Răcorire
Câmpiile își răcoresc în mine
Rodiile puse-n ochi flămând
Prin care luna a trecut în mare
Și soarele în vise și în gând.
În coaja-mi de stejar așează vremea
Valsul ei de lacrimi și frământ,
Doi porumbei sunt sânii tăi de aur
Din care sug lagunele pământ.
Statuile se lasă-ades purtate
Pe aripă de fluture în zbor,
Câmpiile se răcoresc în mine,
În sângele cuvintelor ce dor.
Rotund mi-e gândul de viață,
Aș vrea să fiu aripă-n nalt,
Prin zborul meu să treacă universul
Și tu, iubire, poezie-n salt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.