Nimic nu este întâmplător!...

desfătare a pământului
căzută din alb-astru
noaptea
rostuieşte un alt răsărit
trecând peste vechi ritualuri
cu forme nedefinite
rămase la periferia timpului

faţă în faţă
prizoniere în pătratul cu gratii la fereastră
devenim importante
uităm unde suntem
copleşite de nostalgice premoniţii
ce ne surprind
în trecerea permenentă a secundelor

nimic nu este întâmplător
îmi spune ignorând alte opţiuni
proptindu-mă cu spatele
la lumea pierdută înlăuntrul căreia
amândouă avem o vârstă
amândouă ne risipim
într-o alegorie aproape perfectă

îngheţată în întuneric
caut un nume să mă învelească
în culoarea nopţii
adormită pe zâmbetul meu

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deveniţi inocenţi!...

roim în jurul cuvintelor.

renaştem odată cu ele...
angrenaţi în înţelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoţii demult adormite,
trezite brusc într-o cadenţă
aproape perfectă.

de fiecare dată se găseşte cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.

deveniţi inocenţi
dezrobim gândurile prizoniere.

în palme arde cenuşa amintirilor.

după alte revelaţii devastatoare
spunem bună dimineaţa zilei.

îmbătaţi de noi ritualuri de contopire
roim în jurul cuvintelor.

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor de curiozitate!...

prinsă la mijloc între moarte şi curiozitate
înainte de a le spune unele lucruri despre mine
închid ochii devin pătratul care mă locuieşte
cu pereţii albi şi fără cer
sfidare a trecerii timpului încolţit ca şi mine
în unghiuri şi laturi egale.

moartea îmi spune că pot face şi altceva
e prea simplu să mă las pradă acestei egalităţi
curiozitatea zâmbeşte părtaşă îndemnului
de a te regăsi în alte pagini literare
prin care putem să uităm unde suntem
îmbătaţi de himere crescute la tâmple.

în această lume robustă presărată cu litere şi culori
mor de curiozitate!
sună hilar această recunoaştere rostită cu glas ars
de cafeaua vărsată peste cuvintele mele
ucise în zaţul fierbinte din pură neatenţie.

ce uşor se poate muri azi fără să te bucuri
de curiozităţi rămase nesatisfăcute.

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maimuţa de mătase

aş vrea să fiu o apariţie frumoasă
cu trupul orei sibilinice şi sâni decoltaţi
să pot fugi de spaimele magice
prin iarba adormită
peste cântecul greierilor
peste cuvinte înfrunzite-n copaci

aş vrea să fiu femeia cu picioare de pasăre
cântând nopţilor insomniace
într-o bodegă cu mult fum şi mese pătrate
goală ca mine în aşteptarea
altui răsărit cu mai mulţi sori

mă uit în oglindă
sunt Lucky maimuţa de mătase
umblu desculţă pe o lume de cioburi
încerc să ies din scheletul de piatră
dincolo de carne şi oase eşti tu
spargi noaptea în dinţi

sunt picătura de sânge căzută
pe trecerea spre realitatea
mută oarbă surdă nebună
femeia fără nimeni femeia fără nimic
cânt imnul tenebrelor
râd de căluţul de mare
de sirena care nechează

aş vrea să fiu o apariţie frumoasă
dar nu sunt şi mă mint

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea perfectă

Într-o lume perfectă,
Noi doi am fi aproape,
Paşii noştri şi-ar dansa mersul
În acelaşi metru pătrat.
Într-o lume perfectă
Aş adormi în fiecare noapte
Îmbrăţişându-ţi căldura,
Ca două linguriţe simetrice,
Aşezate perfect, în acelaşi sertar.

Într-o lume perfectă
N-am cunoaşte neliniştea ori uitarea,
N-am căuta fericirea în locuri îndepărtate,
Cu orice preţ pe insule exotice.
Într-o lume perfectă, am şti că Paradisul
Este acolo unde simţi Iubirea.

Într-o lume perfectă,
Lumea ta şi lumea mea,
Ar fi lumea noastră.

În existenţa atât de imperfectă
Cu prea mult dor şi aşteptare,
Inima-mi spune că Tu
Eşti lumea mea perfectă.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

dimineaţa a răsărit cu alt început.

pe buzele lui cuvintele încercănate
vor găsi calea dreaptă
spre culoarea cu umeri rotunzi
în căutarea odihnei.

prizoniere între gratiile timpului
lucrurile neîmplinite se simt vinovate
în această lume alungită enigmant
în voluptăţi ezoterice.

înfăşurate în nostalgii
trezite cu un strigăt
vor zămisli euforii perpetue
amestecate cu emoţii fără întoarceri.

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o menire!...

rămaşi la mijlocul timpului
sub cerul pătat de incertitudini
zâmbim pipăiţi de
ramificaţia dezordonată
a salturilor plângăreţe spre
alte împrejurări venite pe lume
ca şi noi pur şi simplu
în căutarea cuvintelor
încă neştiute

am ajuns din urmă
vârsta grizonată cu
orizont prăvălit în apus
greu ni se deschide o
uşă spre lumea surprinsă de
inocenţa lucrurilor primordiale
cu ploi de melci
să avem din ce face podoabe
din forme şi culori diferite
să nu spunem că nu avem
nicio menire

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi spune "nu" cu zâmbetul pe faţă chiar dacă înlăuntrul tău sălăşluieşte un mare "da".

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca jucător de tenis, poţi câştiga sau pierde şi trebuie să fii pregatit pentru amândouă variantele. Am practicat autocontrolul de mic copil. Dar pe măsură ce înaintezi în vârstă, amândouă – pierderea şi câştigul – devin mai uşoare.

citat din Rafael Nadal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţă în faţă

Duioasa ta abolire a timpului
Mă aduce în matricea eternităţii,
Să ne unim într-o fărîmă de absolut
Şi să avem ambii un contratimp.

Să ne aşezăm faţă în faţă
Şi predestinare să ne fie
Drumul înalt al dragostei.
Calculînd o intermitenţă,
Să salvăm rodul iubirii.

Tăcerile tale fără seamăn
M-au coborît într-un cosmic izvor,
Suprem şi imanent.
Am plecat spre Sine,
Să fim faţă în faţă-
Tu eşti...

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă este aşa după cum ne asigură oamenii de ştiinţă, noi toţi avem în noi câteva molecule de-a lui Einstein, iar dacă particulele atomice ale corpului nostru fizic ajung în cele mai îndepărtate limite ale universului, atunci noi toţi suntem practic componentele tuturor lucrurilor. Nu mai avem unde să mergem dacă noi suntem deja peste tot, şi acest lucru este într-adevăr, tot ce vom avea sau vom avea nevoie vreodată. Dacă ne iubim pe noi înşine măcar un pic, ar trebui să respectăm toate lucrurile în egală măsură, şi să nu ne pretindem superiori asupra ceea ce sunt, de fapt, alte părţi. Este mâna superioară ochiului? Episcopul faţă de gâscă? Fiul faţă de mamă?

citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trecu mult timp la mijloc şi rămase grea împărăteasa şi bucătăreasa. Iar când veni vremea, născură amândouă câte un coconaş mai frumos decât tot ce este frumos pe lumea aceasta, şi le puse nume unuia Dafin şi altuia Afin.

Nicolae Filimon în Omul de piatră (1861)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune

Spune- mi unde vei fi
Când timpul meu
Va fi în trecere
Peste zâmbetul tău
Din încăperile timpului
Spune-mi unde vei fi
Când cuvintele mele
Fără voce vor locui
Într-o trecere
Peste fereastra deschisă
A chipului tău
Spune-mi unde vei fi
Si unde-ţi vei pune gândurile
Până mă vei putea
Simţi din nou
Chiar şi atunci
Când voi putea
Să ascult cuvintele tale
Peste gura mea
Spune-mi unde sa te găsesc
De fiecare dată
Când nu mă gândesc
La singurătate
Deschid o fereastră de aer
Să te aud de-afară

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea lui Dumnezeu faţă de noi ia diferite forme: Faţă de credincioşi mântuire, faţă de cei lipsiţi milostivire, faţă de cei care nu o merită dar, faţă de păcătoşi îndelungă-răbdare, faţă de cei care s-au îndreptat blândeţe, faţă de cei care-şi cer iertare iertare.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric gros în noaptea speranţei

Cine doreşte să se mântuie
nu fură şi nu, nu...
deaceea nu-i compătimesc niciodată,
este aproape dezolant
să te simţi în nesiguranţă,
dreptatea şi adevărul nu se pot obţine
peste tot e o luptă pentru interesele proprii,
întuneric gros în noaptea speranţei.

Peste tot se promovează falsul,
minciuna cu faţă de adevăr promis,
nu se cunosc limite şi nici ruşine,
nu mai avem niciun contract moral,
socialul se fabrică în grupuri de excroci
şi teama la modă respiră curgător.

Săracii îşi i-au pâinea de la ghenă
şi dorm împreună cu copii în frig.
Aceste imagini mă neliniştesc,
mi-e scârbă de huzurul îmbogăţiţilor
de pe urma semenilor spoliaţi.

Aş plânge dacă Dumnezeu mă aude,
dar nimeni nu mai crede nimic
şi înainte de iertare e necesară dreptatea,
extirparea acestei plăgi infecte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dawson (despre Jen): Oh, Doamne, este perfectă!
Joey: Perfectă? Dawson, mă dezamăgeşti.
Dawson: Ochii ăia şi părul...
Joey: Păi sunt de acord cu tine că fata are calităţi fizice, dar nimic atât de original sau misterios încât să o consideri perfectă.
Dawson: Bine, bine, calmează-te!
Joey: Adică o faţă ca a ei spune totul. Aspectul întreţinut specific new yorkez-ilor din clasa superioară. Nu văd niciun mister. Pot să îţi prezic tot viitorul ei.
Dawson: Chiar?
Joey: Da. În trei ani rezultatele ei satisfăcătoare de la bacalaureat îi vor asigura un loc la o facultate de ştiinţe umaniste undeva prin New England unde se va specializa în... istoria artei. Apoi se întoarce în Manhattan şi se mărită cu un afacerist pe care îl întâlneşte într-o sâmbătă la o petrecere după un meci din cupa Americii. În mai puţin de un an se mută la periferia Connecticut-ului, recondiţionează o veche fermă unde cresc trei copii perfecţi.
Dawson: Te-ai gândit ceva timp la asta.
Joey: Nu chiar. E atât de evident.
Dawson: Sincer să fiu, prefer să o las pe Jen să mă surprindă, bine?
Joey: Cum vrei! Încerc doar să te împiedic să-ţi iroseşti timpul.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucruri care nu se spun

Parodiat fără accept
patratul meu s-a trezit
la marginea prăpastiei între cuvinte.

Laturile îi fac obseraţii
unghiurile îl înjură pe la colţuri
iar un sentiment accentuat al inutilităţii
tocmai i-a căzut pe umeri
în multiple straturi
privindu-l de sus în jos.

Fără a prevesti ostilităţile
stă pe întinderea parodiei
încercând să-şi revendice drepturile
aplecate într-o lumină confuză.

M-am simţit responsabilă
de înţelesurile acestor stări
ascunse în ritualuri ce se vor învingătoare
în acest întuneric dătător de seve
cu oase măreţe într-un amurg precar.

Se simte devorat în orizonturi diferite
ce plutesc generos pe începuturile lui
nostalgice în faţa cuvintelor.

Îmi zice că puteam face altceva decât să-l expun.
Dezamăgit închide ochii într-un refugiu firesc
conştient de atâtea alte lucruri care nu se spun.

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, mai mult decât oricând, viaţa trebuie să fie caracterizată de un simţământ de responsabilitate universală, nu numai naţiune faţă de naţiune şi om faţă de om, ci, de asemeni, om faţă de alte forme de viaţă.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem parteneri, nu colegi. Colegi suntem pe stradă. La teatru, suntem parteneri, suntem nişte instrumente, rezonăm unul faţă de celălalt. Nu-i poţi spune vorbe grele partenerului tău şi după aceea să joci pe scenă, faţă în faţă.

citat din Virgil Ogăşanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau la masă

faţă în faţă traşi cu penelul
hotărăsc să scoată pistolul amân
doi
întâi ea
el urcă pe bancheta din faţă
în picioare în localul ieftin din parcare
îl jefuiesc pentru că nimeni nu mai jefuise
un astfel de local înaintea lor
slăbănoaga e uma thurman (?!)
aş vrea să-ţi spun
dar nici eu nu ştiu
faza este de la începutul filmului
unde doi îşi povestesc ce păţeşti
dacă faci masaj la picioarele
iubitei şefului tău
te aruncă de la etajul şase
peste o seră la parter
şi ai probleme de vorbire după aia
de la un masaj la picioare
apoi au intrat într-o cameră cu trei tipi
urâtul îţi mănâncă hamburgerul
bea din sprite
trag în tine dacă vrei să mori
şi acum vrei
eşti într-o stare ce nu se poate spune
aş vrea să-ţi spun cum eşti dar mă tem
să nu mă arunci de la etajul şase
peste o seră care face umbră pământului
stau la masă aliniaţi cu o riglă
ea îl sărută şi-i spune:
ar trebui să jefuiască ceva
şi pot începe cu localul unde au mâncat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu eşti tu, iubita mea...

Un suflet vine în astă lume
O părăseşte fără a spune când şi unde
Provine dintr-un infinit imaterial
Şi merge-ntr-altul ce pare ireal

Am crede că ne aparţine
De când ne naştem, până dispărem
E doar o simplă închipuire
Dar continuăm să tot sperăm

Sufletul ce îl primim în dar
Este al nostru, cu titlu temporar
În ziua când închidem a vieţii meditaţie
El va pleca, într-o cu totul altă destinaţie

Să nu uităm de el în astă viaţă
Va fi în lumea care vine doar o prefaţă
Să nu îi dăm motive de îndoială
Să nu-l lăsăm nicicând să moară

În zborul lui spre alte zări
Noi suntem simpli pasageri
Nu căutaţi să-l deturnaţi
Încrederea în sine să i-o luaţi. 
Vine o zi când vom pleca cum am venit
Fără nimic din tot ce am primit
Ce ai putea să iei din astă viaţă
De mergi prin câmpuri verzi cu soarele în faţă

Atunci eşti fericit cu adevărat
Şi chiar de mai avem de aşteptat
Un singur lucru eu te rog, nu mă uita
Sufletul meu eşti tu, iubita mea

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!