Zăpezi albastre
S-a așternut la poarta
mea-n tăcere
covor de lacrimi albe
fulgi de nea,
mă pierd pe aceeași cărare
pașii mi se-afundă în trecut
zăpezi albastre
închid tulburătoare
adâncuri
flăcări în haine sclipitoare
plămădesc viață
umbrele nopții împletesc
flori de gheață
dintr-o tristețe de-a mea.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre noapte
- poezii despre gheață
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.