plin de lumină
și privirea-ți minunată,
fac să-înflorească-n grădină
toate florile deodată.
catren de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cerul senin,
soare de primăvară,
lumină albă.
haiku de Dumitru Delcă (26 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare apare
În dimineți senine
Lumină albă.
haiku de Dumitru Delcă (25 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă.
Necuprindere albă,
Copaci de cristal.
haiku de Dumitru Delcă (noiembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
România, pământ sfânt
Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Și copiii, și nevasta.
Se vor stăpâni peste țara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar și apa de băut.
Acuma vor și pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În țara lui este străin.
Chiar dacă îl dați vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul țării
Că-i primit cu testament.
Străbunii noștri-au apărat
Cu viața, brazda de pământ.
În brazda lui i-am îngropat
Că le e leagăn și mormânt.
Auzim cum crește iarba,
Auzim cum bate vântul.
Aici ne albește barba
Până ne-înghite pământul.
Dacă vrem să fim stăpâni,
Hai să facem legământ!
Să-i alungăm pe-acei păgâni
De pe pământul nostru sfânt.
România-i pământ sfânt.
E țara românilor.
Să păstrăm acest pământ,
De-a-lungul veacurilor.
poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!