Liniște
Atît de tăcut este lacul,
Privesc pe geam la generațiile grăbite,
Atît de multă zarvă... pentru ce?
Atît de calm copacul,
Noi alergăm pe drumuri infinite,
De ce nu suntem ca el?... de ce?
Am aflat recent că-s unul dintre ei,
Doamne ce rău mi-a părut,
Nu am liniște în mine.
De ce țipi?... ascultă frunza de tei....
Cu cît vei fi mai tăcut,
Cu atît vei auzi mai bine.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.