Tu ești departe...
Râurile lacrimilor, sufletului meu,
Le voi pune în cala vântului,
Le voi usca în vis de curcubeu
Peste întinderile pământului.
Inima-mi ascunsă îți va bate-n geam
Cu cenușa clepsidrei topită în mine,
Tu ai să-i deschizi calea c-un ram
De stea meșterită, șlefuită-n rubine.
Mă voi acoperi cu aduceri aminte
La beții bărbătești de frumos,
Tu ai să treci minunat prin cuvinte
Și eu după tine la fel de duios.
În dureroasa, singurătatea mea,
Voi căra amintirile-n spate,
Tu ești departe, departe-i steaua ta
Ce mă sângerează în fiecare noapte...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.