Destăinuire

Să nu te miri, nu-s cea de ieri
Din noaptea lungă de tăceri
Eu m-am desprins, nu vreau să mint
Uitat-am chipul tău vrăjit

Un soare-n lac s-a scufundat
Si luna-n noapte l-a urmat
Un cer albastru infinit
De mine s-a indrăgostit

Ce vis frumos, azi lumea toată
E primavara-ntruchipată
Iar ţurţurii de gheaţă reci
I-am risipit pe vechi poteci

In amintiri nu imi mai eşti
Te-am scos din file de poveşti
Pluteşti pe val purtat de vânt
Nu-mi eşti iubire, nu-mi eşti gând.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Febrile gânduri

Rămâi cum eşti, rămân cum sunt
Dar niciodată impreună.
Destramă noaptea vechi poveşti
Şi in tăceri raze de lună.
Nu pot nici să mă răzvrătesc
Ar insemna cu mine insămi
In doua tabere s-aşez
Febrile gânduri....
Rămâi cum eşti, rămân cum sunt
E-atâta linişte in casă
Iar ghiocei iviţi in zori
Privirea-n jos o lasă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

nu-mi eşti în grai
suntem pe paliere diferite,
de altfel bine stivuite
vocabule aşteaptă
rând pe rând
a fi descoperite.

nu-mi eşti în grai
deşi vorbim aceeaşi limbă
dar gândul infiripă
o altă ipoteză
despre ce eşti...
despre ce sunt.

lumina slabă din firidă
azi imi arată un alt drum
mă rog şi sper a fi mai bun
deşi e frig şi incă iarnă
nu-mi eşti în grai
şi simt că nu mi-e teamă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pasă

Nu-mi pasă că nu ştiu unde eşti,
Căci de voi vrea, prin noaptea de mătase,
Te-oi căuta prin versuri şi poveşti,
Şi te-oi găsi prin amintiri frumoase.

Nu-mi pasă că tu eşti departe,
Căci eu ca-ntr-un căuş de palmă,
În inimă te port mereu, deoparte,
Deşi ispitele necontenit dau valmă.

Nu-mi pasă că nu sunt lângă tine,
Căci eu te văd când închid ochii strâns,
Şi nimeni n-o să afle despre mine,
De câte ori de dorul tău am plâns.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr

Te mint că eşti frumoasă
Ai corpul mlădios
Ai ochii de măslină
Şi păr de abanos.

Te mint că eşti ca mierea
Te mint că te-am iubit
Te mint că eşti speranţa
Te mint că te-am minţit.

poezie de Alina Joca
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum eşti

Tu eşti frumoasă-aşa cum... eşti!
Nu-mi vei clinti nicicând simţirea!
Până şi zâne din poveşti
Ar fi geloase pe iubirea

Care mă mistuie, mă arde,
Dar să renasc tot ea m-ajută
Când ale tale braţe calde
M-ascund de viaţă de e cruntă...

Eşti minunată-aşa cum... eşti!
Copil, femeie, soră, mamă...
Chiar şi când te împotriveşti
Iubirii din prea multă teamă...

Şi nu mai căuta răspuns
La tot ce vreau, la tot ce simt!...
Priveşte-mă – şi e de-ajuns -
Iubita mea, ochii nu mint!

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns în gând

Cât te iubesc,
Ce mai contează?
Eşti amintire
Pentru mine...
Eşti visul
Unei nopţi de vară.
Eşti floarea albă
În primăvară!
Eşti soare
Într-o zi de iarnă,
Şi ploaia-n lacrimi
Ce coboară,
Din cer în toamnă.

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti

Iubire...
Nebună de iubire,
Tu eşti.
Eu am crezut că te-ai topit pe drumuri reci,
Ai pleoapele îmbătrânite de mari iubiri
Şi-acum te văd, amanta suptă din răstigniri,
Tu eşti.
Ai obosit de-atâtea drumuri, te-ai săturat de colindat
Şi-acum pe chipul tău, prin riduri apar doar clipe de păcat.
Tu eşti,
Haide, spune-mi, tu eşti,
Te recunosc prin ochii care mă topeşti,
Te recunosc din crăpături din buze muşcate în poveşti,
Hai, spune, tu eşti
Tu eşti aceea care, prin zâmbete mă ameţeşti,
Tu eşti,
O, da, tu eşti,
Tu eşti aceea care mă ocoleşti,
Tu eşti aceea care m-ai contopit în dor,
Tu eşti aceea care între braţe mă înălţai în zbor,
Tu eşti,
Te recunosc, tu eşti,
Păcatul tău îţi face faţa ca să nu zâmbeşti,
Păcatul tău apasă, şi trupul ţi-l priveşti
Îmbătrânit şi supt de vlaga, ce încă-ţi mai doreşti...
O, da, te recunosc. Tu eşti...
Iubirea mea din marea de poveşti.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bondarul şi libelula

M-am îndrăgostit; mamă ce mă doare!
Şi mi-am amintit, de o zburătoare.

Iată zburătoarea; e o libelulă
Ce sărută floarea, şi e nesătulă.

Acum a zburat, să scape doreşte
După ea m-am luat; ştiu că mă iubeşte.

- Stai şi mă aşteaptă? Mică zburătoare
Dragostea mi-adapă, cu o sărutare.

- Nu stau, că-s grăbită, zbor la altă floare,
Vreau să fiu iubită, numai de cicoare.

- Tu eşti o cicoare, eu sunt un bondar,
Dragostea e mare, aşteaptă... măcar?

- Nu pot aştepta, trebuie să zbor,
Nu-s iubita ta, să facem amor.

- M-am îndrăgostit, spune-mi, ce să fac?
Sunt un prăpădit, de iubire zac!

- Du-te şi te scaldă, să te bălăceşti,
Apa este caldă, şi te răcoreşti.

- Apa e fierbinte, poate că iau foc,
Bondarul te prinde, fato, de mijloc!

- Lasă-mă în pace, dă-mi drumul să zbor!
De tine nu-mi place, mă usuc şi mor.

- Eşti deja uscată, şi nesuferită,
Eşti urâta fată, necăsătorită!

- Mă căsătoresc, cu al meu iubit,
Pentru că-l doresc, şi e-ndrăgostit.

- Atunci, mă lipsesc, nu-mi mai eşti dorită
Şi poate-mi găsesc pe a mea iubită.

- Du-te sănătos, du-te să iubeşti!
Eşti bondar frumos, şi ai s-o găseşti.

Şi bondarul a plecat, căci şi-a revenit,
Iubita, l-a aşteptat, şi mult s-au iubit.

Când te-ndrăgosteşti, nu mai ştii gândi,
Vrei să te uneşti, cu cine o fi!

Şi aşa şi este, nu e eronată,
Chiar dacă-i poveste, în rimă redată.

***

Dacă eşti bondar, eşti îndrăgostit,
Citeşte, măcar, ce ţi-am viersuit!

Dacă eşti cicoare şi pluteşti în zbor,
Găseşte-ţi o floare, şi fă-i un odor!

Şi eu am găsit, te-am găsit pe tine,
Cititor iubit, de poeme fine.

fabulă de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (14 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria mea

revii iarăşi în minte,
în gând şi în simţiri.
eşti patria mea, nebănuită iubire.

iubire de deal, de munţi, de câmpie, de ape şi oameni,
eşti înăuntrul meu,
mereu dureroasă, dumnezeiesc de frumoasă.

ai cerul albastru şi ape smaralde,
vârtejuri de dans,
cuvinte venite din timpul arhaic.
eşti patria mea cu tot ce e vechi şi e mit,
un dor ce-l duc cu mine dincolo de timp.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stupid

Nu-mi pare rău că te-am pierdut.
Imi pare rău c-am perceput
Târziu, un caracter perfid
Incoronat, erai stupid,
In mantie de cavaler
Cel mai frumos pe palier.
Adio-ti spun si nu regret.
Eşti in trecut, eu in prezent.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CHIP RĂTĂCIT

M-am gândit la cineva
Primăvara imi zâmbea
-Te-amăgeşti, nu este ea...

-E cumva asemănare
Ochii mei mă-nşeală oare?
-Nu e ea.... e o chemare
Inspre altă zi speranţă
Fără nori si fără ceaţă
Si cu soare-n dimineaţă!

Lunecând pe vechi poteci
Gândul meu pe unde treci
Chipul ei il rătăceşti....

poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti

sunt într-o poveste neadevărată
tu nici nu exişti,
n-ai existat vreodată.
doar freamăt venit din albastru,
ecou evadat
la trecerea mea prin galbenul toamnei,
eşti goana mea după cuvintele muiate-n cerneală,
picătura de apă atunci când mi-e sete,
eşti dor amestecat din albastru cu verde.

o lungă aşteptare pentru ziua aceasta
când raţiunea îmi mută pământul,
o contopire între tălpile mele
iarba fugară şi vânt.

apari în lumină şi tulburi eternul,
eşti sunet de gând zvâcnindu-mi în tâmplă,
îmi eşti dorul ce doare,
îmi eşti neexistând.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti

pentru tine suflet frumos şi drag, Vasile

Tu eşti zâmbet.
Tu eşti frumuseţe.
Tu eşti bunătate.
Tu eşti o poezie apetisantă.
Tu eşti roua dimineţii.
Tu eşti un Făt-Frumos pe un cal albastru.
Tu eşti un înger dulce pe pământ,
datorită ţie sunt fericită.

poezie de Monika Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciuniţa

Floare roşie-n
Fereastră
Sânge-mi eşti
Din altă viaţă..
Te-a trimis
Domnul din cer
Să mă bucuri
Să mai sper
Că in noaptea
Neagră toată
Eşti lumina
Nepătată
Gând aprins
De un jăratec
Arde incă
Singuratic
Roşu inchis
Intr-o fereastră
Crăciuniţa
De acasă!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti acolo, Doamne?...

Eşti acolo, Doamne, mă auzi,
Eşti cu mine Domnul meu acum
Crengile se sparg şi arbori uzi
S-au pornit să bântuie pe drum.
Eşti acolo, Doamne, mă asculţi?...
Mi-a rămas pe buze un cuvânt
Ti l-aş duce, paşii mi-s desculţi
Ti l-aş spune, mă lovesc de vânt.

Eşti acolo, Doamne, mă priveşti? -
Sub o floare m-am ascuns să plâng
Şi mă duc cu zânele-n poveşti
Că mi-e ploaie şi zăpadă-n crâng.

Eşti acolo, Doamne, mă visezi?-
Am ajuns la stelele de sus
Şi Te văd pe Tine, Tu mă vezi?...
Sunt la Tine, Doamne, sunt sau nu-s?...

poezie de Adriana Cristea (11 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boală

Mi te cobori cu pasul tău uşor
pe treptele de amintiri lânoase
şi te visez din noapte până-n zori,
iubirea mea cu firile întoarse.

Eşti şi nu eşti cu chipul tău plăpând
atât de clară strălucind ca luna
şi străluceşti de dragoste în gând
precum zâmbeşte soarele întruna.

Mi te cobori în negrul absolut
al nopţilor în care mi-e furtună,
iubirea mea din carne şi din lut,
cât te iubesc acum şi totdeauna.

Mi te cobori în vise când adorm
pe raza stelelor încercănate
şi mă trezesc udat din al meu somn
şi te rostesc strigând întreaga noapte.

Eşti şi nu eşti cu chipul tău plăpând
şi râd şi plâng amarul deodată,
iubirea mea prea mult este de când
eşti tot aici, cu mine niciodată.

Şi visul ţine până-n zori de zi
şi ziua mea nu este luminată,
ascult pădurea, scriu şi poezii
şi-ncep să uit şi vreau să zbor odată.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât tu eşti lângă mine

Când deja va fi venit noaptea
Şi-n jur se va fi întunecat,
Şi tot ce vedem e faţa lunii pline,
Nu, nu-mi va fi teamă,
O, nu-mi va fi teamă,
Atâta vreme cât tu eşti lângă mine.

Dacă cerul pe care-l privim
Se va răsuci prăbuşindu-se,
Iar munţii vor cădea-n adâncuri saline,
Nu voi plânge, nu, nu voi plânge,
Nu voi stoarce o lacrimă,
Atâta vreme cât tu eşti lângă mine.

poezie de Ben E. King, Jerry Leiber şi Mike Stoller, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am ales

Erai pe undeva... şi eu te căutam...
Erai raza dintâi sau floarea de pe ram,
Erai tumultul mării sau zbor de albatros,
Lumina fericirii, pe un obraz frumos...

În picături de ploi veneai la geamul meu,
Dar eu nu mai vedeam, plângând de dorul tău.
Erai un briliant, căzut în întuneric,
Dintr-un inel prea larg, al unui vis angelic.

În adieri de vânt, mereu te căutam
Şi din adânc de timp, IUBIRE-ţi trimiteam.
Prindeam frânturi de gând în zilele senine,
Să nu mai rătăcesc, că tu eşti lângă mine.

Fii vânt încolăcit pe trupul meu încins!
Fii ploaie, răcorind tot dorul meu aprins!
Fii o furtună-n vis ce-mi ridică păcatul,
Intră-mi în aşternut şi răvăşeşte-mi patul!

Cu zâmbet, strălucind smaraldul ochilor,
Mă-nalţi să rătăcim în lumea norilor...
Eşti marea mea IUBIRE, acum am înţeles!
Din infinit de inimi, pe tine te-am ales...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdută-n amintiri

Dezamagire, chipul tău
Adună umbre de tristeţe
De unde eşti si care zeu
Mi te-a lăsat ca zestre?

Mă iartă dar imi este greu
Când intunericul se lasă
Aş vrea să pleci din gândul meu
Si să dispari in ceaţă

Astfel eu voi putea zâmbi
Când zorii se revarsă
Rămâi pierdută-n amintiri
Iubirea mea de gheaţă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti nădejdea...

Eşti nădejdea sufletului meu
Te-am purtat în lacrimile mele,
Te-am purtat în dragoste mereu
Palmele Te-au legănat pe ele.
Te-am dorit şi Te-am iubit nespus,
Te-am iubit dincolo de cuvinte,
Sufletul ´nainte Ţi l-am pus
Să-l îmbraci tot cu podoabe sfinte.

Te-am iubit şi m-ai iubit şi Tu,
Te-am iubit adânc în veşnicie,
Nu-mi vei spune niciodată nu,
Viaţa Ta e-n mine şi-o sa fie.

În genunchi vin înaintea Ta
Faţa mi-am ascuns-o că mi-e frică
Şi de vezi c-am împietrit aşa
Vino, Doamne, Tu şi mă ridică.

Pune-Ţi mâna, Doamne Dumnezeu,
Lacrimile s-au uscat sub pleoape-
Pentru Tine-i astăzi plânsul meu,
Pentru mine ţine-mă aproape.

Ce iubire, Doamne, mă-nfior,
Ce iubire-ai dat să cresc spre Tine,
Vino, Doamne, că de-atâta dor
Mi-a-nfrunzit şi cântecul în mine.

Vino, Doamne, că de când Te-aştept
Mi-a-nflorit cuvântul în grădină,
Vino, Doamne, strânge-mă la piept
Şi-am să-Ţi fiu lumină din Lumină....

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!