Am stat cândva...
Am stat cândva pe strada aceea,
La colț aveam un gard de fier,
Iubeam nespus de mult aleea
Și-aveam un vis de palmier!
Tânjesc la zilele cu fard,
Când mă îmbăta grădina mică,
Suind pe-o nalbă, ca stindard,
Un șorț frumos de la bunică!...
Și-aș vrea sălbatic și hoinar,
Să fiu sfioasă levănțică,
Acolo în pumni de buzunar!..
Pornit pe joacă, revanșard
În curtea aceea subțirică,
Când amintirile mă ard!...
poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.