Emblema muzicală
Emblema muzicală are o anume singularitate.
Plină de înțelesuri dezbrăcate, mângâie inconștient.
Ascult și devin infinit.
Cad în afara ritmului predispus la incitarea simțurilor
Încolăcite în jurul zâmbetului
Fenomen irepetabil în labirintul gândurilor.
Xilofonul geme portocaliu,
Acustica plânsului vibrează în acorduri minore,
Rostogolindu-mă într-un ondulat simț al inutilității.
Lumea, saltimbanc, aplaudă!
Noi, înfometați de muzică și cuvinte,
Susținem un recital pe tărmul însingurării.
Cuvintele se lovesc de amfore ruginite
Acordurile alunecă pe stâncile nopții.
Petrecerea lumii începe.
Mă resemnez!
Am pierdut multe alte lucruri folositoare!
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Deveniți inocenți!...
roim în jurul cuvintelor.
renaștem odată cu ele...
angrenați în înțelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoții demult adormite,
trezite brusc într-o cadență
aproape perfectă.
de fiecare dată se găsește cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.
deveniți inocenți
dezrobim gândurile prizoniere.
în palme arde cenușa amintirilor.
după alte revelații devastatoare
spunem bună dimineața zilei.
îmbătați de noi ritualuri de contopire
roim în jurul cuvintelor.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muza
Privindu-te
îmi par mai bătrână, un fel de izbândă a timpului flegmatic
ce atârnă la brațul meu, cu țigara uitată aprinsă între buze.
Vestejită în lumină, curioasă...
cum de viața mă aduce în același punct...
din rotundul ei recunosc o anume dependență
de sentimente profunde adevărat menu în karma mea.
Plină de pledoariile gândurilor nisipoase
alunecată spre o ultimă nebunie
cu prăpăstii evazive și vopultăți amăgitoare
mă tem să-ți spun pe nume.
Nu există întoarcere
dacă vrem să ardem jucând și inventând sensuri
coagulate melodios într-o altă dimensiune.
Sunt Muza femeia fără umeri
mă tem de cifra 4 și fluier
în biserica îmbrăcată în culori târzii.
Nu cred în icoane
surpinse complice sub cupole întunecoase.
Privindu-te
îmi pari o vitrină somptuos decorată
tânjesc după costumul de saltimbanc expus
în conul de umbră al zâmbetului tău
scorpion îngăduitor în fața cuvintelor ezoterice.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucruri care nu se spun
Parodiat fără accept
patratul meu s-a trezit
la marginea prăpastiei între cuvinte.
Laturile îi fac obserații
unghiurile îl înjură pe la colțuri
iar un sentiment accentuat al inutilității
tocmai i-a căzut pe umeri
în multiple straturi
privindu-l de sus în jos.
Fără a prevesti ostilitățile
stă pe întinderea parodiei
încercând să-și revendice drepturile
aplecate într-o lumină confuză.
M-am simțit responsabilă
de înțelesurile acestor stări
ascunse în ritualuri ce se vor învingătoare
în acest întuneric dătător de seve
cu oase mărețe într-un amurg precar.
Se simte devorat în orizonturi diferite
ce plutesc generos pe începuturile lui
nostalgice în fața cuvintelor.
Îmi zice că puteam face altceva decât să-l expun.
Dezamăgit închide ochii într-un refugiu firesc
conștient de atâtea alte lucruri care nu se spun.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul gândurilor aprinse
o pană ruptă din timpul rănit
putrezită de zbor
a devenit îmblânzitor de cuvinte
flămândă de nemurire ar vrea să scrie
despre ochii linși de priviri
dar obosită stă înclinată
pe strigătul din pagina albă
pradă nopții cu brațe nevăzute
în jocul gândurilor aprinse ce ard
ca un Dumnezeu al flăcărilor
simțurile noastre abia dezmorțite bat la poarta luminii
ochiul demn plânge
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acustica palmelor
Palma mea,
e prelungirea inimii
ce se regăsește
în cuibul palmelor tale,
acolo unde două inimi
găsesc acustica palmelor
fiind locul perfect,
vibrația lor naște o muzică
cu note pline de atingeri fine,
de zâmbete, de culoare....
Palmele noastre vibrează a.... NOI,
toată căldura din inimi,
așează note de vis pe degete,
cântānd bucuria
de a fi DOI!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire în oglindă
ne-am întâlnit în aceeași oglindă
ochiul ei, adânc, cât noaptea vrăjită de luceferi
arăta un mers spre alte mări.
să punem țărm în fața dorințelor
să nu se lovească de stânci, de cuvinte
în lumea de basm lângă povestea pescărușilor
zburători spre munții sufletului.
de cele mai multe ori
cuvintele se întrec în nemurire
asemeni unui pom înflorit, cu fluturi, stele...
nimicul sortit.
strâng umbra imaginii
o arunc nopții proptite pe rotunda lună
simt frigul pe marginea clipei executate
când stau de vorbă cu un cap de lut.
se surpă în mine un cântec.
semințele silabelor au început să doară.
voi pleca cu un geamantan de gânduri mărunte
uitate, în umbră.
îți las noaptea cu îngeri întreagă!
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezmățul cuvintelor
te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălțimi
o trecere...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:
început
cuprins
încheiere
tu ai ales începutul
cuprinsul mă doare pe mine
sfârșitul rătăcindu-se în cuvinte
murinde înaintea rostirii
aceeași direcție necunoscută stă pe umerii mei
semnul însingurării lipit pe frunte mă poartă
spre inima timpului din care n-a mai rămas nimic
un nume uitat într-o clipă
zâmbește întunecimii ce urcă și coboară
despicată de himere într-un dezmăț de cuvinte
te privesc ca pe o trecere cu pantofii tociți
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țipătul
din stradă
vin sunete ciudate,
strigăte îndepărtate
devin țipăt
bat în
timpan,
intră în tine,
în propriul tău sânge,
înoată odată cu fiecare
moleculă întâlnită,
ocupă labirintul
conștiinței
stârnesc teama,
imagini străbătute de frig
lovesc în
fortăreața gândurilor
ea se înclină
cedează
locul neliniștii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirint
ziua aceasta s-a întâmplat să plouă cu metasentimente
iar tu saltimbanc al ideii de poezie ai contemplat cum cresc firele ierbii
așadar de acum vom tunde copacii
de mână cu umbrele vii cu spinii reci
lumea ta va fi o cupolă
a mea va avea pași de pitic
cu cât nopțile vor scădea cu atât inima ta va urca într-un infinit de tic-tac-uri
până spre labirintul orelor care curg
precum râurile sub arca universului
de acum vom culege ciuperci după ploaie voi lua ochiul lumii să îl
rostogolesc în mușchiul pădurilor din el se vor trage spre cer vitralii ca niște
dungi verzi într-o mănăstire galbenă
tu vei cunoaște singurătăți hiperboreene cât eu voi primi în plex aerul
șuierător al dragostei care stă mai la sud
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Deoarece cânt muzică clasică și operă, lumea are impresia că doar asta ascult. Dar sunt ca orice altă fată de vârsta mea. Îmi place să ies cu prietenii să dansez și să ascult muzică pop. Iubesc orice gen de muzică de la hip-hop la jazz, blues, R&B, orice.
citat din Katherine Jenkins
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimativ sacrificiu
În acest moment de suspans
cuprins între rădăcinile gândului
ce se zbate în nuanțe fauviste,
cuvintele tale picură aidoma
cântecului ce te poartă în timp...
cu acea inocență primară
printre hohotele scrisului meu.
Unele cuvinte, cu aripi istovite,
își lasă cadavrele trupurilor prelungi
peste armonia iubirii
țesută, ca o pânză de păianjen,
întinsă, ultimativ sacrificiu,
la picioarele clipei confuze care ne rănește.
Alte cuvinte se nasc
dintr-o margine a rostirii
cu brațele pline de gânduri
rostogolindu-se-ntr-un zâmbet,
la sfârșit de poem sprijinit
pe albul paginii atacată
de fumul țigării uitată-n scrumiera
uimită și ea în plină zi de Crăciun.
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt ploaie
Sunt ploaie caldă de vară,
mă preling pe buzele-ți moi,
îți sărut infinitul regăsit,
sorbind-ți cu sete
lacrima
din colțul zâmbetului,
amară ca o cafea băută
pe fugă.
Marea o simt în ochii-ți adânci,
gustul lor e dulce-sărat
la fel ca viața...
Înot printre valuri de suflet,
mă lovesc de stâncile
gândurilor tale...
Înserarea ne e paravan
pentru iubirea ce tăinuiește
paradisul.
Cerul ne este aproape,
picurându-ne praf de stele
peste visul furat.
Iubește-mă ca un copil
cu luna în privire
pe țărmul scăldat
de iluzii...
Iubite, atinge-mă cu gândul,
să simt acum talazul fericirii
cum se zbate-n mine.
Șoapte de sirenă îți voi dărui
în asfințitul aprins
de dorințe...
Pescărușii, cu cântul lor,
ne vor duce spre orizontul
pictat în veșnicie.
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prelins spre mutarea finală
ne-au prins zorii încurcați în jocul preferat al vieții șah dat simțurilor în așteptarea remizei
amețite de propriul parfum lumânările ard
inegal și nedrept calul nechează obosit
între diagonale privind prin fum de trabuc
șampania trezită rotundă în cupe curge peste sînii reginei rămasă pe marginea vieții prinsă în joc
ai ales să fii Nebunul
saltimbanc de doi lei săritori prin cercul de foc
în mutarea precisă urăști exactitatea
am ales să fiu regina pentru că niciodată
nu voi fi regină decât pe tabla de șah
rămasă sub dușul fierbinte al nopții
te-așteapt să-mi cureți iluziile
pline de fardul minciunii
machiaj cu unghiile-nfipte
în timpul prelins spre mutarea finală
șah mat
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina și apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spațiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranța spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna și mă privește atent
Sunt doar un om... visez și mă luminez...
Timpul se risipește în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipește în zori...
Cuvintele vor reacționa
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Și vom risipi valurile tulburi ale întunericului.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de solstițiu. În lumea cu multe lucruri
ploaia intră în pământ doar respirația
pulsează într-un verde crud
aproape de oameni
foarte aproape
se aude un țârâit de greier
verdele strâns în jurul meu
îndepărtează cerul
cu aceeași strălucire
o rază flirtează
cu mine
cine s-o mai înțeleagă și pe asta
poate veșnicia începe de aici
din verdele acesta sau din
fanta în care m-am așezat să
privesc lumea
într-un moment de sinceritate
oricum nu-mi pasă prea mult
confuz și suferind de iubire
într-o zi o să mă îndepărtez
cu o jumătate de viață
lăsând într-o parte
lucrurile prin care nu
am trecut niciodată
și-n cealaltă
patul
măsuța de scris
(cu o lumânare în sertar)
veioza
bloc notess-ul
și
alte nimicuri...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Geometria necunoscută a simțurilor
Ce poți spune despre miezul nopții trecut
prin orele scurse
prin hanoracul peticit al timpului
devenit rotund din vremea când
desenam visul tangent al neliniștii
dintre orizonturi și liniile drepte
configurate absolut dintr-o
oarbă întâmplare?
Geometria necunoscută a simțurilor
este vinovată.
înșiră simboluri la nivelul emoției
zâmbește pe sub mustață când îi este frig
adeseori rămâne un conglomerat de figuri
le face cu mâna alungând îndoiala
drept răsplată.
Norocoase sunt formele rotunde
sfârcuri de cuvinte himere curbate
din economie a spațiului
acestui poem arogant în formă nedefinită
pentru că trebuie să plec la Medgidia.
Geometria necunoscută a simțurilor...
este abstractă...
încleștată în simboluri devastatoare
ca paralelele mirate dintr-un alt poem
rămas într-o stare de veghe
înfășurată peste singurătăți colective.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
petrecerea lumii, dragii mei,
se desfășoară altundeva
decât unde credeți voi, altundeva,
decât în lumea aceasta contextuală
care poate fi prinsă pe peliculă,
poate, în lumea umbrelor
de multe ori, mă întreb,
de ce oamenii se antrenează
printre ținte nedefinite,
printre ploi acide, goi,
alteori, de ce nu au vocația veșniciei?
fericirea este iluzorie, dragii mei,
și eu sunt de mână cu tinerețea mea
pictez bizoni albi și magici
în grădina paradisului pierdut
care seamănă cu grotele de la Altamira,
sau păsări roz flamingo cu gâturi
ca felinare, roșii, luminoase,
printre gheizere sulfuroase
într-una din zile, am sădit
un răsad de tuberoze, vracii azteci,
după lăsarea întunericului
nu le mai furau mirosul,
într-alta, am scris o istorie a spiritului
cu înțelesuri adânci în ființe
și în semnificațiile ființei
eu intru în ființă, ori de câte ori vreau,
dar nu în cea desăvărșită
când iubesc, intru în iubire
dar nu în cea desăvârșită
și nu mai mă văd din adâncuri
fiindcă am devenit umbră
și am văzut în jurul meu doar umbre
eu, mijlocitoare, între umbrele de pe pământ
și umbrele care nu mai sunt
eu- propria-mi umbră.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădată!...
se înseninase între privirile tale
la granița nopții penumbra zilei înălța
caii de ciocolată din visul amorțit
între sâni alături de vise paralele
învelite cu inocență
speriată că nu vom mai ști drumul înapoi
ora 10 ne aștepta pe treptele iluziei
singuratatea se simțea trădată deși
știa că nimic nu mai este imposibil
mai presus de cuvinte
mascată cu abțibilduri și înțelesuri stufoase
învăț armonia lucrurilor matinale
încurcate inexplicabil la capătul de început
al drumului liber de orice tentații
resemnate prea devreme în bătălia sorții
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfoniile mele reprezintă o muzică fără nicio temelie literară. Nu sunt un muzician literat. Pentru mine muzica începe acolo unde se termină cuvântul. O scenă poate fi tălămăcită în pictură, o dramă exprimată în cuvinte. O simfonie trebuie să fie înainte de toate muzică. Indiscutabil, s-a întâmplat ca în timpul când am compus o lucrare să apară câte o imagine în fantezia mea, dar elementul generator al simfoniilor mele este inspirația pur muzicală.
citat clasic din Jean Sibelius
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când oamenii văd anumite lucruri ca și frumoase, alte lucruri devin urâte. Când oamenii văd anumite lucruri drept bune, alte lucruri devin rele.
citat din Lao Tse
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Tao Te Ching. Cartea despre Tao si calitatile sale" de Lao Tse este disponibilă pentru comandă online la numai 14.00 lei.