Devenire
dimineața a răsărit cu alt început.
pe buzele lui cuvintele încercănate
vor găsi calea dreaptă
spre culoarea cu umeri rotunzi
în căutarea odihnei.
prizoniere între gratiile timpului
lucrurile neîmplinite se simt vinovate
în această lume alungită enigmant
în voluptăți ezoterice.
înfășurate în nostalgii
trezite cu un strigăt
vor zămisli euforii perpetue
amestecate cu emoții fără întoarceri.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Deveniți inocenți!...
roim în jurul cuvintelor.
renaștem odată cu ele...
angrenați în înțelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoții demult adormite,
trezite brusc într-o cadență
aproape perfectă.
de fiecare dată se găsește cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.
deveniți inocenți
dezrobim gândurile prizoniere.
în palme arde cenușa amintirilor.
după alte revelații devastatoare
spunem bună dimineața zilei.
îmbătați de noi ritualuri de contopire
roim în jurul cuvintelor.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu este întâmplător!...
desfătare a pământului
căzută din alb-astru
noaptea
rostuiește un alt răsărit
trecând peste vechi ritualuri
cu forme nedefinite
rămase la periferia timpului
față în față
prizoniere în pătratul cu gratii la fereastră
devenim importante
uităm unde suntem
copleșite de nostalgice premoniții
ce ne surprind
în trecerea permenentă a secundelor
nimic nu este întâmplător
îmi spune ignorând alte opțiuni
proptindu-mă cu spatele
la lumea pierdută înlăuntrul căreia
amândouă avem o vârstă
amândouă ne risipim
într-o alegorie aproape perfectă
înghețată în întuneric
caut un nume să mă învelească
în culoarea nopții
adormită pe zâmbetul meu
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza
Privindu-te
îmi par mai bătrână, un fel de izbândă a timpului flegmatic
ce atârnă la brațul meu, cu țigara uitată aprinsă între buze.
Vestejită în lumină, curioasă...
cum de viața mă aduce în același punct...
din rotundul ei recunosc o anume dependență
de sentimente profunde adevărat menu în karma mea.
Plină de pledoariile gândurilor nisipoase
alunecată spre o ultimă nebunie
cu prăpăstii evazive și vopultăți amăgitoare
mă tem să-ți spun pe nume.
Nu există întoarcere
dacă vrem să ardem jucând și inventând sensuri
coagulate melodios într-o altă dimensiune.
Sunt Muza femeia fără umeri
mă tem de cifra 4 și fluier
în biserica îmbrăcată în culori târzii.
Nu cred în icoane
surpinse complice sub cupole întunecoase.
Privindu-te
îmi pari o vitrină somptuos decorată
tânjesc după costumul de saltimbanc expus
în conul de umbră al zâmbetului tău
scorpion îngăduitor în fața cuvintelor ezoterice.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mor de curiozitate!...
prinsă la mijloc între moarte și curiozitate
înainte de a le spune unele lucruri despre mine
închid ochii devin pătratul care mă locuiește
cu pereții albi și fără cer
sfidare a trecerii timpului încolțit ca și mine
în unghiuri și laturi egale.
moartea îmi spune că pot face și altceva
e prea simplu să mă las pradă acestei egalități
curiozitatea zâmbește părtașă îndemnului
de a te regăsi în alte pagini literare
prin care putem să uităm unde suntem
îmbătați de himere crescute la tâmple.
în această lume robustă presărată cu litere și culori
mor de curiozitate!
sună hilar această recunoaștere rostită cu glas ars
de cafeaua vărsată peste cuvintele mele
ucise în zațul fierbinte din pură neatenție.
ce ușor se poate muri azi fără să te bucuri
de curiozități rămase nesatisfăcute.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem o menire!...
rămași la mijlocul timpului
sub cerul pătat de incertitudini
zâmbim pipăiți de
ramificația dezordonată
a salturilor plângărețe spre
alte împrejurări venite pe lume
ca și noi pur și simplu
în căutarea cuvintelor
încă neștiute
am ajuns din urmă
vârsta grizonată cu
orizont prăvălit în apus
greu ni se deschide o
ușă spre lumea surprinsă de
inocența lucrurilor primordiale
cu ploi de melci
să avem din ce face podoabe
din forme și culori diferite
să nu spunem că nu avem
nicio menire
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez
visez, fără să am nevoie de verde,
fără să mă adaug unui cer străin.
rămân în deșertul lumii muritoare
cu mâinile libere de mângâieri
și-un strigăt suspendat printre culori închise.
cuvintele stau.
luminile toate aleargă spre negru.
ultima taină de verde îngheață.
în propriul vis nemișcarea destinului e dusă la capăt.
rostogoliri rezistente de supraviețuire
împart luna-n amurg
și miresme de nuferi dimineața.
locurile nu mai au aripi
pe umeri sunt pene căzute,
frunze umede, spirale sărăcite de visuri
și-un târziu răcoros pătrunde între ziduri.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sărut cerul
și când ninge și când plouă
și pe senin și pe furtună
mă închin dimineața soarelui
ies apoi cu inima în pragul lunii pline
mă rog stelelor ca și cum mi-ar auzi zbuciumul
nu caut capete de lume ci îmi văd de mersul înainte
din prăpastie în prăpastie în căutarea odihnei
îmi trimit gândul dintr-o lume într-alta
culeg cu buzele iertarea din roua florilor
tot cu buzele săvârșesc păcate nenumărate
oricum e inutil să numeri la infinit
pe altarul fierbinte al trupului aprind candela
și-mi trec toate supernovele prin simțuri
cât să mă bucur de univers cu ochii închiși
între două nașteri și o moarte
nu sărut icoane zugrăvite de sfinți impotenți
nici pe cele aurite nici pe cele din argint
nu-mi fac cruci idioate și nici nu aduc jertfe miei
doar mă aplec în mine și apoi mă ofer tuturor
consumați-mă cât mai sunt
nu vă sfiiți să gustați din iubire
cu tot păcatul
cu toată pofta
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit
Ascultă-mi privirea, iubito,
Cum cântă chemarea,
Șoptește-mi răspunsul cu buzele moi,
Să-ți simt adierea și pasul
Ce-mi mângâie calea
Spre raza de soare
Apărută în zori.
poezie de Gabor Stelian (29 octombrie 2005)
Adăugat de Luciana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără martori!...
să intrăm în casa înaltă a cuvintelor
a înnoptat printre silabe obosite
iar răsăritul așteaptă
cu cealaltă jumătate și întâmplări mirobolante
să uite trecutul obosit de ploile sticloase
căzute cu inocență pe dedesubtul timpului
să recompunem un alt paradis
mult mai verde și numai lumină
sub cupola de aer se aud clopote
începe cursa fără obstacole în căutarea cuvintelor
și ce bine dacă vom reuși să le pipăim
cu buzele pline de rouă
ne vom naște odată cu zâmbetul
legați indisolubil meteori pe autostrada prezentului
care ne-a întins mâna
la aceeași altitudine a tăcerii
cu forma pătrată și mângâieri tumultoase
pe continentul LINIȘTEA
visăm în degradeuri fără mirări
evadați din marginea nepăsării
îți întind mâna
și dansăm fără martori
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pată repetabilă
am devenit peste noapte un bagaj
îndesat cu povestea vieții tale comprimată
în mersul peste scoici, pietre, silabe
strâns cu centura cuvintelor fără adresă exactă
călător, la întâmplare, între orizonturi.
înfig dinții în scoarța peticită a timpului
capul legat în colțuri de fiecare scrâșnet al meu
umblă amputat de mâini și picioare
inima simte să moară sub greutatea sângelui vlăguit
de atâta mers întortocheat în această viață spoită
o umbră a mângâierilor adormite în culcușul lor
s-a ridicat, aidoma unei închipuiri dornice,
să mă însoțească spre răsăritul
ce-mi încălzește dimineața trezită
de lătratul ascuns al câinilor din spatele gândirii
nu vreau să arunc cu pietre
în Dumnezeul care, azi, m-a născut
altă pată repetabilă de lumină.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încântare
Culoarea ochilor tăi
mă încântă.
Trupul tău este măsliniu
și buzele tale
sunt de culoarea cafelei.
Slabiciunea mea sunt sânii tăi
luminoși, ca un răsărit de soare,
ce zvâgnesc dimineața
trezindu-mă, doamnă;
și lacrimile din ochii tăi,
miresmele primăverii
în floare ce se strecoară
prin fereastra întredeschisă
și lumânarea de sărbătoare
care-mi trezește dragostea.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2010), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Parfumul florilor de tei se înalță ca un strigăt de durere spre cer pentru că lucrurile atât de frumose țin așa de puțin!
citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Dezmățul cuvintelor
te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălțimi
o trecere...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:
început
cuprins
încheiere
tu ai ales începutul
cuprinsul mă doare pe mine
sfârșitul rătăcindu-se în cuvinte
murinde înaintea rostirii
aceeași direcție necunoscută stă pe umerii mei
semnul însingurării lipit pe frunte mă poartă
spre inima timpului din care n-a mai rămas nimic
un nume uitat într-o clipă
zâmbește întunecimii ce urcă și coboară
despicată de himere într-un dezmăț de cuvinte
te privesc ca pe o trecere cu pantofii tociți
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața
Bună dimineața! - strigăt
lăsat în miez de noapte
"Bună dimineața!" șoptește
aerul îmbălsămat de zorele.
Tu ce mai faci?
A răsărit din nou
un curcubeu ce-mi încălzește
talpa aburind de vise.
Ochii mei se învață
să doarmă
iar stropii albi
ca o lacrimă târzie
mă limpezesc și
se sfarmă de pleaope.
poezie de Walter Chiurlea
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Nostalgii
Ne invadară ample nostalgii
Ca un diluviu fluent de emoții
Din imagini sau din amintiri
Cu dedicație de la înaintași
Sau strămoșii plecați dintre noi
În mod haotic dar și insistent
Nostalgii cu barbă și cu plete
Nostalgii cu aripi și petale
Cu zbateri tumultoase prin văpăi
Ne dau ocoluri și ne fac tumbe
În spații proxime sau adiacente
În bătături sau în prim planuri
Stau la sfat apoi încing o horă
Amplă întinsă și duioasă horă
Pe modelul unei galaxii imense
Provoacă evocări sacre și suvenire
Doruri armonice duioșii impozante
Nostalgii terestre nostalgii astrale
Expresii angelice de anvergură.
poezie de David Boia (7 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Întâlnire în oglindă
ne-am întâlnit în aceeași oglindă
ochiul ei, adânc, cât noaptea vrăjită de luceferi
arăta un mers spre alte mări.
să punem țărm în fața dorințelor
să nu se lovească de stânci, de cuvinte
în lumea de basm lângă povestea pescărușilor
zburători spre munții sufletului.
de cele mai multe ori
cuvintele se întrec în nemurire
asemeni unui pom înflorit, cu fluturi, stele...
nimicul sortit.
strâng umbra imaginii
o arunc nopții proptite pe rotunda lună
simt frigul pe marginea clipei executate
când stau de vorbă cu un cap de lut.
se surpă în mine un cântec.
semințele silabelor au început să doară.
voi pleca cu un geamantan de gânduri mărunte
uitate, în umbră.
îți las noaptea cu îngeri întreagă!
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să....
Vreau să mai pot crede in Dumnezeu
să privesc dincolo de aparențe semnul
nefast sub care m-am născut
să mă pot ruga cu buzele nearse
și ridurile lipite de inima Lui
Să mai pot fugări cuvintele
până dincolo de granița desăvârșirii
acolo unde ard lumânarile prezentului
pe pântecul întins al orei
nebuna înfășurată în zămisliri
ce mocnesc sub bolțile orizontului.
Vreau să mai pot crede in Dumnezeu
vreau să cred că există această perfecțiune
să mă dezrobesc de vechi începuturi
angrenate în repetiții nedefinite.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia versului de aur
În căutarea versului de aur
am secat tone de cerneală
și duzine de pixuri
Am iubit cele mai frumoase
femei din lume
M-am îndrăgostit
de cele mai gingașe
fecioare
În căutarea versului de aur
am făcut
salt mortal
după
salt mortal
Între
arta poetică
și
arca poetică
În căutarea versului de aur
am zburat
cu
aripile de plumb
ale
tristeții
În căutarea versului de aur
nu m-am plâns niciodată
nici de greutatea
nici
de
ușurința
vieții
de
poet
În căutarea versului de aur
am semnalizat toată
Calea Lactee
cu
punctele de suspensie
ale
poeziei
mele
de
dragoste
În căutarea versului de aur
am învățat pe de rost
toată
tăcerea
lumii
În căutarea versului de aur
m-am mutat
cu
cățel și purcel
în bibliotecă
Crezând
ca și Borges
că
Paradisu-i
undeva
pe-aproape
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (20 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Dar poate că asta e fericirea
locul acesta minuscul pe care mi-l fac seară de seară
în golul reîntregit al nopții la o masă de scris
asemenea unui copil cocoțându-mă
pe latura cea mai îngustă a timpului
ca pe zidul favorit
fără să-i simt prăbușirea
să intuiesc primejdia
cu veioză argintată și covrig uscat
cu fața mea vie de sâmbătă-spre-duminică
puțin alungită spre luni
jivină stranie ieșită din istorie
să adulmece împrejurimile... depărtatul
fără complexul izgonirii... al sorții
pe îndelete primesc stările
jumătățile lor
lipsa...
această pagină albă speriată de moarte
așteptându-mi atingerea ca pe izbăvire
somnul tandru al florilor de cireș
smocurile de iarbă cu vârfurile reci-parfumate
sunându-și silențios
verdele
în liniștea mea aud
oameni goi îndesându-și
în pulovere provizorii
spaima... alte nimicuri.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praful stelelor căzătoare e tot praf
iar meteoriții aștia nu cad niciodată ziua
ori e prea multă lumină ca să le văd durerea
rezultată din frecarea cu neînțelesul
până la risipirea între banal și ilar
pe când întunericul transformă meteorii în minuni
numai buni de împlinit aberante dorințe de îndrăgostiți eterni
poate de aceea nesocotesc noaptea ca pe un sfetnic bun
și rup dimineața de restul zilei
apoi adaug pașii din plimbarea de seară
în jurul aceluiași trist și inutil joben al poeziei
rostesc un doamne-ajută însoțit de o cruce între trei degete
cu ochii închiși de răsărit răscolesc apusul
șterg două iluzii
aș fi vrut să nu fie amare
apoi adun nenumăratele dorințele neîmplinite
care încă se rostogolesc fierbinți
precum două inimi în căutarea liniștii
uite așa îmi mut visele
acolo unde risipa lor
ar putea părea minunată
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!