Căzute din mersul pe sârmă

ai deschis uşa amintirilor
dincolo de mersul pe sârmă al gândurilor
păcătoase revoltate de neliniştea dimineţii

mâna ta se plimbă în lung şi-n lat
atinge forma pustiitoare a cuvintelor
mascate pentru viaţă marele bal

un cuvânt mă întreabă ceva
sparge pojghiţa de gheaţă a tăcerii
cred că e beat nu înţeleg nimic din tulbura nostalgie

pleoapele-i devin aripi
diafană zămislire separată de întâmplări
căzute din mersul pe sârmă al amintirilor

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără martori!...

să intrăm în casa înaltă a cuvintelor
a înnoptat printre silabe obosite
iar răsăritul aşteaptă
cu cealaltă jumătate şi întâmplări mirobolante
să uite trecutul obosit de ploile sticloase
căzute cu inocenţă pe dedesubtul timpului

să recompunem un alt paradis
mult mai verde şi numai lumină
sub cupola de aer se aud clopote
începe cursa fără obstacole în căutarea cuvintelor
şi ce bine dacă vom reuşi să le pipăim
cu buzele pline de rouă

ne vom naşte odată cu zâmbetul
legaţi indisolubil meteori pe autostrada prezentului
care ne-a întins mâna
la aceeaşi altitudine a tăcerii
cu forma pătrată şi mângâieri tumultoase

pe continentul LINIŞTEA
visăm în degradeuri fără mirări
evadaţi din marginea nepăsării
îţi întind mâna
şi dansăm fără martori

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre limite. Mersul pe sârmă

greu de crezut că de multe ori suntem încercaţi,
puşi să verificăm limitele dincolo de care sufletul nostru dispare?
şi de fiecare dată ne regăsim în oglindă. întregi.
viaţa e ca mersul pe sârmă. obositoare şi incitantă.

relaţionare. aparent e doar un cuvânt
în spatele căruia se ascund munţi întregi de trăiri.
plăcute sau mai puţin plăcute
dar care povestesc despre noi şi reacţiile noastre

credinţă. este modul nostru de a ne închipui că putem
că suntem, că trăim, că iubim, că ştim
chiar dacă de cele mai multe ori realizăm că
adevăratul Dumnezeu e chiar miracolul ascuns în noi

iubire. primăvara este un mod de a iubi
iar iubirea este un mod de împrimăvărare continuă
ştim că nu suntem eterni, dar prin iubire chiar putem deveni
însămânţându-ne părţi din suflet în sufletul, în cugetul şi-n amintirile altora

omul nu are limite. este nelimitat. este atât de imens
încât în mintea şi-n sufletul său încape Dumnezeu şi tot universul
poţi să îi iei tot, dar atâta timp cât respiră
constaţi că nu i-ai luat nimic...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În campaniile electorale, politrucii PSD-işti se victimizează pretinzând că se încearcă asasinarea lor: Gabriela Vrânceanu Firea a spus că a găsit o sârmă în stomac

A dracului de sârmă, cum oare a intrat,
Deodată, fără milă, sau lin s-a strecurat?
Mai am o întrebare, o, doamnă agramată:
Era o sârmă simplă, sau sârmă de-a ghimpată?

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (15 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pocăinţa este ca mersul pe sârmă, aici pe pământ; desăvârşirea va fi în cer!

Sanda Tulics în Miez dulce
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aripi de vis

Izvorâtă din adâncuri
abisale
pânza nopţii-ncet de lasă
în încăperea sufletului,
căutând întunericul
ascuns
în beciul amintirilor;
în liniştea mângâietoare
ascultă fermecată
glasul timpului;
se uită-n Cutia Pandorei
deschisă
şi-acoperă flacăra speranţei
stinsă;
închide dulapul gândurilor,
păşind sfioasă pe aleea
uitării;
se aşează la masa
tăcerii,
alături de sufletul obosit
de-atâta zbucium;
apoi,
pe aripi de vis,
îşi dau mâna prieteneşte,
plutind în derivă
în neant
sau paradis.

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncul amintirilor

Adâncul amintirilor

Adâncul amintirilor
atins autumnal,
aureolă albă
arzând accidental;

Adâncul amintirilor
agale-alunecând,
amurg agrest
amăgiri alungând.

Amintiri aromate
aleargă. Acasă,
amintirea Aniţei-
aromă aleasă.

poezie de Radu Băeş din manuscris (11 martie 2017), traducere de Radu Baes
Adăugat de Radu Baes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întotdeauna cu mine trei lucruri: ceasul - ca să ştiu mersul timpului, mersul trenurilor - ca să ştiu mersul drumurilor, şi Biblia - ca să ştiu mersul vieţii.

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine fără dor!...

Am prins dorul de picioare
l-am aruncat de la parterul meu
lipsit de protecţie
în faţa violatorilor de domiciliu.

M-a speriat chipul lui nou
privindu-mi în suflet
de parcă ar fi venit să mă ia
din clipele rotite concentirc
trăite ca un personaj nefolositor.

Plictisit, căzut în genunchi
scânceşte printre întâmplări simple
cu fruntea plecată
izbitor de singur, ca mine,
în toată această mascaradă
pigmentată cu mulţi dulăi lătrând
la umbra amintirilor.

Începe o nouă zi
deschid porţile cuvintelor
grăbite să nu mai prvească
niciodată în urmă

Dorul rătăceşte prin iarbă
naiv, identic cu mine
uitată în vremea tragediilor
dintr-un poem
niciodată scos la capăt.

Să nu-ţi mai fie dor!

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul tău este credinţa mea

Mersul tău e ca o poezie,
Două versuri care se succed,
Paşii tăi au învăţat să scrie,
Scrisul lor e calea-n care cred.

Mersul tău m-a convertit la tine
Dintru ziua când ne-am cunoscut,
Fese, coapse, pulpe, glezne fine,
Toate-n rob al tău m-au prefăcut.

poezie de Marius Robu (13 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, după ce v-am acordat facilităţi la mersul cu trenul şi autobuzul, e cazul să vă acordăm şi ceva facilităţi pentru mersul pe jos.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calc ca o dansatoare pe sârmă

Calc ca o dansatoare pe sârmă,
Cu un copil în fiecare mână.
Pentru echilibru.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupa amintirilor...

Caut lupa amintirilor
În sertarul copilăriei prăfuit
De cuvinte şi vise.
Nu îmi mai amintesc unde mi-am pus
Tocul aşteptărilor.
În zadar scormonesc! Vechituri, amintiri şi tăcere
Mă apasă pe umerii
Încărcaţi de omăt.
Din vinul zburdălniciei, nu mai pot să mă-mbăt.
Dă-mi mâna ta osoasă şi grea!
Pe umărul aducerii-aminte
Nu bate vântul,
Nici râu de lacrimi nu curge.
Acolo e cerul senin
Şi viaţa mai dulce.
Împarte cu sufletul meu
Felia de cer şi dă-mi sărutarea tăcerii,
Să pot dormii liniştită
Pe altarul durerii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatroşii

s-au întors albatroşii la ţărm
zborul să-şi odihnească
au aripi căzute în evantai
mersul stângaci şi greoi
parcă acum îl învaţă

pe plaja pustie îşi caută loc
o vreme aici să petreacă
să uite de dorul de mare
şi marinari ce se roagă
când barca-n furtună
prea mult se apleacă

s-au întors albatroşii la ţărm
cu aripi căzute
în evantai...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

albatroşii

s-au întors albatroşii la ţărm
zborul să-şi odihnească
au aripi căzute
în evantai
mersul stângaci şi greoi
parcă acum îl învaţă

pe plaja pustie îşi caută loc
o vreme aici să petreacă
să uite de dorul de mare
şi marinari ce se roagă
când barca-n furtună
prea mult se apleacă

s-au întors albatroşii la ţărm
cu aripi căzute
în evantai...

George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deveniţi inocenţi!...

roim în jurul cuvintelor.

renaştem odată cu ele...
angrenaţi în înţelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoţii demult adormite,
trezite brusc într-o cadenţă
aproape perfectă.

de fiecare dată se găseşte cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.

deveniţi inocenţi
dezrobim gândurile prizoniere.

în palme arde cenuşa amintirilor.

după alte revelaţii devastatoare
spunem bună dimineaţa zilei.

îmbătaţi de noi ritualuri de contopire
roim în jurul cuvintelor.

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu aripi

m-am cuibărit ca pitpalacul sub pleoapa dimineţii
visul nocturn să-l duc la bun sfârşit
ramuri de doină îmi mângâie pomeţii
timpul ce mi-a rămas este pentru iubit.

vreau să îmi crească aripi de cocori
toamna să zbor către ţările calde
să nu-i simt iernii glaciarii fiori
valuri smaraldine penele să-mi scalde.

hoinară ca vântul lumea să o străbat
cântul privighetorii să unească perechi
să fac salturi pe sârmă ca un acrobat
împletind cu raze amintirile vechi.

în fantezia mea nimic nu s-a schimbat
vara poeziei mă creşte cu tradiţii străvechi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E falsă şi artificială toată aparenţa asta de lux şi civilizaţie. Realitatea e alta, tinere! Exportăm zeci de mii de vagoane de cereale şi câteva milioane de ţărani n-au nici porumb pentru mămăliga cotidiană! Înţelegi ce va să zică asta? Cu luminile Bucureştilor ne înşelăm pe noi înşine. Nu ne aruncăm privirea dincolo, fiindcă ştim că dincolo e prăpastia şi numai privind în ea ne-am cutremura... Nu lux, nu automobile şi castele, puiule! Astea-s pojghiţa care acoperă un vulcan de dureri. Ca mâine se sparge pojghiţa, şi atunci...

Liviu Rebreanu în roamnul Răscoala
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

peste fiecare clipă petrecută
într-o lume ce-o credeam iubire
s-a lăsat o nostalgie aşternută
peste colţ de suflet şi de fire

... nostalgie, nostalgie, nostalgie
Înrămată în formele tăcerii
nu -mi mai lua din clipele uitării
vamă în favoarea veşniciei...

nostalgie, nostalgie, nostalgie
sentiment al naibii de himeric
cu sclipiri de negru cu isteric
pe albastrul pur al nebuniei...

nostalgie, nostalgie, nostalgie
soră dreaptă cu melancolia
lacrimă curgând pe isteria
unei stânci de albă gelozie

nostalgie, nostalgie, nostalgie...

poezie de Iurie Osoianu (4 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duioşia unei singure flori

e ceva ce nu-i în nicio carte.
liniştea unui loc neînşelător
unde paradisurile nu sunt mincinoase
acolo regrete şi locuri în care ai mai fost
dispar din memorie
vine o zi
când te surprinzi că exişti
şi primăvara poate fi actualizată chiar în zi de iarnă
într-o inimă cu resurse de statornicie
şi când mă gândesc
totul ţine doar de măiestria echilibrului
în mersul pe sârmă e îndeajuns
duioşia unei singure flori
pentru a tămădui toate rănile

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iau în braţe: mersul meu să fie mersul tău. Îţi cânt ceva. Cântecul meu să fie vibraţia ta. Scriu o carte: emoţia mea în idee să fie a ta. Vreau să sporesc prin tine. Tot ce mă sporeşte e adevărat.

Constantin Noica în Carte de înţelepciune, Îndrumător pentru tineri (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!