Dialogând la ora cinei
e ora cinei...
ne așezăm în jurul mesei
cei care am mai rămas
eu
gândurile mele
și nelipsitul invitat
tic-tacul bătrânului ceas
să mai pot schimba și eu o vorbă
el tic
eu tac...
asa dialoghez eu în fiecare seară
și am un motiv să mai beau o votcă
să-mi mai aprind o țigară...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe un peron acoperit de seară
Se-nalță printre fumuri de țigară,
Un cântec trist, îngânat la saxofon
Și tu privești tăcută într-o gară,
Cum trenurile se-nșiră la peron...
Ai vrea să pleci departe, fără știre,
Să uiți aici săracu-ți geamantan,
Cu tine doar, să iei o amintire,
În căutare să-ți fie talisman...
Trenul să gonească fără oprire
Lăsând în urmă gară după gară...
Un saxofon mai cântă-a despărțire
Pe un peron acoperit de seară.
poezie de George Ioniță din Ranita , umbra mea, volum de poezie, Editura Singur, Targiviste,,2011
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beau să te uit
în comă ajung seară de seară
vreau să mor repede
îmi vine să-mi trag un glonț
drept în inima care încă te iubește
mă rog să vii și să mă salvezi
cu iubirea ta medicament
dacă întârzii mă rătăcesc
simt asta și de aceea te chem
beau până-mi pierd mințile
nici nu mai știu cine sunt
în memorie rămâi numai tu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cârciumăreasa
La nunta florilor m-am dus. M-au invitat.
M-am simțit bine, am stat în capul mesei,
M-am fâstâcit, mireasma lor m-a îmbătat,
Am căzut în brațele cârciumăresei.
Un deget mi-a întins, ușor m-am ridicat,
Onorat am sărutat mâna miresei,
La nunta florilor m-am dus. M-au invitat.
M-am simțit bine, am stat în capul mesei
Crinul in frac fură un sărut metresei,
Cârciumăreasa e cu gândul ne-mpăcat,
Rușinată și-a schimbat culoarea feței,
Catrința roată i se face la jucat,
La nunta florilor m-am dus. M-au invitat
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
BĂUTORILOR DE TĂRIE
Noaptea după ora două
Cărările des îi poartă
C-a ieșit o votcă nouă,
Când o beau... cotesc cu artă!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
m-am îmbătat cu aer
de câte ori clipa mi-a oferit durere
visez și acum cercurile de apă din jurul fericirii
în care
m-am înecat
am tușit apoi
m-am bucurat de o falsă eliberare
pentru că
nodul încercărilor se desfășura în continuare
am văzut cum tălpile răspundeau inimii
ridicând mâinilor cruci care
le întorceau palmele spre cer și atunci
limba buzele ochii
cereau în rugă îndurare
și acum cer
au rămas desenatori profesioniști ai unei vieți
în care
filele nu cad, oamenii rămân în scaunele lor
în jurul unei mese ținute în taina inimii
în fiecare seară
prin mine
atunci
se plimbă orbii cu toate cârjele pământului
pe care
le aud
ca într-un cântec cu un singur ton
e un tropot de armăsari
mi-a spus tata că sunt gândurile
neliniștirii mele
l-am ascultat cuminte și-am început
să-i domesticesc vorbindu-le
nu mă ascultă. eu repet întruna
până când
se va îndura Dumnezeu
să mă adune în palma Sa
pentru o veșnicie
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în nopțile mele albe
în nopțile mele albe te privesc ore în șir
sau îți vorbesc
fără ca tu să-mi răspunzi
parc-am fi
doi oameni străni și confuzi
de prea multe ori mâna mea te caută
să-ți mângâie chipul
și ochii și părul
până când zorii grăbiți
mistuie vălul
mă simt uneori în extaz
alteori pare aici coborât iadul...
în nopțile mele albe ești visul meu treaz
sau poate coșmarul...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie sau ascultându-l pe bob dylan
se scurg secundele în ceas
se cerne viața mea
prea mult de-acum n-a mai rămas
și în curând tic-tac-ul va tăcea
din ce a fost nu va rămâne
decât o carte un cuvânt
și dedesubt abia zărit un nume
restul va fi doar vânare de vânt
iar dacă numele-mi va fi șters
și toți mă vor uita
voi sta ascums la mine într-un vers
să pot vorbi tăcând să pot și asculta
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru glas de înger
În fiecare frunză și-n fiecare rug de floare,
În fiecare nor și-n cerul - un gemet de culoare,
E chipul mamei mele un punct într-un gherghef,
Ce preafrumos brodează tăcerea-mi de sidef.
În verdele pădurii, copaci cu vârfuri nalte
Peste pământ, în aer și-n gândurile toate,
E chipul mamei mele izvorul dintre stânci
Curgând în unde pale din gândurile-adânci.
În univers cometă, planetă, supernovă,
O galaxie-ntreagă cu vânt stelar din provă,
E chipul mamei mele luceafărul de seară -
Un murmur de lumină în sufletu-mi de ceară.
Prin adieri de vînt și secetă-n simțire
În picuri vii de rouă, de dincolo de fire,
E chipul mamei mele o ploaie-vis, bogată,
Aroma cea de smirnă, icoana preacurată.
Și peste timp, prin astre, o cale-nsângerată
Stă viața-i mărturie în sufletu-mi brodată,
Biserică tăcută, clopot sunând a jale
Cer și pământ, lumină și mii de clipe goale.
În fiecare ceas al vieții, dă-mi plâns de alăută,
În fiecare zi cu soare, o rugă-mi împrumută!
Albastru glas de înger, din cerul meu cu stele,
Ești inima cea vie ce-mi bate cu putere!
poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Zece-doisprezece suntem în jurul mesei! Masa e mică, rotundă, stăm înghesuiți. În mijlocul mesei, răsturnată, mămăliga pe care mama o taie cu ața, felii. Luăm fiecare câte o felie în dreptul nostru. Mama pune o strachină și în strachină ciorbă de praz. Nici n-avem atâtea linguri câți suntem în casă. Eu mănânc cu aceeași lingură cu care mănâncă soră-mea Evanghelina. Înghit eu o dată și-i trec ei lingura, înghite ea o dată, mi-o trece mie, ne mânăm, cum se spune.
Zaharia Stancu în romanul Desculț, Darie la masă cu întreaga familie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Prea multe amintiri
Prea multe amintiri s-au adunat,
înghesuite toate-ntr-o cămară
pe un rastel rămas nedescărcat
de când ne-am întâlnit întâia oară.
Cu gândurile mele le păzesc,
le-am adunat pe toate-n custodie,
înregistrate, cum era firesc,
pe file dulci din flori de iasomie.
De te întorci vreodată din trecut,
le vei găsi pe toate neschimbate,
chiar și parfumul lor de la-nceput,
rămas în karma clipelor ratate.
Doar eu, cu anii, mai îmbătrânit,
te-aștept tăcut, în fiecare seară,
cu doruri să te-alint necontenit
de vei sosi cu clipele ce zboară.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deveniți inocenți!...
roim în jurul cuvintelor.
renaștem odată cu ele...
angrenați în înțelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoții demult adormite,
trezite brusc într-o cadență
aproape perfectă.
de fiecare dată se găsește cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.
deveniți inocenți
dezrobim gândurile prizoniere.
în palme arde cenușa amintirilor.
după alte revelații devastatoare
spunem bună dimineața zilei.
îmbătați de noi ritualuri de contopire
roim în jurul cuvintelor.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paris, efect de seară
Abia aștept o zi de toamnă
Târzie, ca un vers postum
Și-nmiresmată ca o doamnă
Ce-și picură pe piept parfum,
S-o iau pe "Corso" la plimbare
La ceas de seară, diafan,
Cu Mona Lisa zâmbitoare,
De-un farmec... pur parizian.
Nu mai fumez din primăvară,
Nu vreau ca zilele să-mi frâng,
Când Notre-Dame, efect de seară,
Mă-nvăluie pe malul stâng.
N-ai vrea să mergem în urcuș,
Montmartre să-l vedem de-aproape,
Ori să luăm un "bateau-mouche"
Și-agale să plutim pe ape?!
Pe care fluviu-aș vrea să curg?
Nu știi tu oare, Mona dragă,
Că Sena-i splendidă-n amurg
Și-un ceas e cât o viață-ntreagă?!
Un singur ceas, ce încântare
Luciri de unde-n ochi să ai,
Tu, Mona, veșnic zâmbitoare,
Păcat doar în muzeu să stai!
poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 14 comentarii până acum.Rostogolire spre cer
Tu
niciodată nu știi
cât mi-e de greu în fiecare noapte
cât de banal
ca un scrum de țigară
niciodată nu vei ști
cât de mult mi-am dorit să-ți pot scrie
măcar un vers
despre frunzele care au rămas din ultima
toamnă
aș fi vrut să am timp
să pun coperți iubirii noastre
să-ți vorbesc despre ploi
dar știu că versurile și mâinile acestea reci
nu vor putea niciodată să te mângâie
am să cobor peste ape și undeva
aproape de liniștea zăpezilor
am să mă rostogolesc spre cer
peste tăcere
acum
îmi vine să râd
e ca și cum te-aș invita să-mi vezi
un pic din moarte
nu e simplu
am să plâng într-una de frig
n-am să știu ce să fac cu umbrele mele
cu răbdarea și credința mea
n-am să știu să umblu
hai-hui
prin gândurile tale
îmi va fi sete
am să stau pe marginea drumului
n-am să înțeleg nimic
am să-mi asfixiez pe rând toate visele
de frică să nu mi le ia cineva
am să le ucid
voi desena cu fum
un sfârșit
peste o mie de gânduri, o mie de ape
voi muri frumos
fără să știu de ce
pe noi
Dumnezeu ne-a adunat
greșit
poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce poate fi mai trist...
ce poate fi mai trist în lumea asta
decât să vezi
cum lumina din ochii unui copil
se stinge încet încet
până devine amintire
că jocul a rămas neterminat
iar eu am fost mut
la nedumerirea lui
faceți liniște
o liniște atât de mare
încât
doar fulgii de zăpadă care cad
peste pustiul alb
să-mi spargă timpanele
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Nu te grăbi, ceas rău al vieții mele
întârzie un secol sau un an
să scutur iar mestecenii de stele
să mai adulmec macii unui lan
iar vietăți cu botul diafan
să-mi pună-n palmă perlele lor grele...
Nu mă lovi, ceas rău al vieții mele
mai dă-mi pe mână flautul lui Pan
să fac să plângă piatra pentru ele...
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cunosc fiecare din cărțile mele după miros, așa că-mi este de ajuns să-mi pun nasul între paginile lor, pentru ca imaginația să-mi zboare.
citat clasic din George Gissing
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima ta e în palmele mele calde
îi simt fiecare bătaie
cuvintele cad încet pe covor
să ne așezăm
dragul meu
cum se așază toți oamenii de rând
ca la o cină
să gustăm din această poveste
inima ta e aici cu mine
să nu-ți fie teamă
în lumea asta nouă vei fi cel mai iubit
dintre cei mai iubiți
să ne așezăm
dragul meu
să gustăm începutul
inima ta e aici cu mine
ea a ajuns prima
să nu-ți fie teamă
am învățat să ne iubim
deci
să ne așezăm
dragul meu
cum se așază toți oamenii de rând
ca la o cină
să gustăm din această poveste
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Țigara
Unii oftează pentru una-alta,
Dorințele mele nu-s mari din cale-afară;
Lumea se poate fâțâi cum vrea,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Unii mor de grija conservatorilor
Sau a laburiștilor la alegerile din vară;
Mie nu-mi pasă cine face scor electoral,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Sir John îmi cere votul iarăși,
Mr. Marr îmi promite tot ce zboară;
Nu-mi pasă cine va ajunge-n parlament,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Unii caută scandal cu nemții,
Alții vor război cu rușii, bunăoară;
Nu-mi pasă. Sunt împăcat cu toți,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Nu pun mâna pe "The Post"
Nici nu citesc "The Star" seară de seară;
Pe "The Globe" nici nu-l bag în seamă,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Toate onorurile-s primite la Barou
De subalternii mei a nu știu câta oară;
Nu contează eu-s dispus să mai aștept,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Ambiția nu-mi dă târcoale;
O mașină de lux sau un taxi la scară
Pentru mine-i totuna,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Nu-s supus niciunui zeu, doar pentru larii
Casei mele genunchii mei coboară;
Sunt mulțumit în curtea-n care stau,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Nu caut faimă-n lumea asta,
Nu-s general cântând la rana lui ca la vioară,
Sunt bucuros să fiu doar un umil soldat,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
În bazarul vieții nu tânjesc după jucării
Pentru care mulți alții se omoară,
Dracu' să le pieptene pe toate,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Unii-și pierd în focul vieții mințile, topite
Cum se topesc în flăcări lumânările de ceară;
Pe vreme rea nava mea-i mereu în port,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Nebunia iubirii pătimașe
Nu-mi arde inimioara cu-a ei pară,
Scot fum, dar nu ard niciodată,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
Mi se spune că Nancy Low
Tocmai a avut cu Mr. R nunta-aseară,
M-a părăsit! Dar eu continui să trăiesc,
Cât timp pot fuma-n liniște-o țigară.
poezie de Thomas Hood, 1799 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutul
Nu-ți trece viața ce-a rămas,
Să plângi trecutul ceas cu ceas.
distih de George Budoi din Cugetări versificate (12 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Seara
Seara își coboară pleoapa
Peste ramul de copac,
Unde gândurile mele
Și-au făcut un cuib și zac.
Biete păsări ce-ți duc dorul,
Ba sub aripi, ba în plisc...
Vor să-și culce printre vise,
Zborul lor înalt și trist.
Seara se așterne iată,
Ca o pânză de mătase...
Stele albe, fumegânde
Se aprind iar pe terasă.
Călimara cu cerneală
Tot pe colțul mesei pun:
Despre viață, despre lume,
Am atâtea să îți spun!
... Și, când seara-ncet își plimbă
Carul Mare peste coamă,
Eu m-apuc să scriu tot cerul
Doar cu păsări ce te cheamă!
poezie de Dana Ene
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!