Singurătate
O liniște adâncă
se cuibărește-n casă,
pereții albi fac riduri
sub varul copt de ani,
la geam copacul
mai scutură o frunză
din tristul calendar,
țărâna arde-n mine,
nu pot să-ndur tăcerea,
tăcută este curtea
și umbrele mai dense,
e trist copacul
și strada e pustie,
e tristă despărțirea
cu-n simplu
"bun rămas"
de care eu
mă tem.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Reflecție amară
Vine toamna, așadar,
Pentru mine nu-i o scuză,
Dar din tristul calendar
Se mai scutură o frunză.
epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ultima frunză
și ultima mea frunză a căzut
de pe copacul trist de lângă drum
învăluit de ceată ca un fum
și ca un fum în ceată dispărut
se duce toamna și se duc cu ea
nostalgice tristeți agonisite
de brume dimineața hămesite
de viitoarea iarnă și de nea
și soarele-i mai jos de orizont
și umbra mea-i mai lungă și mai dreaptă
deși azi mai coboară inc-o treaptă
și-i la nivel cu țărm de Hellespont
la ușă iarnă bate-ncetișor
și scurta ei bătaie mă sugrumă
cu degete de sticlă și de gumă
esinde ca o ață din fuior
noiembrie se stinge-n calendar
precum în candelă s-ar stinge dimineața
nu flacără ci pur și simplu viața
întinsă într-o raclă de cleștar...
... și ultima mea frunză a căzut
de pe copacul trist de lângă drum
învăluit de ceată ca un fum
mă simț devastator de dispărut...
poezie de Iurie Osoianu (19 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crize
Tristă, după un copac, pe câmp
Stă luna palidă, pustie -
De vânt se clatină copacul -
Și simt fiori de nebunie.
O umbră mormăind pășește...
E om... atât, și e destul...
Și-acum ne-om gâtui tovarăși:
El - om flămând, eu - om sătul.
Dar vezi... m-a ocolit acuma...
El s-a temut mai mult, mai mult, - săracul...
Pe luna palidă, pustie,
De vânt se clatină copacul...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Copacul cel bătrân
Din freamătul de frunze
Desprind iar un suspin,
Pe care îl îngână
Copacul cel bătrân,
Cât vânturile nopții
Îl clatină încet,
Din frunza-i se desprinde
Cuvântul de profet.
Și-n liniște adâncă
De veghe mai rămân,
S-ascult cum plânge frunza
Copacului bătrân...
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea unei vulpi cu coajă
Am ales copacul
Am luat vulpea
eu de picioare, tata de bot!
Eu trăgeam spre mine
Tata spre el
Copacul spre sine!
Eu râdeam
Tata râdea
Copacul ne ridica buzele!
Eu cu tata
Vulpea
Copacul trântea!
Eu cu copacul
Tata cu mine
Vulpea murea!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful unui plagiator
La catafalc, pios să vă-nchinați,
Și liniște adâncă să păstrați,
Că de se scoală, e păcat;
S-ar apuca... de plagiat.
epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dialogând cu zăpada
Am intrat în casă să mă ascund
de doamna înveșmântată-n alb,
îmi țin răsuflarea să ascult
tânguirea vântului turbat.
Focul din sobă pălește încet,
umbrele nopții se aștern la joc
în mine renasc ca un izvor
fără de sfârșit, amintiri uitate.
Prin geam răzbate lumina zăpezii
șoptindu-mi, parcă, în auz:
"lasă-mă să trăiesc în această culoare,
să fiu eterna podoavă de argint."
"Dar nu de mine depinde trăirea,
eu sunt doar muritor pe pământ!"
și ca răspuns la acest scurt dialog
din ceruri curge lin, puritate.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Epitaful unui plagiator (variantă)
La catafalc, pios să vă-nchinați,
Și liniște adâncă să păstrați,
Din tron, dacă se scoală, e păcat;
S-ar apuca din nou de plagiat.
epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Liniște
Atît de tăcut este lacul,
Privesc pe geam la generațiile grăbite,
Atît de multă zarvă... pentru ce?
Atît de calm copacul,
Noi alergăm pe drumuri infinite,
De ce nu suntem ca el?... de ce?
Am aflat recent că-s unul dintre ei,
Doamne ce rău mi-a părut,
Nu am liniște în mine.
De ce țipi?... ascultă frunza de tei....
Cu cît vei fi mai tăcut,
Cu atît vei auzi mai bine.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această tristă dimineață
Cocoșul negru a cântat în zori
Spărgând lumina dimineții,
Pădurea fără pomi foșnește în fiori
Scuturând o frunză în amurgul dimineții.
S-a înălțat spre cer un suflet pur
Să colinde printre stele-n veșnicie,
Trupu-i zace în pământul sur
Privegheat de-o candelă pustie.
Bat clopote în dungă a blestem
Ce a căzut în toamnă pe pământ,
Mă simt prea singur și mă tem
Că viața toată zace-ntr-un mormânt.
E prea tristă această dimineață peste sat
În casa-n care s-a născut maestru,
De aici, din odaia cu un singur pat
Vă salută umil un trecător terestru.
El a plecat sub un convoi de flori
În fumul de tămâie și bocete de dor,
În suflete s-au așternut ninsori,
Peste poet, peste trubadurul călător.
Aprind o candelă la geam
În așteptarea colindelor de iarnă,
Ascult un cântec și plângeam
În cea mai înaltă celestă strană.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Autoepitaf
O viață-ntreagă am fost
O frunză de aloe,
De acum eu nu mai am rost;
La groapă când mă veți duce,
Să-mi scriți pe sfânta cruce:
Doar Vidoe...
hexagramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Poarta
se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în trist decor efemer
ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea străbună
plânge o mierlă, a jale
în oglindă se stinge iar gândul
vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea în vatră
foșnește gândul rămas
mai cântă un cocoș, într-o baltă
la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte
clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
slabă, rezemând tăcerea
tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată
te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
tu ai rămas pe perna goală
printre spini și neguri iară
vântul bate în poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm femeia
ce a plecat la drum, pe o poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castanii de pe strada mea
De câte ori singur
mă plimb pe strada castanilor,
știu că undeva,
în alt oraș,
cineva plânge
după umbra
castanilor mei...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Tu, liniște!
Tu, liniște,
De ce mă ocolești?
Albi clopoței,
Îi suni în mine,
Par ca o turlă de albine,
În care aripi bat Dumnezeiești!
Tu, liniște,
De ce mă ocolești?
Sună speranța,
Dorului din frunză...
Pădurea, cerbii știe să-i ascundă...
Tu, liniște,
Dintre mesteceni,
De ce, de ce, de ce te legeni?
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamna nesfârșită a vieții
O, Doamne,
am ajuns să-mi văd amurgul
ca un copac ce-și pregătește
în toamnă târzie
așternutul hibernal.
Ca și copacul de frunze scuturat,
mă văd un alt copac,
imagine nesfârșită a vieții
în oglinda apelor netulburate.
Iar dacă vântul potrivnic din cer
nori negri semăna-va spre mine,
cu resemnare, în cele din urmă,
în propria mea oglindă
cu amintiri duioase
voi merge spre început.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Copacul uscat
Pe poteca dintre lunci ne-am întâlnit astă vară,
C-ai venit numai atunci să-ți faci vacanța la țară.
Ne-ntâlneam cu bucurie sub copacul 'nalt-umbros,
Eu eram paznic la vie și mă simțeam norocos.
Ne vedeam la prânz și seara, bucuroși nevoie mare,
Petrecurăm toată vara într-o dulce sărutare.
Dar trecu vara ca visul și nici seama nu ne-am dat
Că pierdurăm Paradisul, nu știm cine l-a furat.
Vara asta mai bat drumul, privesc trist și-ngândurat,
Am găsit din jar doar scrumul și-ntreg copacul uscat.
Dar, de vara care vine, acolo-mi voi face veacul,
Așteptându-te pe tine... să vii să-nverzim copacul!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în palma ta
în palma ta crește copacul
care înflorește și-și desenează cerul
îl face cum vrea să-l facă
îi trage o culoare sângele zvâcnește
îl simți în timpane cum vuiește
copacul din palmă deschide lumea
deschide geamul zgârie să nu zacă
trist și izolat în debutul veacului
palma ta hrănește viața născută
cu multă trudă din veștedul copac
muză în palida chemare
degetele zvâcnesc și strâng copacul
palma ta e o ultimă chemare
cu înțelepciune lipește șoapte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul copacului prăbușit
Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale,
Jertfă a căzut pe placul
Unei mâne criminale.
S-a dezlănțuit atacul,
Drujba a ieșit în cale,
Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale.
Plâng pădurile în jale,
Criminali-își umplu sacul,
Seamănă moarte-n ocoale,
Curge trist izvoru-n vale,
Secerat cade copacul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezire
Mocnește copacul. Martie sună
Albinele-n faguri adună
și-amestecă învierea,
ceara și mierea.
Nehotărât între două hotare,
cu vine trimise subt șapte ogoare,
în văzduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.
Copacul meu.
Vântul îl scutură, Martie sună.
Câte puteri sunt, se leagă-mpreună,
din greul ființei să mi-l urnească,
din somn, din starea dumneyeiască.
Cine vântură de pe muncel
atâta lumină peste el?
Ca lacrimi - mugurii l-au podidit.
Soare, soare, de ce l-ai trezit?
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la 
EU, COPACUL...
Eu m-am ascuns adesea, de mine, prin pădure
Și mă credeam copacul cu trunchi și ramuri dure;
Am alergat timidă spre licăriri de soare
Și mă credeam, eu însămi, o stea nemuritoare....
Mi s-a-ntâmplat odată s-alerg spre nicăieri,
Să zbor printre iluzii chiar dincolo de zări,
Am alergat prin beznă și prinsă în hățiș
Nu-mi mai găseam cărarea să ies spre luminiș...
Atuncea eu, copacul, m-am clătinat în noapte
Și-am picurat în zori cu rouă și cu șoapte...
Mi s-a deschis deodată fereastra către Cer
Și m-am rugat în taină:,, Nu mă lăsa să pier!''
Și am rămas copacul firav, dar în picioare;
Eu mai alerg și-acuma, ca orice muritoare,
Să ies din întuneric, culeg din cer lumină,
Și trec prin,, uși'' deschise... cu inima senină....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!