Tu mă iartă...

tu mă iartă te rog că am fost prea timid
cu privirea mereu în podea aţintită
că deşi te visam nu puteam să decid
dacă eşti dacă nu dacă poţi fi iubită

tu mă iartă că vocea o crispam uneori
goliciunea din fire o sfidam ca pe-o taină
că mereu agăţăm de cuvinte fiori
încheindu-i din fugă toţi bumbii la haină

tu mă iartă că n-am îndrăznit să-ţi vorbesc
nici în şoapte măcar cu aluzii în ele
că nici sie-şi n-am vrut să-mi respir că iubesc
că o fată de rând că ruptură din stele

tu mă iartă că azi după lungi veşnicii
îndrăznesc să încerc să mă simt fericit
însă una e cert-am făcut-o să ştii
că deşi nu ştiam- eu cândva te-am iubit...

poezie de Iurie Osoianu (2 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă...

.. mă iartă că am fost cum sînt
tăcut şi ruşinat
şi te-am iubit cu simţământ
şi tainic şi curat

şi eu te iert că m-ai iubit
şi n-am ştiut că sînt
ales de tine şi subit
şi fără simţământ...

poezie de Iurie Osoianu (18 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă, Maică Românie!

Mă iartă, Maică Românie,
Că nu-ţi sunt fiul cel mai bun!
Mă iartă, strămoşească glie,
Că nu mai ştiu să-ţi fiu gorun!

Mă iartă, Maică iubitoare,
Virtutea mea-i nemernicia!
N-am dat un picur de sudoare
Şi nu mai ştiu ce-i vrednicia!

Mă iartă, Maica mea cea blândă,
Că te-am vândut pe trei arginţi!
Nu ne dă Domnul nici osândă
Scârbit de capuri fără minţi!

Mă iartă, Maica mea cea bună,
Mi-e cugetul murdar şi greu!
Mă iartă, vatra mea străbună
Că sunt un jalnic fariseu!

Mă iartă, Maica mea frumoasă,
Tu, Dochie cu ochii plânşi!
Acasă nu mai e acasă
Iar Domnii nu ne mai sunt unşi!

Mă iartă, Maică, de păcate,
De lipsa mea de omenie!
Mă ceartă Prutul de-al meu frate,
Mă iartă, Maică Românie!

poezie de Ion Apostu (30 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă

Mă iartă floare de cais
Că eu mi-am trădat propriul vis,
Mi-am dat zborul pe-o frunză-n vânt,
Am dat sărutul pe-un cuvânt!

Mă iartă, soare, c-am iubit
Ce-n viaţă nu mi-a fost sortit,
Mi-am vândut sufletul pe-un mit,
Eu l-am iubit, el m-a hulit!

Mă iartă, mamă, n-am ştiut
Să pierd şi totuşi, am pierdut;
Mi-am pus inima garanţie...
Sunt mai mult moartă decât vie!

Am vrut iubirea - un pocal
Plin doar cu apă de cristal,
Dar am primit un pahar plin
Numai cu lacrimi şi venin!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă...

Mă iartă, floare de cais,
Că eu mi-am trădat propriul vis,
Mi-am dat zborul pe-o frunză-n vânt,
Am dat sărutul pe-un cuvânt!

Mă iartă, soare, c-am iubit,
Ce-n viaţă, nu mi-a fost sortit,
Mi-am vândut sufletul pe-un mit,
Eu l-am iubit, el m-a hulit!

Mă iartă, mamă, n-am ştiut
Să pierd – şi totuşi, am pierdut;
Mi-am pus inima garanţie...
Sunt mai mult moartă decât vie!

Am vrut iubirea - un pocal
Plin doar cu apă de cristal,
Dar am primit un pahar plin
Numai cu lacrimi şi venin!

poezie de Leliana Rădulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă

Mă iartă, nu mai am cuvinte,
Dac-am greşit îmi pare rău,
Nu-mi lua aducerile-aminte,
Nu m-alunga din drumul tău.

Mă lasă într-un colţ de vise
Cu şoaptele... să te veghez
Şi stelele în noapte-aprinse
Mă-nvaţă cum să le păstrez.

De crezi că se sfârşiră toate,
C-a fost să fie numai scrum,
Tu, cea născută din păcate,
Mă iartă... dacă poţi... acum.

poezie de Constantin Triţă din Cioburi de vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă eşti fericit.

Constantin Noica în Jurnal de idei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
şi vă promit c-oi încerca la anul
să vin şi eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-şi ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moş Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la ţintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău şi-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
şi liniştea cu clopote să bată.

Şi-atunce firea-mi se va linişti,
simţind din depărtări că e iertată,
şi buzele-mi uscate vor şopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă Tu, Doamne

Iartă "Tu Doamne" păcătosul din mine,
Păcat că tânăr... nu mai pot să fiu,
Dar să visez, mă lasă "Tu Stăpâne"
Sau poate că şi asta-i prea târziu.

Iartă-mi "Tu Doamne"greşala făcută
Şi dă-mi tinereţea, te rog! înapoi,
Ochii mi-s plânşi şi gura mi-e mută
Doar către "Tine"genunchii-i îndoi

Mă iartă"Prea Sfinte" puterea mi-o lasă,
Să pot a iubi... cât încă sunt viu,
Cât mândrele, iată, mai cad încă-n plasă,
Ajută-mă "Doamne" şi slug-am să-ţi fiu.

Mă iartă"Părinte" eşti bun şi-nţelept,
Nu pot a promite, ispita-i prea mare,
Mă ţine în noapte... flămând şi deştept
Şi-mi place"Părinte"deşi chiar, mă doare.

Mă iartă"Tu Doamne"că nu ştiu ce fac,
Pe apă aruncă păcatul din mine,
Mă iartă"Părinte"că nu vreau să tac
Şi-n lume eu strig... iubirea de"TINE"

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când femeile ne iubesc, ne iartă orice; când nu ne iubesc, nu ne iartă nimic, nici măcar vituţile.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeli, schimbări şi ajutor

Fac asta din dorinţă,
O fac din neputinţă,
Căci sunt o simplă fiinţă
Ce simte suferinţă.

Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Şi-o fac mai dureros.

Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puţine
Şi frica nu mai vine.

Şi aud că vrei să-mi ceri
Să încerc din răsputeri,
Să renunţ la zeci poveri,
Să n-am parte de dureri.

Dar n-am vrut să fie-aşa,
N-am vrut să uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.

Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simţit.

Am greşit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe uşă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.

Şi-acum când ştiu unde greşesc,
Acum când ştiu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu să te găsesc.

Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Şi-ncep să simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.

Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rogu-te!

Te rog, mă iartă, dacă poţi,
Nu-ţi fă din dezacord bravadă,
În ochii lumii te socoţi
Năpăstuitul fără spadă!

Te rog, mă iartă, dacă vrei,
Necutezând să mă combaţi,
În viaţă ai prieteni trei:
Drac, Înger, Sorţi predestinaţi!

Te rog, cu mine să fii bun,
Că bunătatea e virtute,
Nu tot ce zboară e lăstun,
Nu toate vitele-s cornute!

Dar fă un lucru înţelept
Şi roagă-te să nu greşeşti,
Cu mine-ncearcă să fii drept,
Ca lumea s-o împărăţeşti!

Dovezile se fac direct,
Rigoarea-nseamnă calea dreaptă,
În dragoste să fii corect,
Supune-te smerit şi... iartă!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea, căreia i se iartă totul nu îşi iartă nimic, bătrâneţii, care îşi iartă totul, nu i se iartă nimic.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare şi poezie

Mă iartă, domnişoară, că-ţi dăruiesc o floare,
E floarea minunată, cântec şi poezie.
Doresc întreaga viaţă să zburde-n căprioare,
Iar inima să-ţi bată valsând o melodie.

Hangiul fericirii să te invite-n taină
La masa cea de piatră sculptată de Brâncuşi,
Şi să-ţi îmbrace visul, mirajul, într-o haină
Când fredonezi minunea în ritmuri de arcuş.

Mă iartă, domnişoară, că-ţi dăruiesc o floare!
E poate o dorinţă venind din veac străbun.
În tine porţi mereu grădinile solare,
Iar gândul este paznic pădurilor de-alun.

Şi dragostea, vâltoare pe margini de cascadă,
Vibrează în arpegii, note-mplinind iubirea,
Căci paşii tăi şi dorul dansează pe-o estradă
Să apere, de stânci, mireselor menirea.

Mă iartă, domnişoară, că-ţi dăruiesc o floare,
E floarea cea virgină de dar şi poezie.
Acum în versul meu şi lacrima dogoare,
Iar clipa cea de taină te naşte-n elegie.

poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cică femeile iartă, dar nu uită... Eu cred că nici nu iartă.

Beatrice Vaisman (18 iunie 2021)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai iartă şi tu

Mai iartă şi tu... mai iartă şi tu
Nu-l lăsa definitiv din viaţa ta să plece
Chiar de ţi-a făcut bucăţi sufletu'
Într-un final fiecare rană îţi va trece.

Mai iartă şi tu. Nu fă de timp risipă,
Glasul lui şi-acum se-aude din surdină
Rememorezi printre lacrimi fiecare clipă,
Nu lăsa răceala între voi să intervină.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 iulie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omor din culpă

Iartă-mă, iubite!
Ridicolă, dragostea mea
În lumea asta nebună
Spre ochii tăi se-nălţa.

Mă iartă, c-am îndrăznit
Mâna să-ntind spre fiinţa ta.
În drumul acesta, trăznit
Sufletul iubirii-mpietrea.

Mă iartă că iarna e vară
Şi vara mai ninge pe-aici
Şi lasă pentru ultima oară
Să-ţi gust zâmbetul gurii mici.

Să-l încrustez, amintire
În granitul ce am devenit
Să-mi fie mereu a iubire,
Lumină şi vers şi cuţit.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Dacă-n inima mea plouă
Se împarte iar în două:
Jumătatea ta mă ceartă,
Jumătatea mea te iartă.

Dacă e pusă pe ceartă
Şi pe mine nu mă iartă...
Nu rezistă dacă plouă
Şi-o să-mi iau inimă nouă!

poezie de Dumitru Râpanu (2008)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea

... am un volum de versuri mai blajin
decât cel mai cumplit şi veşnic chin
şi uneori îl mai deschid să răsfoiesc
prin amintiri, prin veşnicii, prin pământesc

sorb din nectarul dulcilor poezii
în care nici nu eşti nici n-ai să fii
şi-n care te-am iubit de-atâea ori
cum n-au iubit nici stele, nici fiori

apoi, închis total îl pun la loc
pe poliţa dulapului de foc
şi iarăşi uit şi cine sunt şi unde plec
pe lângă geamul tău de ce mai trec...

poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neperechea...

tu să ştii că n-ai pereche-n lume
nici în asta nici în paralele
poate numai undeva prin stele
poate numai undeva sub hume

să mai ştii că ai noroc de soartă
că ţi-a hărăzit divinitatea
să te-alinte doar singurătatea
-unica fiinţă care iartă...

poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acum ce să fac

şi acum... ce să fac,
să îţi mai scriu, să nu-ţi mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb şi tac,
şi-n mine totu-i arămiu

te înţeleg şi ai dreptate,
căci cine sunt şi de ce vreau,
să îţi vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau

şi cum de îmi permit să-ţi cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ţi ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape

te înţeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colţul meu de gură
şi resemnat n-am să insist,
să-ţi fur privirea ce mă fură

mă mulţumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez şi-n vis îţi mai şoptesc,
că pentru mine îmi eşti roză

mă iartă dacă am greşit,
mă iartă şi mă înţelege,
mă plec în faţa ta spăşit,
e dreptul tău de a alege

acum, în prag de sărbători,
acum când noul an soseşte,
închide ochii, să-ţi dau flori,
deschide-i mari, şi-apoi zâmbeşte

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!