Deveniți inocenți!...
roim în jurul cuvintelor.
renaștem odată cu ele...
angrenați în înțelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoții demult adormite,
trezite brusc într-o cadență
aproape perfectă.
de fiecare dată se găsește cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.
deveniți inocenți
dezrobim gândurile prizoniere.
în palme arde cenușa amintirilor.
după alte revelații devastatoare
spunem bună dimineața zilei.
îmbătați de noi ritualuri de contopire
roim în jurul cuvintelor.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nimic nu este întâmplător!...
desfătare a pământului
căzută din alb-astru
noaptea
rostuiește un alt răsărit
trecând peste vechi ritualuri
cu forme nedefinite
rămase la periferia timpului
față în față
prizoniere în pătratul cu gratii la fereastră
devenim importante
uităm unde suntem
copleșite de nostalgice premoniții
ce ne surprind
în trecerea permenentă a secundelor
nimic nu este întâmplător
îmi spune ignorând alte opțiuni
proptindu-mă cu spatele
la lumea pierdută înlăuntrul căreia
amândouă avem o vârstă
amândouă ne risipim
într-o alegorie aproape perfectă
înghețată în întuneric
caut un nume să mă învelească
în culoarea nopții
adormită pe zâmbetul meu
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Devenire
dimineața a răsărit cu alt început.
pe buzele lui cuvintele încercănate
vor găsi calea dreaptă
spre culoarea cu umeri rotunzi
în căutarea odihnei.
prizoniere între gratiile timpului
lucrurile neîmplinite se simt vinovate
în această lume alungită enigmant
în voluptăți ezoterice.
înfășurate în nostalgii
trezite cu un strigăt
vor zămisli euforii perpetue
amestecate cu emoții fără întoarceri.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rechinii cuvintelor
Rechinii cuvintelor au plecat în căutare de hrană...
Strălucesc trupurile poeților
Ca niște nove rătăcite pe cer...
Fosforescent este sângele
Pe coala bătătorită de vise.
Vor rămâne poeme nescrise?!
Ucise de timpuriu,
Gândurile plâng tăceri...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pată repetabilă
am devenit peste noapte un bagaj
îndesat cu povestea vieții tale comprimată
în mersul peste scoici, pietre, silabe
strâns cu centura cuvintelor fără adresă exactă
călător, la întâmplare, între orizonturi.
înfig dinții în scoarța peticită a timpului
capul legat în colțuri de fiecare scrâșnet al meu
umblă amputat de mâini și picioare
inima simte să moară sub greutatea sângelui vlăguit
de atâta mers întortocheat în această viață spoită
o umbră a mângâierilor adormite în culcușul lor
s-a ridicat, aidoma unei închipuiri dornice,
să mă însoțească spre răsăritul
ce-mi încălzește dimineața trezită
de lătratul ascuns al câinilor din spatele gândirii
nu vreau să arunc cu pietre
în Dumnezeul care, azi, m-a născut
altă pată repetabilă de lumină.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeul tău vorbește
în fiecare zi
îmi crește pe buze
ca un cuvânt albastru
în care înoată dragostea
mai rămâne să traseze
drumul reîntoarcerii mele
și să urmez orbește
fiecare centimetru de credință
știu pare absurd să întorc totul acum
dar aș vrea să ascult câtecul îngerilor
rezemată de tâmpla ta
și cum noaptea ne învelește în vise
așa să fie brațele tale
în jurul cuvintelor mele
ce se aruncă în gol
mi-e teamă uneori să nu pleci
atât de teamă
încât
pun piatră peste piatră
implorând timpul să-mi lase
clipele în care te știu aproape
Dumnezeul tău vorbește
de tine
poezia mea
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Halouri
poate că singurătatea
nici nu există
de asta și sar uneori linia
lăsând gândurile să zboare
nor de fluturi fluorescenți
traiectorii haihui
arcuite
ca semnele de întrebare
dansând jocul ielelor
sub razele celte ale lunii
și totuși
plecările pun alte hotare
universului intrinsec
culminând ironic cu datul otravii
și ninge cu cenușa cuvintelor
în sfera de gheață și lut
eu și umbra ta
într-o veșnicie cu iz de mucegai
alegem cioburi din amintiri
pentru muzeul unde vom fi
deopotrivă
custode și vizitator
libertatea e doar o iluzie
sau iluzia
unica libertate
poezie de Gabriel Crăciunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emblema muzicală
Emblema muzicală are o anume singularitate.
Plină de înțelesuri dezbrăcate, mângâie inconștient.
Ascult și devin infinit.
Cad în afara ritmului predispus la incitarea simțurilor
Încolăcite în jurul zâmbetului
Fenomen irepetabil în labirintul gândurilor.
Xilofonul geme portocaliu,
Acustica plânsului vibrează în acorduri minore,
Rostogolindu-mă într-un ondulat simț al inutilității.
Lumea, saltimbanc, aplaudă!
Noi, înfometați de muzică și cuvinte,
Susținem un recital pe tărmul însingurării.
Cuvintele se lovesc de amfore ruginite
Acordurile alunecă pe stâncile nopții.
Petrecerea lumii începe.
Mă resemnez!
Am pierdut multe alte lucruri folositoare!
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea de suflet
Timpul
pare că s-a oprit
același ticăit asurzitor a ațipit
gândurile stau nemișcate
dorințele se odihnesc
pe muchia dintre vis si realitate
iar tăcerea a pus stăpânire
pe noaptea trupului meu
liniște
asurzitoare liniște
așternută peste simfonia cuvintelor
chinuitoare tăcere
a gândurilor netrăite
lasă dorințele să zboare
să ticaie la nesfârșit
ceasul cuvintelor nerostite
iar sentimentele să învârtă
pentru totdeauna
limbile ceasornicului amorțit...
poezie de Danu Florentina
Adăugat de Stoie Iulian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de gânduri
lacrima a căzut pe pământ
și s-a frânt
în mii de întrebări
în zare, strigăt prelung de cocori peste ape
trăiesc între cer și mare
în palme port enigme uitate
uneori mă retrag obosit în tenebrele sufletului
uitat de lume, de toți și de toate
și cânt
dintr-un fluier cioplit dintr-un fag
pe marginile prăfuite ale timpului
nu-mi pasă
de lume, de viață, de toate
doar plâng în cetate
se poate...
pe câmpul cu flori
maci roșii, roșul nebun
pe câmpul verde crud
lumina se prelinge pe pleoape adormite
printre stropii de gânduri
noaptea, mă înalț către cer
caut
să dezleg un mister
în vale,
o cruce
pentru cel ce pleacă, se duce...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e de ajuns ca gândurile să nască alte gânduri. E nevoie ca gândurile să nască emoții și să se nască din emoții.
citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cu ochii deschiși
închide pleoapa lumii
trage noaptea peste noi
să-i răsfoim prefața
lângă zâmbetul tău
viața rămâne cu ochii deschiși
piscuri fără anotimpuri
foșnet fără trup al cuvintelor
lângă ele rămânem copii și după spectacol
mâine lumea va începe din alți sori
cu o mână culege lumina
cealaltă prelungită în mângâieri
în loc de degete
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripile cuvintelor
Îmi descalț sufletul de durere,
ca el să pășească cu tălpile goale
pe fericire...
Se afundă până la glezne
în iarba cosită de
cerul dragostei.
Ne amestecăm surâsurile
printre firele verzi cu miros
de ploaie,
chicotind în brațele clipelor.
Scutur inima de regrete,
atingând cu gândul visurile
închise undeva,
în biblioteca amintirilor.
Rămâne doar un zbor spre înalt,
doar un pas între sufletul meu
și al tău.
Îl străbatem împrumutând
aripile cuvintelor.
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Elena Lavinia Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căzute din mersul pe sârmă
ai deschis ușa amintirilor
dincolo de mersul pe sârmă al gândurilor
păcătoase revoltate de neliniștea dimineții
mâna ta se plimbă în lung și-n lat
atinge forma pustiitoare a cuvintelor
mascate pentru viață marele bal
un cuvânt mă întreabă ceva
sparge pojghița de gheață a tăcerii
cred că e beat nu înțeleg nimic din tulbura nostalgie
pleoapele-i devin aripi
diafană zămislire separată de întâmplări
căzute din mersul pe sârmă al amintirilor
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
plus
ziua o măsoară gândurile de fapt,
asta-i viața, ceea ce-i porți emoției
ofrandă
mintea-i între muchii boante
trupul curat
așchii șuieră unele pe dinăuntru sar, altele
rămân cuminți și moi
înfipte, părând inima unui arici
noaptea o măsoară gândurile, de fapt,
aici încep zbaterile, centrifuga
din lame subțiri ascuțite până în zori
devenind muchii boante zilei următoare
întind brațele
umbra-i o cruce și nu știu de ce
din profil dacă privești
tot cruce se vede nu cumva
deja alte brațe, înăuntrul meu
sunt întinse?
în balansul acesta
ființez și prisosindu-mi emoție
și lame
le trec în cuvinte
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucruri care nu se spun
Parodiat fără accept
patratul meu s-a trezit
la marginea prăpastiei între cuvinte.
Laturile îi fac obserații
unghiurile îl înjură pe la colțuri
iar un sentiment accentuat al inutilității
tocmai i-a căzut pe umeri
în multiple straturi
privindu-l de sus în jos.
Fără a prevesti ostilitățile
stă pe întinderea parodiei
încercând să-și revendice drepturile
aplecate într-o lumină confuză.
M-am simțit responsabilă
de înțelesurile acestor stări
ascunse în ritualuri ce se vor învingătoare
în acest întuneric dătător de seve
cu oase mărețe într-un amurg precar.
Se simte devorat în orizonturi diferite
ce plutesc generos pe începuturile lui
nostalgice în fața cuvintelor.
Îmi zice că puteam face altceva decât să-l expun.
Dezamăgit închide ochii într-un refugiu firesc
conștient de atâtea alte lucruri care nu se spun.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialogând la ora cinei
e ora cinei...
ne așezăm în jurul mesei
cei care am mai rămas
eu
gândurile mele
și nelipsitul invitat
tic-tacul bătrânului ceas
să mai pot schimba și eu o vorbă
el tic
eu tac...
asa dialoghez eu în fiecare seară
și am un motiv să mai beau o votcă
să-mi mai aprind o țigară...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem o menire!...
rămași la mijlocul timpului
sub cerul pătat de incertitudini
zâmbim pipăiți de
ramificația dezordonată
a salturilor plângărețe spre
alte împrejurări venite pe lume
ca și noi pur și simplu
în căutarea cuvintelor
încă neștiute
am ajuns din urmă
vârsta grizonată cu
orizont prăvălit în apus
greu ni se deschide o
ușă spre lumea surprinsă de
inocența lucrurilor primordiale
cu ploi de melci
să avem din ce face podoabe
din forme și culori diferite
să nu spunem că nu avem
nicio menire
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
cutreier cu pașii cuvintelor
Cutreier cu pașii cuvintelor,
labirinturi de inimi împietrite în nerostire.
Văd cu inima cuvinte golite de vocale,
brutal scrijelite pe inimi-pietre.
Le sterg, alb, cu versuri...
Ȋn unele inimi răscolesc jarul mocnit
al amintirilor
și-l învii apoi cu o lacrimă.
Adun semințe de mac
din inima mea
și le sădesc să răsară roșu de iubire
într-o inimă-stâncă aridă.
Culeg verde din frunze
să reînvii o inimă arsă de galben...
Cutreier...
văd...
simt...
tac...
plâng...
până când răpusă de durere
caut drumul către acasă...
Ȋl găsesc după urmele lăsate
de miile de cioburi de cuvinte
sparte de alte suflete în inima mea...
îmi sângerează alb cuvintele,
le adun în două palme fierbinți,
le infășor cu pansamentul
ultimului puls de iubire nesfărâmat de ură
și...
adorm letargic
în visul vieții
în care
îngerii au aripi de cuvinte...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iubitului meu
îi e teamă că plec,
a strâns atâta durere în el,
și nu poate să mă privească...
Degeaba-i atrag atenția
cu dragostea, el nu mai vede...
Lumea din jurul lui a murit,
iar eu făceam parte
din acea lume...
Îi citesc gândurile,
îi simt mâinile
cum mă caută-n beznă,
și fiecare cuvânt ascunde
atâtea înțelesuri...
Are inima la mine,
dar nu caută cheia,
caută să rămână acolo
pe veci...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Elvetic
Ți-am cumpărat un ceas cu stele
nu știu cum dar noaptea pierd cash-ul clipelor
confuză luna-și coboară trupul direct în plină zi
viața ne ia de la capăt de-o vreme
cu fiece geană întoarsă se face mult mai aproape
neistovirea inimii pe obraz poansonări însumează
poartă-mi ceasul cu stele pe mâna cuvintelor grele
uită-te când și când în somnul ne/frumuseților mele
elvetic vei auzi același semnal:
- Bună dimineața!
La semnalul următor va fi ora:
Te Iubesc!
Iolanda Șerban
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!