
Tu ești departe...
Râurile lacrimilor, sufletului meu,
Le voi pune în cala vântului,
Le voi usca în vis de curcubeu
Peste întinderile pământului.
Inima-mi ascunsă îți va bate-n geam
Cu cenușa clepsidrei topită în mine,
Tu ai să-i deschizi calea c-un ram
De stea meșterită, șlefuită-n rubine.
Mă voi acoperi cu aduceri aminte
La beții bărbătești de frumos,
Tu ai să treci minunat prin cuvinte
Și eu după tine la fel de duios.
În dureroasa, singurătatea mea,
Voi căra amintirile-n spate,
Tu ești departe, departe-i steaua ta
Ce mă sângerează în fiecare noapte...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Ești curcubeul sufletului meu
Din povești cu un final duios
Mi-am ales culorile iubirii,
Un curcubeu cu sufletul frumos
Ce vopsește ceru-ntineririi.
Îl port la gât și îl mângâi în vis,
Îi sărut fundalul dintre nori,
Închipuindu-mi că tu ești în dânsul
Și mă ridici prin ploaie uneori.
Blândețea lui este blândețea ta
În clipele astrale dintre nopți,
Mă plimbi în cer cu Caru-i Mare
Ungându-i cu iubire spițele la roți.
Ești curcubeul sufletului meu,
Sămânța-i ce zvâcnește-n univers,
Seamăn-o să prindă nemurire
Chiar prin sărutul dăruit ca vers!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire
Sunt aripă de fluture ce bate-avan
Din stea în stea la tine în tavan
Lăsând în urmă semne ce tresar
În flori misterioase de dulce nenufar.
Sângerează cercuri derulate-n ani,
Dulceața fericirii ducem la dușmani,
Steaua călătoare din 'nalt nu-i în picaj,
Ea luminează nuduri pictate în peisaj.
Strune-aprinse din sfere muzicale
Se sparg în zâmbete cu trosnet de petale,
Rodia melancoliei crește-n plină noapte
La ora gândurilor zvârcolite-n șoapte.
Ești rana frunzei ce se usucă-n ram,
Cu lumina ochilor lipită-n geam,
Suntem enclava de dor necunoscută
În lumea de dispreț ce prin dispreț ascultă.
Misteru-i încărcat de suferința mea,
Călătoresc pe-o scoică depozitând o stea,
Esențial rămâne-n armura-mbrățișată:
Povestea de iubire, pașii vieții poată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de viață
Vioara albă-ntinde gâtul
Peste troiene de zăpadă,
Călușul vântului mângâie
O liturghie-adevărată.
În inima-mi s-aud poeme
Și-ndemn să trecem peste ger,
Să așteptăm o melodie
Pe aripi venind dinspre cer.
Alte viori vor pune gâtul
Sub un arcuș strunit de flori,
De muguri și de fericire
Care se nasc de sărbători.
Și eu voi ține strâns în suflet
Și-n inimă vioara ta
O, Doamne, fulgul meu de viață
Adus de tine printr-o stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Până-n steaua înserării
Joaca noastră este joacă;
Tu ești luna, eu pământul,
Torsul tău nu-i doar o coastă,
Tu ești muza, eu cuvântul.
Dacă- ar fi în Mariane
Să- ti pun trupul luminos,
Aș învârte- n galaxie
Câinele- n gura de os.
Stikere aș pune- n facebook
Și- un surâs de curcubeu
De s- ar scutura toti merii
În barba lui Dumnezeu.
El ar arunca cu mere
După mine, după tine.
Noi, copiii Lui, am fi
Purtători de noi destine.
Luna mea, iubită coastă,
Tors de zâna-n spuma mării,
Hai să poezim a viată
Până- n steaua înserării!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog, nu mă uita!
mă zdrobesc în sângele meu
încerc încă o dată să mă sădesc
apuc apusul ca pe o clipă, de ultim rămas bun
pentru speranța unui răsărit, de voi mai fi
să nu mă uiți, în noapte, căci steaua mea tot va mai fi
chiar arsă de mii de ani lumină, în răsărit
să știi!
îți promit că
tot mă vei găsi
în răsăritul soarelui, din fiecare zi!
iau din mine și vreau să-ți dăruiesc
totul, adunat în clipa din existența mea
nu întrezăresc că-n noaptea zbaterii mele
dacă nu vrei, să fie într-o zi, imaginea ta
ca să știi!
simplu încă te mai doresc, până dincolo de neființa mea
te rog,
nu mă uita!
arunc de pe mine îmbrăcămitea sufletului, zdrențuită
nu fi obosită!
am dureri, vântul uitării încearcă, dar nu mă vindecă
aștept să te mai văd, încă măcar o clipă
simt cum cresc în frunza stejarului
de sus și el se uită
jos, la rădăcina pământului răsărită din mine
prin frunze de toamnă și de iarnă, putrezite,
aduți aminte!
ai crescut ca un alfabet în eul meu, și exiști cu adevărat
oare m-am înșelat?
sau
ești în mine de mult, o istorie scrisă fără cuvinte
a unei iubiri cumplite și apoi,
eu din urnă
prin vânt aruncată de tine, cenușa rispită?
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe
În zarva umbrelor
Înaintează umbra.
Pletele soarelui
Alunecă
Peste pletele tale
Iarbă mătăsoasă a iubirii.
Departe de mine
Fruntea ta
Adună tăcerea lacrimilor
Pentru a fulgui
Lumea mohorâtă
A spinilor
Prin care pășește
Amintirea.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Hățurile iubirii
Inima aleargă peste toate zăpezile sufletului,
La vârsta înțelepciunii hățurile bine strunite
O ghidează în focul iubirii să ardă frumos
Până se face cenușă stelară în zboruri infinite.
Cenușa o păstrez și-n mângâieri, și-n vise,
O reinventez mereu sub razele de soare,
O voi face cremă cu untdelemn de dor,
O să tratez amintirile de stea învingătoare.
Vom țipa împreună în urma zăpezii căzute
Peste clepsidra bucuriei norocului meu,
Tu, ca jumătate de cruce-n credință,
Îmi vei purta iubirea în hățuri, mereu,
Ghideaz-o în focul iubirii, să ardă frumos,
Până se face cenușă stelară în zborul duios!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeluța la ieșirea din noapte
Am ieșit din noapte râzând, cu tine în gând,
Răsuceai razele lunii pe ghemul sufletului meu,
Ai pregătit cafeluța, ne așezăm în balansoarul
Curcubeului, să meargă aroma pe geam, la Tezeu.
Așa migălim electrizantele gânduri frunzoase,
Gânduri lansate în tangaj în fiece dimineață,
Întrebările curg în față cu ceasornicul întors
În continuarea sinusoidală a trecerii prin viață,
Pe aceeași ușa ai ieșit râzând, cu mine în gând,
Eu scriam numele tău pe corole de dor,
Tu erai în zațul cafelei, hematiile sângelui meu,
Ghicit și trăit în iubire, frumos, nemuritor.
Am ieșit din noapte râzând, cu tine în gând,
Cafeluța fierbe în zâmbetul tău pe pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru Dragobete
Măi băiete, măi băiete,
Tânăr și frumos tu ești,
Treci diseară pe la fete
Să le-ndrugi că le iubești,
La români e Dragobete,
Te îndemn să îndrăznești
Măi băiete, măi băiete
Tânăr și frumos tu ești...
Pune prin sărut pecete,
Fetele să cucerești,
Totul rămână-n secrete
Mâine de le părăsești
Măi băiete, măi băiete...
rondel de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara ascunsă
Cu un buchet imens de trandafiri
Care poartă-n muguri primele sclipiri
Poți să deschizi o poartă încuiată
Cu cheia vieții absurd întortocheată.
Mai mult, cu trandafirii, poți s-aduci
Sentimentele din lume, cele dulci,
Plăcere și vibrația în inimă zidite,
Zâmbet măreț în tainice cuvinte.
E poezia florii, a florii și-a femeii
Care preferă să aibă sensul cheii
Cu care să deschidă sipetul măreț
Unde-i ascunsă comoara ei de preț:
Iubirea, fericirea, încrederea în tine
Că poți s-o ții în suflet unde-i cald și bine,
Cu inima oricând o ușă să-i deschizi,
Și-n vrăji neegalate dragostea s-aprinzi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul meu
șterge-mi c-un surâs tristețea ce se-așterne peste față
curcubeu dă-mi după ploaie și în ochi pune speranță.
adu-mi ziua cea senină după noaptea neagră, rea,
fă-mi buchet dintr-o lumină, răsărită-n calea mea
.
și în zorii dimineții când luceferi pier pe cer
tu rămâi bolta albastră, cerul sufletului meu.
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorând din ochi de Dumnezeu
Ești reflectarea sufletului meu,
Steaua ce răsare pe colină
Prin florile udate cu lumină
Disipată-n univers de Dumnezeu...
Prinde-te în marea-nfăptuire
Să fim oricând o singură structură,
O poză de pe net sau o pictură,
Doi guguștiuci în clipe de iubire...
Ești rod de rouă-a sufletului meu,
Steaua ce răsare pe colină,
Flacără de vis și de lumină
Izvorând din ochi de Dumnezeu...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Năsada pământului
Pun sufletul ca năsadă pământului,
Sunt țăranul ce înnoiește timpul,
Îl semăn pe aripile vântului
Să aibă pâine și în prezent Olimpul.
Vitejii armatelor ascunse-n obada
Carului Mare răsturnat peste noi
Ne-amenință cu pâine cât roata
Singurătății petrecute în doi.
Vreau să avem trăirea frumoasă
Sub blânde vorbe șoptite prin rouă,
Dansul în doi e-o mare spumoasă,
Tu mă năsădești în valuri când plouă.
Pun sufletul la tine în poale,
Cresc vânjoși copiii de-o clipă,
Vuietul vântului cu jarul sub foale
Caută rezerva de-nnoită aripă.
Amândoi suntem pâinea vieții,
Năsada pământului căzută din rai
În trusa amintirii tinereții
Pe care-o cântăm bătrânește la nai.
Are pâine orașul și satul,
Năsadă suntem sub bradul vânjos,
Dumnezeu a unit josul cu-naltul,
Mă simt pâinea Lui de frumos!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe
Ascunsă în noapte,
Departe de lume,
In verdele crud
De ferigă
Greierii cântă
Felinare aprind licuricii
Departe..... departe....
Ascunsă în noapte
Poiana m-așteaptă
Cu brațe de șoapte
Departe
Cat mai departe.
Ascunsă în noapte.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aș duce cu tine
Te-aș strânge în brațe, dar tremur de frică
Departe de tine mă simt un străin,
Senzații aparte ar vrea să îmi zică:
Nutrești sentimente ce nu-ți aparțin,
Te-aș duce cu mine pe bolta-nstelată
Să-ți fiu călăuză prin vechi galaxii
Și poate în noapte un clopot să bată
Vestindu-mi iubirea prin stelele mii,
Speranța-i o floare ce macină dorul
Ascunsă în norii cei negri, hulpavi,
Ea ține în viață etern-călătorul
Și face din mine un brav între bravi,
M-aș pierde cu tine rănit prin cuvinte
Departe de lume să fim amândoi,
O rază, o floare sau magmă fierbinte
Ce curăță răul prin ploaie și ploi,
Departe de răul ce mușcă într-una
Voi prinde pe boltă o stea dintr-un șir,
Să-i mângâie noaptea cu raza ei luna
Pătrunsă-n arome de vechi trandafir,
Dar gândul mă poartă pe bolta-nstelată
Să uit răul lumii spre tine privesc,
Seninul albastru zidește la poartă
Altarul pe care iubirea-mi jertfesc.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Potrivirea-n veșnicii uscate
Iubirea ta zvâcnește-n sufletul meu,
Palmele ei sunt cuib de sentimente,
Îmi zidește-n ochi un curcubeu
Și-n sânge-mi pune aripi de erete.
Intru încântat de Bachus, sus în vie,
Lumea cântă între umbre moarte,
Picioarele au bătături ce-mbie
Rodiile iubirii să nu fie spate.
Dorința nu se-astâmpără în târg,
Nu vând, nu cumpăr vise împlinite,
Visele ce-au sânii în nou pârg
Sunt veșnicia clipelor cernite.
Tu, aceeași, treci și-acum prin mine,
Roua ta mă spală de păcate,
Oasele se macină-n ruine,
Mi le potrivești în veșnicii uscate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua venise la mine
În vis, din zări îndepărtate,
Ca o stea din Carul Mare,
Ai apărut în miez de noapte
Tu, magică alinare.
Erai în alb îmbrăcată,
Păru-îți flutura în vânt.
Frumusețea-întruchipată
Coborâse pe pământ.
Lumina era cu tine,
Erai soare-n plină noapte.
Din pulberi de aur fine
Purtai văl de nestemate.
Din vis frumos când m-am trezit,
Tu străluceai lângă mine.
Ce-am visat s-a împlinit.
Steaua venise la mine.
poezie de Dumitru Delcă (27 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea spre tine
Se poate încheia ceva vreodată?
Nici când renunți nu are cum
pentru că altul se-nalță
și cade la fel, uitând cine ești.
- Nec plus ultra -
Câtă iubire purtăm în noi!
Cu ea am scris pe cer, pe ape,
pe stânci, pe trepte,
în slove, în trupuri și-n inimi.
Acum și aici suntem
doar noi și cerul albastru!
Vocea ta a rămas ascunsă undeva
în cele mai adânci cute
ale sufletului meu.
- Zborul tău pe buzele mele!
Simți sărutul meu cum se plimbă
peste tot trupul, îl cuprind,
m-amețește și mă smulge,
așezându-mă-n tine pentru totdeauna?
Păstrează un singur adevăr:
prin mine-ai găsit calea spre tine!
Acolo, o stea îți spunea:
fiecare clipă
trebuie trăită cu intensitatea ei.
O altă voce îți șoptea:
se naște un schimb delicat, limpede,
ce-adie peste tot trupul
cu fiecare atingere de matase,
cu fiecare vibrație, respirație și freamăt,
cu fiecare revărsare de har,
așa vom fi mereu:
mai fascinați de tot ce suntem,
contopiți cu absolutul.
Ne-am cunoscut
în acea atingere a infinitului,
ne căutam de atâtea vieți,
prin noi
curge zborul vieții
acolo unde universul s-a aprins.
Irina Lucia Mihalca
poezie de Irina Lucia Mihalca (18 decembrie 2014)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca

Comentează! | Votează! | Copiază!

Punând căpăstru la perdea
Frumoasa mea, frumoasa mea,
Rază de vis, rază de stea,
Ești înger și lumină vie,
Iubirea mea din poezie.
Comoară ești pentru noi toți,
Ești curcubeu pentru nepoți,
Ești zâmbetul de primăvară,
Mișcarea ți-i de căprioară.
Pictată ești neîncetat
În cântul larg și înălțat
De filomelele în zbor,
Scânteie de iubiri și dor.
Urci munții și marea seduci,
Pe fânul stelelor te culci,
În candele torni mir, frumos,
Sub braț de înger maiestos.
Iubești comorile vieții
Ce-apar în pragul tinereții,
M-aduni la sân ca om bătrân,
Îmi legeni sufletul meu bun.
Tu știi prea bine că se știe
Cum se pășește-n veșnicie,
Cu tine doar frumoasă stea,
Punând căpăstru la perdea.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În așteptarea zăpezii
În așteptarea zăpezii moi,
Cunoscuți în oglinda iubirii,
Intrăm în magie-amândoi
Să croim statuia amintirii.
Îți pui sufletul în sufletul meu
Adăugând petale din inima ta,
Desenăm frumos curcubeu
Înfășurat în răsfrângeri de stea.
Mă privești și te privesc uimit,
Ești pururi așteptarea din zăpadă,
Mai pură decât steaua din zenit
Ce-n inimi este gata să ne cadă.
Ne bucurăm privindu-ne prelung
Cu ochii ziditori de amintiri,
O clipă pătimașă vreau s-ajung
Să mocnim trăirea marilor iubiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!