Donald
O, lună, lună albă, lună luminoasă navigând pe cer,
Privește lumea noastră-nvolburată cu ochiul tău de înger
Și spune-mi, Donald al meu pe ce mări de primejdii pline
Umblă și-adu-l pe drumuri argintii înapoi la mine.
O, lună, lună albă, strălucitoare, obrazul tău e rece;
E-un norișor lângă tine sau pletele-ți plutesc buiece?
Dacă nu vrei s-ajung și eu slabă, rece și palidă ca tine,
Trimite, iuți, curenții maree și-adu-l pe Donald înapoi la mine.
O, lună, lună albă, strălucitoare, încântător ți-e nimbul!
Nu-i crin în lume care de tine să nu-și ferească chipul:
La fel, și eu îmi voi întoarce privirea de la tine, știi bine,
Dacă raza și mareea ta nu-l vor aduce pe Donald înapoi la mine.
poezie de Henry Abbey, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Henry Abbey. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.