Clipa de taină

M-asemuiam cândva cu-o rădăcină,
Înfiptă adânc în clipa mea de taină,
Pe geam pictam, avid către lumină,
Acelaşi ritm de inimă sub haină,

Şi înfloreau pe rând garoafele şi crinii,
Căldurile vuind din dedesubtul meu,
Striveam puterea şi o vindeam genunii,
Cu tot ce-n noi se-nfiripa mereu...

M-ademeneam cândva c-aş fi filonul,
De aur ce hrăneşte-un mugure pe ram,
În universul sferei ţinteam cameleonul...
Şi liniştea crescuse în fiecare ham!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ghioceilor

Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald, din rădăcină,
Se urcă-n tijă o lumină
Şi curge din pământ culoare.

Acelaşi ritm de orgă fină,
Se zbate-n clopote de soare,
Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald în rădăcină.

În rol de mare balerină,
Dislocă din zăpezi izvoare
Şi parc-ar vrea din nou să zboare,
Cu tot convoiul de grădină,

Sub nea, când ghioceii-nfloare!

rondel de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Inimă tristă, de ce taci?
Focul iubirii de nu-l faci!
Te latră câinii-n joc de stele,
Te-ai ferecat în lanţuri grele.

Inimă tristă, foc şi pară,
Clipa ţi-e dulce şi amară,
Frunzele-n ramuri, iar se frământ...
Tu, vinovato nu ai cuvânt.

Noapte fără stele, plină,
Leagăn de pe boltă, vină şi alină
Inimă de foc, pe osie străină,
Bate mai departe, inimă haină!

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nimic din ceea ce aş putea să vă ofer, prin intermediul ajutorului care se manifestă în şi prin fiinţa mea de la Dumnezeu, pe care voi să nu-l deţineţi deja fiecare în Universul vostru lăuntric, fie în stare latentă, fie în stare de mugure ce urmează să crească şi să înflorească. Este bine ca fiecare dintre voi să vă daţi seama că ceea ce Eu sunt, veţi fi mai devreme sau mai târziu şi voi, iar ceea ce voi sunteţi am fost cândva şi eu.

Gregorian Bivolaru în Aforisme pline de înţelepciune pentru fiecare zi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

focul din adânc -
cândva pe acelaşi drum
cu licuricii

haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit cândva o fată

Am iubit cândva o fată,
Nu de pe la noi din sat,
Împărţeam mărul în două
Şi, cândva, acelaşi pat.

Dar acum, mănânc migdale
Şi primesc din satul meu
Coşuleţ plin de petale,
Semne bune de rod nou.

Primăvara, iată, vine,
Soarele străluce iar
Prin înnoitele vitrine,
Răsfoind un calendar.

poezie de Dorică Lascarache (2 februarie 2013)
Adăugat de Dorică Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva şi tata a iubit

dragostea e doar un gest prin care
trece liniştea înspre libertatea
de a iubi şi a fi iubit

cândva şi tata a iubit
ştiu bine asta

îmi plăcea să mă prefac că dorm şi
liniştea cobora peste patul meu
ca o umbrelă
era cald în acea oră târzie
consumam vise
(simţeam fiecare parte din mine)
îmi lipeam obrazul de lumina lămpii
şi-l vedeam pe tata tolănit pe fericire
între mine şi el doar o tăcere şi
câteva respiraţii dizolvau
întunericul proptit de geam

curiozitatea mi se plimba prin vene
ca un marfar greu şi cu jumătate de ochi
încercam să ţin timpul în loc

la urma urmei orice suferinţă
e o clipă dintr-un infinit ori
o iluzie în care oamenii
se retrag ca într-un templu

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă iartă...

tu mă iartă te rog că am fost prea timid
cu privirea mereu în podea aţintită
că deşi te visam nu puteam să decid
dacă eşti dacă nu dacă poţi fi iubită

tu mă iartă că vocea o crispam uneori
goliciunea din fire o sfidam ca pe-o taină
că mereu agăţăm de cuvinte fiori
încheindu-i din fugă toţi bumbii la haină

tu mă iartă că n-am îndrăznit să-ţi vorbesc
nici în şoapte măcar cu aluzii în ele
că nici sie-şi n-am vrut să-mi respir că iubesc
că o fată de rând că ruptură din stele

tu mă iartă că azi după lungi veşnicii
îndrăznesc să încerc să mă simt fericit
însă una e cert-am făcut-o să ştii
că deşi nu ştiam- eu cândva te-am iubit...

poezie de Iurie Osoianu (2 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, în Poiana Albastră

Te iubesc în taină,
ca un nebun,
Lună rece...
Poate ne vom întâlni cândva
sus,
în Poiana Albastră

Te văd jos, la fereastră, şi,
fericit,
îţi zic: tu...

Dar urci iar în ceruri... Şi,
trist,
îţi zic: Dumneavoastră...

poezie de Vasile Romanciuc (1996)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite din trecut

Iubite dragi ce-n taină m-au sedus
se-ntorc acum învăluite-n ceaţă,
şi-mi readuc pe gândul nesupus
noian de amintiri ce mă îngheaţă.

Prin amintiri se rătăcesc absurde,
tot căutând regrete ne-mpăcate
în mintea mea ce în adânc ascunde
trecutul lor şi multele-mi păcate.

Căci le-am trădat cândva, deopotivă,
şi-n suflet le-am rănit fără măsură,
iar ele acum, cu-o mină compulsivă,
se-ntorc şi-aduc în amintiri doar ură.

Dar ura lor, venită să mă-ngroape,
în mângâieri se schimbă dintr-odată,
iar eu le-aduc pe toate mai aproape,
şi mă renasc din lumea lor trădată.

Pe piepturi dantelate mărţişoare
le pun cu drag şi magică tandreţe,
săruturi lungi, ca apa din izvoare,
mă scaldă-n elixir de tinereţe.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceas de taină

Sunt un castel cu zidul, pe-alocuri, dărâmat
De valul nestatornic în ţărmul lui bătând-
Un boţ de humă arsă cu suflet prea mirat
De-atâta ritm ce bate în trupul lui flămând.

Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine
Şi-n Tine, Doamne, caut puterea şi-alinarea
Căci pentru-ntregul cer, ce azi îmi aparţine,
Mi-ai dat în dar tăria de-a mă lupta cu marea

Acestei vieţi în care am fost, cândva, sortită
De-a bea din cupa plină pelinul dar şi... vin.
Iar de-am greşit vreodată, eu, oaia rătăcită,

Am regăsit Lumina-n cuvântul tău blajin.
Şi-acum, în ceas de taină, precum o stalactită
Mă scurg în mii de lacrimi şi Ţie mă închin.

poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (25 aprilie 2008)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubirea mea se citeşte la radio în fiecare zi
Iubirea ta mă cuprinde cu dorul ei, la fel ca braţul tău puternic
De ce mă vei împodobi cu flori de cireşi, vântul meu de aprilie sau mai
Mă vei acoperi pe sâni cu smochine coapte şi moi
Mă vei gusta ca pe-o lumină
Devin candela-ţi ce te luminez şi chintesenţa vieţii
Adânc voi străbate al tău Mugure de lumină şi dor
Voi deveni o altă lumină ce se va uni cu tine, secundă de secundă, din eternitatea ta.

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei iubiri de altă dată (Rondel)

Cândva, noi am trăit periculos,
Făcând exces de-adrenalină,
Tu mă făceai un taur furios
Străpuns cu-o spadă de lumină.

Eram ca un Ferrari maiestuos
Ce se cambrează-n serpentină,
Cândva, noi am trăit periculos
Făcând exces de-adrenalină;

Azi, te salut pe stradă serios
Şi, crede-mă, n-am nicio vină
Când mă străbate-un gând insidios
Legat de rochia ta cea fină -

De mult n-am mai trăit periculos...!

rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în fiecare seară
prin geam mă priveşte
soarele

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am stat cândva...

Am stat cândva pe strada aceea,
La colţ aveam un gard de fier,
Iubeam nespus de mult aleea
Şi-aveam un vis de palmier!

Tânjesc la zilele cu fard,
Când mă îmbăta grădina mică,
Suind pe-o nalbă, ca stindard,
Un şorţ frumos de la bunică!...

Şi-aş vrea sălbatic şi hoinar,
Să fiu sfioasă levănţică,
Acolo în pumni de buzunar!..

Pornit pe joacă, revanşard
În curtea aceea subţirică,
Când amintirile mă ard!...

poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

băteau haotic în geam anii
dansam nebun în palma vieţii
înfloreau merii în pragul serii
sub paşii vântului se întorceau cocorii
din arbori ţâşnea seva în aripi
şi se spărgeau în larg trufaşe valuri
în iarba vieţii se scăldau lăstunii
şi hohoteau pe drum iar crinii
eram ecoul adormit a mii de neamuri
mirarea cerului se răsfrângea în mine
cuvintele se răspândeau în aer
tăind iar timpul în culori aprinse
la masa Ta îmi odihnesc aleanul
te gust în tainice silabe
mă sting în norul ultimului gând
iar clipa se transformă într-o simfonie a iubirii
cu fiecare pas
trecut, rămas
mă întorc, mă reîntorc la Tine
rupând cuvintele din mine

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări rare

Cum turturica-i o poveste
Cu-a fost cândva şi nu mai este,
De fată mare, mă scuzaţi...
Vorbesc babacii sclerozaţi!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ninge cerul cu a sa lumină

Mă ninge cerul cu a sa lumină,

Mă-nvăluie parfumul de glicine

Dar din senin, ceva gându-mi fulmină,

În menghină respiraţia-mi ţine.

Mă-nvăluie parfumul de glicine

Clipa de aur mă face ferice,

În menghină respiraţia-mi ţine,

Veşnicia-i pitită după cruce.

Clipa de aur mă face ferice,

Universul mi-a pus pe frunte laur,

Veşnicia-i pitită după cruce,

Păzită de-ntunericul balaur.

Universul mi-a pus pe frunte laur,

Pe buze-mi cresc flori albe de sulfină,

Păzită de-ntunericul balaur,

Noaptea veşnică am pus în morfină.

Pe buze-mi cresc flori albe de sulfină,

În mână păstrez clipa rădăcină...

Noaptea veşnică am pus în morfină,

Mă ninge cerul cu a sa lumină.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă ninge cerul cu a sa lumină

Mă ninge cerul cu a sa lumină,
Mă-nvăluie parfumul de glicine
Dar din senin, ceva gându-mi fulmină,
În menghină respiraţia-mi ţine.

Mă-nvăluie parfumul de glicine
Clipa de aur mă face ferice,
În menghină respiraţia-mi ţine,
Veşnicia-i pitită după cruce.

Clipa de aur mă face ferice,
Universul mi-a pus pe frunte laur,
Veşnicia-i pitită după cruce,
Păzită de-ntunericul balaur.

Universul mi-a pus pe frunte laur,
Pe buze-mi cresc flori albe de sulfină,
Păzită de-ntunericul balaur,
Noaptea veşnică am pus în morfină.

Pe buze-mi cresc flori albe de sulfină,
În mână păstrez clipa rădăcină...
Noaptea veşnică am pus în morfină,
Mă ninge cerul cu a sa lumină.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii poetului

Paşii poetului –
Glasul furtunii,
Foşnetul lunii
Coborând pe pământ.

Glas de iubire –
Viers, fericire...
Scris în psaltire
Eternul, copacul-cuvânt.

Lebăda nopţii –
Foşnetul clipei
În abis coborând
Suav ca un gând...

Bătaia aripei
Şi freamătul clipei
Cu fluturii-n noi
Tremurând...

Tremur de ape,
Lumină şi şoapte,
Un clopot în noapte vuind,

Talpa tăcerii,
Trecătoare în noapte,
Iubirea promisă,
Eternă în noi... dar murind.

Taină şi tihnă,
Iubire divină,
Lumină şi zvon de april,
Surâs, rădăcină
De cer, în acvamarin...
Paşii poetului –
Peste rana de stele
Pătată de jarul iubirii,
Balsam pentru care,
În scrieri de taină,
Se-adună, plângând, pelerinii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanga inimii

Când alte universuri mă cheamă sau le chem,
De-o nostalgie cruntă adânc oftez şi gem,

Căci ştiu atât de bine că din acelaşi lut
Şi trupul meu şi Calea Lactee s-au făcut,

Că din aceeaşi piatră cândva au scăpărat
Luceafărul de ziuă şi ochiul meu curat,

Şi nici măcar o clipă eu nu mă mir că pot
Să ţin pe creanga asta şi universul tot...

Îl port pe creanga asta întinsă uşurel,
Cum port lumina lunii în piatra de inel,

Şi pare universul imens şi uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de uşor,

Şi-l simt pân'la durere şi imn, adese, când
Cumplit mi se apasă pe creanga lăcrămând.

poezie celebră de Eusebiu Camilar (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!