Potrivirea-n veşnicii uscate

Iubirea ta zvâcneşte-n sufletul meu,
Palmele ei sunt cuib de sentimente,
Îmi zideşte-n ochi un curcubeu
Şi-n sânge-mi pune aripi de erete.

Intru încântat de Bachus, sus în vie,
Lumea cântă între umbre moarte,
Picioarele au bătături ce-mbie
Rodiile iubirii să nu fie spate.

Dorinţa nu se-astâmpără în târg,
Nu vând, nu cumpăr vise împlinite,
Visele ce-au sânii în nou pârg
Sunt veşnicia clipelor cernite.

Tu, aceeaşi, treci şi-acum prin mine,
Roua ta mă spală de păcate,
Oasele se macină-n ruine,
Mi le potriveşti în veşnicii uscate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnobilând iubirea

Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în braţele Domnului.

Tu îmi priveşti inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.

Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorţii din coji de pământ?

Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.

Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptaţi de o floare.

Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă în sufletul meu

În cer sufletul face poteci,
Stelele-mi înfiază oasele reci,
Tu, răsărită în prag de magie
Iubirea veşniceşti în poezie.

În visul vânat de dor şi idei
Inima-i vrajă în floare de tei,
Culegi miere cu palmele mici,
Saturi cu vise ochi de pitici.

Freamătă timpul pe scara vieţii,
Crucile s-ascund în praful cetăţii.
E toamnă şi-n sufletul meu
Oasele reci ajung la Dumnezeu.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răcorire

Câmpiile îşi răcoresc în mine
Rodiile puse-n ochi flămând
Prin care luna a trecut în mare
Şi soarele în vise şi în gând.

În coaja-mi de stejar aşează vremea
Valsul ei de lacrimi şi frământ,
Doi porumbei sunt sânii tăi de aur
Din care sug lagunele pământ.
Statuile se lasă-ades purtate
Pe aripă de fluture în zbor,
Câmpiile se răcoresc în mine,
În sângele cuvintelor ce dor.

Rotund mi-e gândul de viaţă,
Aş vrea să fiu aripă-n nalt,
Prin zborul meu să treacă universul
Şi tu, iubire, poezie-n salt!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În veşnicia mea de iarnă

Eu nu ştiu dacă am păcate,
Doar Domnul poate să discearnă
Că am iubit şi zi şi noapte,
Din primăvară până-n iarnă.

Mi-i viaţa fulg întârziat,
Curat ca roua de pe flori
Şi, Doamne, încă sunt bărbat,
Iubitelor le dau fiori.

Codane sunt, femei cu sânii
Ce-nalţă stelele cu ei
Şi ochii mei le sunt stăpânii
În mângâieri sub flori de tei.

Ah, nu ştiu dacă am păcate,
Doar Domnul poate să discearnă
De voi iubi şi zi şi noapte
În veşnicia mea de iarnă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul de iubire

Un virus bântuie în mine,
Asta aş vrea să înţelegi,
De este rău, de este bine,
Supus sunt miilor de legi.

Doar una mă mai pedepseşte
Când ies aiurea din peisaj
Să caut clipa ce-mi prieşte
În dragostea de lung metraj.

Mă simt întins pe o arcadă,
Pe o cunună curcubeu,
Nu vreau ca lumea să mă vadă,
Vreau să iubesc în felul meu.

În sânge-mi bântuie un virus
Şi-n trecerea mai lasă fum,
El scrie-n inimi, nu-n papirus,
El scrie-n cer, nu pe-orice drum.

Scrie iubirea în petale
De flori de colţ sau flori de vis,
Apoi rămân la tine-n poale
Să fiu de veşnicii cuprins.

Un virus bântuie în mine,
Asta aş vrea să înţelegi,
Sunt mărţişorul de iubire,
Primeşte-mă, poţi să mă legi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţia frunzelor uscate

Vântul poartă din zgură în zgură
Civilizaţia frunzelor uscate
Amestecate-n fum şi-n bătătură
Cu dinţii cerului de lapte.

Luna râde la sânii de mireasă
Unde se răsfaţă pruncii siamezi
Mângâiaţi de fulgii care-ncet se lasă
Stelelor aprinse în ochi şi în livezi.

Civilizaţia frunzelor uscate
Prin zgură-ajunge peste gândul meu,
Domnul ne-a încredinţat până la moarte
Crucea s-o purtăm, şi tu, şi eu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am ascuns în mine

Glasul tău răzbate în inima mea
Prin petalele cuvintelor dulci,
Îmi vindecă mugurii de aprigă stea
Cernută în sânge cu ochi de năluci.

Se clatină în ceruri brownianul greu
Al sentimentelor de vis iradiate,
Cu iadeşul iubirii descâlcesc mereu
Experimentele de dor înnobilate.

Regula psihozei roade-n telefon
Oasele notelor muzical rotunjite,
Săruturi fierbinţi se întorc în ton
Prin roua trăirilor pure şi sfinte.

Fericirea înalţă-n zbor de păpădie
Aripi mutuale, multiple, în timp,
Te-am ascuns în mine dulce poezie
Pentru iubirea acordată-n schimb.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mana limbii române

Legendele cresc în copacii care râd cât zarea,
Căprioarele aduc iezilor din povestire sarea,
Sufletul albastru intră-n starea înălţimilor,
Crezul limbii întrece zborul lăstunilor.

Geografia ţâşneşte cu sânii de mere rotunde
În toamna cu frunze-ngenuncheate, profunde,
Ard drumuri de aripi uscate de aer şi zbor,
Argila din oasele lumii e seva prin care nu mor.

Am urcat în conştiinţa veşniciei anume,
Sunt mulţumit să am trăiri, viziune
Sub magica mătase ce-ncinge luna plină –
Mana limbii române în miez de lumină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise cu petale

Mă frământă
Colţul de inimă
Înflorit pe pajiştea iubirii,
Elipsa sălbatică
Care ţine sânii iubitei
În pupila ochilor mei.

Îţi mulţumesc, Doamne,
Pentru frământare,
Pentru păsuirea
Ascunderii
În pajiştea sălbatică
În care florile luminează
Sărutul
Cu vârful limbii
Purtat între sânii însămânţând
Pupilele mele
Cu visele petalelor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Varsă-ţi iubirea cu lumina-n mine

Lacrimi de apă, fulgi de zăpadă,
În nebunia toamnei fac paradă,
Resturi de frunze, de ierburi pătate,
Hrănesc vântul cu aripi uscate.

Drumul se şterge de roţi pământii,
Bolizi tocilari străbat prin câmpii,
Eu urc un munte în lumi paralele,
Lumea din mine şi lumea din stele.

Doi porumbei îmi dau târcoale
Cu săruturile lor în ritmuri cordiale,
Noi în luciul toamnei, spre zăpadă,
Căutăm credinţa din cer, adevărată.

Am urcat muntele, am venit la tine,
Varsă-ţi iubirea cu lumina-n mine!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi pentru iubire

În cerul viselor înalte
Mi-am încastrat aripi în spate
Şi am zburat s-aduc lumină
Pe ţarna plină de rugină.

Tu şlefuiai o lumânare
Din mare răsărit de soare
Şi te rugai îngenuncheată
La Maica Domnului Curată

Să-ţi pună şi ţie în spate
Un curcubeu până la moarte,
Cu el să urci şi să cobori
Copiii îngeri printre flori.

Zâmbind pe urme de zăpadă,
Să le şopteşti ca le sunt tată,
Că-n zborul viselor înalte
Iubirile-s adevărate...

Că ştim să trecem peste munţi
Şi marea-n ochii celor mulţi,
Că ştim ce-i pâinea în iubire
Şi Sfânta Cruce-n mănăstire.

De-aceea spun că-n visul meu
Tu porţi culori din curcubeu,
Eu aripi pentru dorul sfânt
De-a fi iubire pe pământ.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale-n a inimii urnă

Dimineaţa iubirii mele
Se-nalţă pe aripi de curcubeu,
Se ascunde în inima ta
Să aibă vibraţii mereu.

Amiaza iubirii se-nalţă în cer
Pe raze ce-atârnă din soare,
Tu-mi aduni umbra în roua
Ochilor descântaţi de o floare.

Acum, înserarea iubirii
Şterge luna din elipsa nocturnă,
Tu vrei dimineţi şi amiezi -
Petale - n a inimii urnă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununa iubirii

În spumele gândurilor devin tigru mutat între valuri,
Îmi aştern surâsul secundelor pe-ntinsele fregate,
Tremurândele mele mâini te ating ca pe o acvilă
Pe buze, cu o floare, întronând o minunată carte.

Sunt egalul tău cu mine în egal, cerul de peste munţii
Scăldaţi în marea de rune, de semne-mbujorate de iubire,
Sunt păzitorul rachetelor înaripate în fiecare toamnă,
Mă recunosc pe căi necunoscute ca dulce amintire.

Pasăre cu buze de foc, suflet pus în templul de cuvinte,
Scutur crinii din roua lacrimilor în sânul altarului
Din care zeii beau fericirea tainei cosită din dorinţe,
Fulgere de flori trec prin unica viziune a pândarului.

Văd cununa iubirii încoronând lumina sufletului meu,
Cu ea şlefuiesc rime şi epitete, în poezie prelinse,
Aşez cuvintele pe buzele tale, îţi stropesc inima cu mir,
Cu ea mă dezlipesc de pământ şi mă ung cu aripi de vise.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caruselul de păpădie

Caruselul de păpădie cu raze stelare
Se-nvârte în spaţiul turnat între noi,
Merele rumene cad în palmele mele
Ascunse în iarba poveştilor cu ploi.

Inima răvăşită îmi toarnă pornirea
În visătoare, mocnite, săruturi fierbinţi
Prin sânii durdulii de nectar ai luminii
Străpung telegrame transmise de sfinţi.

Sunt lunecos arcuş pe gât de vioară,
Pe-aripile nopţii şterg cerul de ceaţă,
Prin mine trece, săgeată, trenul iubirii
Cu fiecare petală şi muguri de viaţă.

O batistă agăţ în curcubeul din zare
Să-ntâmpin triburi de umbră sudată
De tălpile moi mocirlind caruselul
Plantat pe vecie, la mine-n ogradă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti curcubeul sufletului meu

Din poveşti cu un final duios
Mi-am ales culorile iubirii,
Un curcubeu cu sufletul frumos
Ce vopseşte ceru-ntineririi.

Îl port la gât şi îl mângâi în vis,
Îi sărut fundalul dintre nori,
Închipuindu-mi că tu eşti în dânsul
Şi mă ridici prin ploaie uneori.

Blândeţea lui este blândeţea ta
În clipele astrale dintre nopţi,
Mă plimbi în cer cu Caru-i Mare
Ungându-i cu iubire spiţele la roţi.

Eşti curcubeul sufletului meu,
Sămânţa-i ce zvâcneşte-n univers,
Seamăn-o să prindă nemurire
Chiar prin sărutul dăruit ca vers!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise... dulci

Intr-o floare de te culci
Îţi doresc visele dulci,
Când te-ntorci între stamine,
Să dai noaptea peste mine,
Te-aş înveli cu petale
Dulci ca frăguţele tale –
Buze moi, buze focoase
În iubire norocoase.

Culcă-te sub clar de lună,
Ţine visele în mână
Şi prin ele, dorul meu,
De-a fi grădinarul tău
Care ştie-n orice clipă
Să te ia sub o aripă,
Să te poarte pe sub stele
În vise de filomele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti departe...

Râurile lacrimilor, sufletului meu,
Le voi pune în cala vântului,
Le voi usca în vis de curcubeu
Peste întinderile pământului.

Inima-mi ascunsă îţi va bate-n geam
Cu cenuşa clepsidrei topită în mine,
Tu ai să-i deschizi calea c-un ram
De stea meşterită, şlefuită-n rubine.

Mă voi acoperi cu aduceri aminte
La beţii bărbăteşti de frumos,
Tu ai să treci minunat prin cuvinte
Şi eu după tine la fel de duios.

În dureroasa, singurătatea mea,
Voi căra amintirile-n spate,
Tu eşti departe, departe-i steaua ta
Ce mă sângerează în fiecare noapte...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultători în hăţişul frumos

Rătăcesc în hăţişul iubirii
Cu inima-ncărcată de vise,
Tu ascunzi puzderii de stele
În săruturi de lună aprinse.

Lumina ochilor înmiresmată
Curge în vraja fierbinte,
Unde cerul pune sub aripi
Zborul de-a merge-nainte.

O rugă pătrunde-n ecoul
Ce vine din ceruri spre noi,
De la Marele Preabunul,
Să-mpărţim iubirea în doi.

Ascultători, în hăţişul frumos,
Dăm glas încercării mereu,
Dacă doreşti, îngenunchez,
Să intri-n sufletul meu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul iubirii

Cum treci tu prin mine
numai primăvara trece prin muguri,
mirosind a îngeri tăvăliţi prin iarbă.

Ştiu, mâinile care îmi încheie trupul
sunt aceleaşi care le-au dat zeilor să bea din palmele lor,
cu pete de lună pe ele...
Ştiu, cel mai frumos m-au scris ele!

Ah, buzele mele te-au cules măr roşu,
îmi tremură fiinţa,
noaptea şi ziua sunt una,
şi noi, tot mai flămânzi de noi,
ne naştem unul din celălalt-
două aripi de ape trecând în testamentul iubirii
numele nostru.

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ţi-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!