Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Casa bunicilor

Fiecare își amintește casa bunicilor,
caii cu ochii calzi
și-acele capete de copii
ce încremeneau în povești,
aidoma frigului lângă astre.
Fiecare își amintește
acei oameni bătrâni,
ce vorbeau până noaptea târziu
despre viața lor,
toată țărâna acestui veac
o purtau în spate
cu războaie cu tot,
toată țărâna acestui veac
o aveau în cuvânt.
Fiecare își amintește casa bunicilor,
acel făiniș de eresuri
ce se strecura noapte de noapte
sub felinare,
acei bătrâni tăcuți
ce veneau de departe
cu hainele bocnă de ger,
se scuturau de zăpadă la ușă
și călcau prin casă atât de încet,
de teamă
să nu tulbure cu pasul
chipul vreunei zâne,
ce coborâse odată cu ei
din povești.

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Yoko Ono

Primăvara trece și fiecare își amintește de propria inocență. Vara trece și fiecare își amintește de propria exuberanță. Toamna trece și fiecare își amintește de propria adorație. Iarna trece și fiecare își amintește de propria perseverență.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Acorn Hardcover" de Yoko Ono este disponibilă pentru comandă online la 77.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Vocea din noapte

Mergeam, târziu, prin noapte și-ntuneric,
Spre casă, dinspre parc, prin cimitir,
Dar m-am oprit puțin ca admir
Un monument ce îmi părea himeric.

Eram și obosit, căci seara toată
O petrecusem cu amicii mei,
Și ne-am distrat, am râs și de acei
Ce ocupau o masă-alăturată,

Ei, toți, vorbeau prea mult și cam prea multe,
Și de politică și despre țară,
Vorbeau aprins, nu doar așa-ntr-o doară,

Și tare, ca tot omul -i asculte.
Deodat'-o voce ca din vremi oculte:
-Bă, n-ai -mi dai și mie o țigară?

poezie satirică de din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La început fiecare femeie așteaptă bărbatul perfect

covorul roșu propriul oscar
își schimbă culoarea părului culoarea ochilor
acul de sub retină
învață scrie cereri jurnale plângeri
se întrece pe sine în felul cum
detonează vidul

fiecare femeie e o mănăstire de maici pe care le trimite facă piața
deretice
să se roage

fiecare femeie sfârșește prin a păși
pe pietre
constată câte statuete inutile îi ocupă sufletul
își amintește ceva despre fiecare bărbat
niciodată despre bărbatul perfect

fiecare femeie dispune
de un potențial imens de tandrețe
are o poză de familie
pe care zilnic o șterge de praf
îngroapă în craniu firimituri
cultivă aerul cu păsări
și râde calm abia la sfârșit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când își amintește țărănistul de țărani

Dumnealui se definește
Ca un ins ce-și amintește,
Totdeauna, de țărani,
(O dată la patru ani!)

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Revelația copilăriei

Am vă povestesc câte ceva
despre copilăria vântului,
pentru că, întâmplător,
dar absolut întâmplător,
copilăria vântului
s-a petrecut în același timp
cu copilăria mea.
Era iarnă în casa noastră,
o iarnă cumplită
umbla prin povești,
în vreme ce focul din sobă
alerga pe pereți
cu un alai de zâne
risipit în calești
și erau și cai și pajuri
și atâția feți frumoși.
Doamne, cum goneau prin casă
și se ridicau din foc,
crivățul sufla-n cavale
precum marea în ghioc,
ascultam la ușă vântul
cum venea de peste lunci
și ningea cu îngeri, Doamne
și cu capete de prunci.

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Doi bătrâni

Doi bătrâni stau singuri
În casa lor demult
Și nimeni nu-i întreabă
Ce vor ori ce au vrut.

Cânii urlă a jale,
Vântul bate ne'ncetat,
Doi bătrâni merg pe-o cărare
Cum mergeau, ca altădat'.

Noaptea rece se lasă
Și urlă viforul ca turbat,
Doi bătrâni stau singuri în casa,
Doi bătrâni stau la sfat.

Și așteaptă și tot așteaptă
Să vină cineva,
Doi bătrâni cu plete albe:
Bunelul meu, bunica mea.

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Unii oameni nu te plac pentru că puterea ta le amintește de slăbiciunile lor. Nu permite acestui fapt te încetinească.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Alin Ghiorghieș

Prea multe lacrimi

S-au ridicat cele patruzeci de nopți
pe vârful cerului
fiecare cu o broșă strălucitoare în frunte
crucile își tund barba în tocilăria gerului
unde
luntrea s-a scufundat cu totul în propria punte.
Tu zici povești de trezit bătrânii din morți
Mai zic și eu povești copilăroase
Pe la porți
cresc flori ce între ele se miros
și a nimic nimicul se miroase.

S-au ridicat din paturi doi bătrâni
și unul mătură prin curte
iar altul își ascunde între sâni
prea multe lacrimi
fiindcă-a văzut în viața lui
prea multe!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

O iarnă pentru fiecare

Mai lenevesc postumele iluzii,
Pe brațe-ngreunate de tăcere;
Sunt goi salcâmii ce-au uitat zbiere,
Doar, mai oftează-n ei, timid. Auzi-i!

Ascultă-i cum se roagă sub zăpadă,
Împovărați de-a albului cernire,
Ca tu vii și să le dai de știre,
Că pașii ni-i încrucișăm pe stradă.

Ne-așteaptă iarna, pe-amândoi, se pare,
Să ne găsim, chiar rătăciți prin viață;
Tu ești departe, așteptări îngheață
Și-i o ninsoare pentru fiecare.

La tine ninge ca-n povești cu zâne,
La mine viscolește prin poeme
Și mi-e târziu și ție prea devreme,
Salcâmii, lângă ei, ne adune.

Sunt goi salcâmii, dorm sub felinare
Eu car încă o iarmă în spinare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Victor Martin

Fiecare zi îți amintește noaptea precedentă.

aforism de din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Prima ninsoare

Tăcuți din ceara nopții
împletind poeme,
și eu și tu,
păream de mult bătrâni.
Cu degete lungi și nebănuite
luna ne-a dăruit
ochelari de lumină,
pentru ca, uitându-ne
pe deasupra lor,
ne vedem și mai bătrâni.

Târziu mi-am dat seama
că luna plecase-n căutarea soarelui
și-n nebunia ei,
își destrămase rochia de mireasă
peste trupurile noastre,
făcându-ne și mai bătrâni.

poezie de din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aurora Luchian

Niște copii, așa-s bătrânii noștri

Cu ochii calzi, mirați, percepții mai slăbite,
Cu glasul tremurat și pasul poticnit,
Își duc poveri din ani, iar pletele albite
Ne-arată câte griji în suflet le-au mocnit.

Au îndurat corvezi, noian de sacrificii
Pentru copiii lor, s-ajungă "cineva",
Și-au înfrânat dorințe, vise, poate vicii,
Și unii sunt uitați, în lume, undeva...


Și scad... sunt tot mai scunzi, copiii cu bastoane,
Cu dioptrii mai mari, cu riduri pe obraz,
Cu straiul perimat, cu bâlbe în consoane,
Bolnavi și gânditori, cer vieții un răgaz...


Și uită tot mai des, și te privesc cu teamă
Când nu pricep ceva, deși ai repetat,
Nu îi certa te rog, vei provoca o dramă,
Și simt că-s vinovați de cuget degradat.


Își mângâie albumul și-l răsfoiesc cuminți,
Neputincioși, căci mintea a șters necruțătoare
Și amintiri și oameni... cu lacrimă de Sfinți,
Își varsă slăbiciunea pe mintea trădătoare.


Niște copii bătrâni... nu vor -i porți de mână,
Să îi hrănești, -i culci, stai la căpătâi,
Doar -i mai suni și tu, baremi la săptămână,
de-or pleca tăcuți, copile, cui rămâi?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătate

Eu cred că fiecare așteaptă
Să-i bată careva la poartă
Nu doar acei bătrâni, părinți
Ci chiar și tineri mai cuminți.

Ei poartă o deschid mereu
Dar intră numai... Dumnezeu!
Ar da tot ce-au mai bun pe masă
Să vină mulți la ei în casă

Dar fiecare se grăbește
Cu altul de se întâlnește...

poezie de
Adăugat de Mariana BendouSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nici un cuvânt nu contează. Omul însă uită repede realitatea și își amintește cuvintele.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cavalerul umbrelor Vol. 9" de Roger Zelazny este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.01- 13.99 lei.

Bătrâni pescari la malul mării

Se întâlnesc acolo în fiecare dimineață... în fiecare zi a anului.
Se adună la capătul digului... cu toate sculele lor de pescuit.

Uneori se salută unul pe altul strigându-se pe nume.
Uneori doar își zâmbesc...
Uneori fac numai un gest cu mâna...
un semn cu ochiul sau din cap.

În vreme ce pun momeala-n cârlige și aruncă firele
sporovăiesc fără contenire – despre viețile lor,
despre familii, iar uneori despre pescuit...
acești bătrâni pescari de la malul mării.

De-i întrebi, dacă-au pierdut o zi de pescuit vreodată,
ei îți răspund de-îndată...: " Noi? Niciodată."
Sunt fericiți dacă prind vreun pește,
iar dacă nu, împăcați.
Pentru că deși pescuitul i-a adus împreună,
din câte simt eu,
aici este vorba mai mult decât despre pescuit –
acești bătrâni pescari de la malul mării...

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

CASA BUNICILOR

De ce-mi stăruie în minte,
Vechiul bucium de la stână,
Prins de cureaua cu albe ținte,
Lângă ușa scârțâind, bătrână?

De ce mi se pare frumoasă,
Acea construcție simplă de lemn,
A bunicilor veche casă?
Cred că e al amintirilor semn.

Odăile cu dușumele de pământ,
Ferestre mici, tăiate de vergele,
Pentru mine este locul sfânt,
Al copilăriei mele.

Nu pot alung din amintiri,
Să pun în locul lor palate,
Să înlocuiesc vechile trăiri,
Vă spun! Asta nu se poate.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un înger plânge-n fiecare noapte

Poate mai vrei plângi de rătăcirea dintre noi
Din pleoapa ce încet strivește lacrima pierdută,
Te vei întoarce-n timpuri îmbătrânite pentru amândoi
Și vei mai încerca reânvii clipa pe veci trecută.

Un înger plânge-n fiecare noapte pentru noi sfâșietor
Și-un zbor de fluturi atinge buzele ce-au sărutat trecutul,
Din ochi curg lacrimi și-aș vrea le sărut de-atâta dor
Dar gestu-mi amintește că jurământul tău a fost sfârșitul.

Intre noi doi s-a rătăcit un înger și stelele au plâns
In toate nopțile chemarea aduce fluturii în ultimul lor zbor
Făcând voința sufletelor noastre-n care am strâns
O parte din această lume ce iar va aparține tuturor.

Și tot între noi doi s-a rătăcit pustiul și își caută alt drum
Și tot ce-a fost durere acum se află în uitatele cuvinte,
Aș vreau plâng dar sufletele noastre nu mai pot acum
Să mai adune uitarea din această lume ce mereu ne minte.

poezie de
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunico!

Bunico, te văd și te admir de multe ori,
Stând singură pe-o bancă într-un parc
Sau cea ce-ți este mai aproape,
Lângă un bloc, unde este casa ta
Sau pe băncuța umbrită din curtea ta.

Dă-mi voie lângă tine stau
Și aflu care ar fi neliniștea ta,
Bunico, nu-i așa că ce urmeaz a depana
Este adevărul multora de seama ta?

de dor ți-e sufletul cuprins
Și pe chipu-ți brăzdat de timp,
Lacrimi calde șiruiesc,
Alinarea -ți astâmpări?

Că ți-e dor de casa de la țară,
De grădina-n primăvară,
De ciripitul din zăvoi,
De liniștea iernii și serii reci,
Ce-îți amintesc de-ai tăi iubiți părinți
Și acei oameni simpli și cuminți?

Că ți-e dor de-ai tăi copii,
Departe de tine duși
Și-nstrăinați prin lume,
Ca-așa lor le-a fost scris,
nu stea aproape de tine?

Că ți-e dor de-ai tăi nepoței,
Care nu cresc și în ochii tăi,
Povești de la a lor mamă mai știi,
Fără -i poți îndeaproape iubi și drăgăli?

În brațe ai vrea tu îi strângi
Și un sărut de noapte bună le dai,
Să îi privești în ochii sinceri, vii
Și îi vezi cum cresc ei mari.

Și tristă ești că nu-s aproape,
Să le-asculți ale lor șoapte
Spuse noaptea –ntr-un vis,
Când la imagini cu îngerași și zâne,
Pe a lor chip frumos, candid,
Un surâs gingaș apare.

Că ți-e dor de-o viață tihnită,
Cu toții, de la mic la mare, fiți,
Bucuriile vi le împărtășiți
Și în fericire cu toții vă înveseleți?

Bunico, cu al tău sincer gând
Îi însoțești mereu, pe oriunde ei sunt
Și le dorești sănătate și spor în toate
Și –a lor mulțumire și împlinire
Îți umple sufletul de fericire.

Bunico, cu chip blajin și tâmple cărunte,
Te-aștepți ca-ntr-o bună zi, ai tăi,
Casa cu a lor prezență ți-o umple,
Să simți respectul și recunoștința
Pentru ceea ce ești tu de fapt pentru ei.

Bunico, icoană sfântă pentru ei tu ești
Și întelepiunea ta adunată-ntru-un răstimp,
Te va ajuta înțelegi că fiecare,
Are-un drum scris sigur de urmat,
Să fii împăcată cu tine și cu-un suflet curat,
Că-n astă viață niciodată nu ai pregetat,
Să te lupți cu adevărat și ce-ai avut de dat, ai dat,
Și cuvântul tău de ei, copii, nepoți -ți fie respectat.

Acum eu plec, dar voi mai reveni
Să-mi povestești mai pe îndelete,
De-ale tale reușite sau poate regrete,
Sufletul ți-l descarci și amărăciunea ta
se transforme-ntr-un vis frumos aidoma.

poezie de (30 septembrie 2020)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Plecarea ultimei zile

Se-aude, ca un murmur printre ramuri,
un vaier scurs din frunzele căzute,
scurgându-se în moarte, fără flamuri,
războinice-ale zilelor trecute.

Ca o plecare pe furiș, tăcută,
își duce-n noapte albul tot mai rece,
o zi cu disperare-n șoapta mută
spre nori ce vor, degrabă, s-o înece.

Se mai privește-n ape și, pe față,
își vede adâncimi de neodihnă;
se pierde-n lupta c-un sfârșit de viață
pe care l-ar dori trecut în tihnă.

Își amintește viața câștigată
în zorii ce-au lăsat-o să apară,
dar vede-o înserare ce-i arată
sfârșitul ei, zi ultimă de vară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Ferestrele au case

reazem capul de tocul ușii
în cele mai îmbătrânite gânduri m-am trezit melancolică
trecem grăbiți fără mai observăm contrastul

de peste stradă surâde Teatrul Național "Marin Sorescu"

fără de contrast nimic n-ar fi
fiecare casă transcede prin zidurile proprii nu prin strivirea lor
dacă ar mai trăi multe ar ști negustorii bătrâni

casele acestea nu posedă nimic și nu și-au pierdut mințile
nu sunt însetate de izbândă
se lasă posedate de propria lor plăcere de a rezista/ sincere și firești/ în alt veac
se arată atât de calme/ ca un om superior nu au nicio tentație
prin ochii ferestrelor privesc același punct fix și nu par dezgustate
de atâta oboseală se arată doar visătoare

siliți rămână prizonieri și întrecuți în rezistență
locatarii se răzbună
le închid cu lacăte pe dinăuntru și pe dinafară
le vând și le cumpără
le urăsc și le iubesc

în pragul amenințării ele își adună vertebrele cu mistria și se sprijină una de alta
în fața unei buline roșii își țin respirația
abia când rămân singure simt întreagă vacuitatea și se roagă
de vrăbii și pictori le descifreze
tainele din viața anterioară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook