Funicular
stare de alertă și încă odată viața cu liniștea ei plană
îmi ceri să deschid panoul prin care
intră oxigen
să nu mai respir fără ramificațiile firelor de iarbă
să te iubesc ca pe airforce delta cu toate revoluțiile
și//once again more/să nu devenim de neînțeles
ca acei bătrâni perfizi care fac turul lumii indiferent de situație
nu îți voi recita niciun mare poet și//îți voi transmite autosugestii
atâta dragoste a fost
încât zilele s-au subțiat au devenit difuze
iar vederea mea panoramică
ți-a cuprins toate anxietățile și acel comportament obsesiv-compulsiv
prin care derutai emoții
nici aici nici lângă firele de verbină
nu poți să circuli cu funicularul
totuși din toată schema cea mai mare este
dorința
să fim ca dintr-un polaroid zâmbitori
și uneori pe același fus orar
vezi s-a întâmplat să ai un aparat
cu mai mulți pixeli
să treci pe lângă poezie cu tot suflul
și toate insta story să fie despre/cum nu există pandemie
s-a mai întâmplat să trecem peste
un metru distanță /fiecare cu cele
o sută de poze ale irealității
și să downloadăm epic existența
¿ povestea soldatului vejk?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.