Această tristă dimineață
Cocoșul negru a cântat în zori
Spărgând lumina dimineții,
Pădurea fără pomi foșnește în fiori
Scuturând o frunză în amurgul dimineții.
S-a înălțat spre cer un suflet pur
Să colinde printre stele-n veșnicie,
Trupu-i zace în pământul sur
Privegheat de-o candelă pustie.
Bat clopote în dungă a blestem
Ce a căzut în toamnă pe pământ,
Mă simt prea singur și mă tem
Că viața toată zace-ntr-un mormânt.
E prea tristă această dimineață peste sat
În casa-n care s-a născut maestru,
De aici, din odaia cu un singur pat
Vă salută umil un trecător terestru.
El a plecat sub un convoi de flori
În fumul de tămâie și bocete de dor,
În suflete s-au așternut ninsori,
Peste poet, peste trubadurul călător.
Aprind o candelă la geam
În așteptarea colindelor de iarnă,
Ascult un cântec și plângeam
În cea mai înaltă celestă strană.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.