Doi bătrâni
Doi bătrâni stau singuri
În casa lor demult
Și nimeni nu-i întreabă
Ce vor ori ce au vrut.
Cânii urlă a jale,
Vântul bate ne'ncetat,
Doi bătrâni merg pe-o cărare
Cum mergeau, ca altădat'.
Noaptea rece se lasă
Și urlă viforul ca turbat,
Doi bătrâni stau singuri în casa,
Doi bătrâni stau la sfat.
Și așteaptă și tot așteaptă
Să vină cineva,
Doi bătrâni cu plete albe:
Bunelul meu, bunica mea.
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sfaturi
- poezii despre păr alb
- poezii despre păr
- poezii despre noapte
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre alb
1 Moi [din public] a spus pe 18 aprilie 2010: |
| Frumos. Versuri duioase și pline de adevăr. Bravo, tinere Vladimir! |