* * *

Iubirea mea se citeşte la radio în fiecare zi
Iubirea ta mă cuprinde cu dorul ei, la fel ca braţul tău puternic
De ce mă vei împodobi cu flori de cireşi, vântul meu de aprilie sau mai
Mă vei acoperi pe sâni cu smochine coapte şi moi
Mă vei gusta ca pe-o lumină
Devin candela-ţi ce te luminez şi chintesenţa vieţii
Adânc voi străbate al tău Mugure de lumină şi dor
Voi deveni o altă lumină ce se va uni cu tine, secundă de secundă, din eternitatea ta.

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindăm plini de lumină

Colindăm noi bucuroşi şi prindem razele de soare,
Bucuroşi de râuri pline de lumină,
Bucuroşi că vom străbate lumina,
Bucuroşi în fiecare dimineaţă,
Când vom adormi mângâiaţi de mâna Pruncului Iisus
Te strig pe tine, prag de lumină lină,
Te strig, vis şi lacrimă divină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina şi apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spaţiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranţa spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna şi mă priveşte atent
Sunt doar un om... visez şi mă luminez...
Timpul se risipeşte în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipeşte în zori...
Cuvintele vor reacţiona
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Şi vom risipi valurile tulburi ale întunericului.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literele existenţei

Chiar nu poţi înţelege că merit mai mult?
Mai mult de atât. Mai mult decât o gheaţă de Luvru.
Eu decorez în gheaţa albiei de râu
Sau sfidez idealuri de lumi paralele
Am să închid lumina, am să închid unghiurile de lumină.
Voi deveni Săgeata de lumină,
Pe care o vei arunca în alte spirite, spre a se desprinde de cer
Pentru a făuri îngeri de gheaţă... atingeri de lumină vie
De vreau să schimb o viaţă, pot să o plimb prin diferite locuri,
Apoi să calc pe mormintele viilor din cimitire.
Dacă trebuie să luminez, voi brăzda cerul cu o săgeata
Săgeata va fi inscripţionată cu acest cuvânt: "iubire".
Fiecare petală de iubire, se va risipi dincolo de flori,
Dincolo de literele abătute ale existenţei.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ne spunem cuvinte frumoase în fiecare zi
Şi ne minţim duios în noapte
Până în ziua în care ne vom ridica privirea
Spre alte zări şi mări în care ne vom pierde
Şi vom visa un vis al unui copil prea devreme dus la şcoală
E seara în care vom simţi să îngheţăm timpul
Când aripile de îngeri ne stau pe umerii împovăraţi de griji
Lumină din lumină....
Foc din cer se deschide asemenea unei călimări nefolosite
Ce se grăbeşte să aştearnă pe hârtie iubirea....

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânturide iubire

Iubirea e deprinsă mereu
dintre flori de destin
şi fiori de lumină

Iubirea e poemul în care
tăcerea se cristalizează
în lacrimile-rugă

Iubirea e mai mult ca suferinţa
după care sufletul veghează
stări de lumină

Iubirea e bucuria de A Fi
după frumuseţi efemere
tristeţe-amar-durere

Iubirea e partea de infinit
prin care visele ard
metafore de alt destin

poezie de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii de lumină

Ce noapte frumoasă se pregăteşte!
Când corpul tău pufos mă va cuprinde
Şi mânuţele tale tandre mă vor îmbrăţişa
Se aude o stea, căzând din univers
Se pierd cuvintele, creând mişcări în univers
Forţa ta, mă va cuprinde şi ochii mi se vor deschide
Pe alocuri sunt luminile ce se pierd în negură
Dar sufletele noastre devin sfere ce pot acoperi cu lumina toate intenţiile omenirii
Se aude o voce, din depărtate vremuri
Se văd siluete îmbrăcate-n voaluri albe de mătase
Şi dacă nu ar exista decât necunoscut
Lumii paralele ar putea cunoaşte tot ce noi simpli oameni nu-nţelegem.
Flori roşii sau albe, pe fortispiciul unei construcţii grandioase
Mă încălzesc cu necunoscute cuvinte
Pe care le caut în emisfere străine
Îngheţ, apoi mă simt mângâiată de îngerii de lumină
Tu eşti ca un înger, ce viaţa-mi dezmierzi
Muzee, catedrale, biserici, instituţii rămân în urmă
Autobuzul deschide noi praguri în călătorie deplină
Aştrii devin martorii noştri la nunta cerească
Iubirile sunt praguri de necunoscut
Culori, miresme şi flori de Lotus
Albastru pe cer, galben pe cer, foc necunoscut
Magia îţi luminează calea, spre succes
De mâine îmi deschid ochii spre a cunoaşte alţi sori.
Viaţa-mi va fi lumină, iubire, energie, artă.
Cuprinde-mi faţa-n palmele tale
Ochii mei caută... un vis... un apus.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego-ul zâmbirilor

O nouă zi, prinsă-n flori de mătase
O nouă ancoră a inimii pasă.
Te strig cumult al zorilor-lumină
Te strig duet al inimilor singure
Te strig cum am strigat lumina
Cântă-mi cu dor şi miez de fericire
Clipe de aur şi stele de-argint să-mi oferi
Printre coline se zbat şi pier, miracole desprinse de ger
Te strig, vis, colac de albe nemuriri
Dezleagă picioarele şi fugi în neştire
Inima ta poate fi o lumină
Nu pierde speranţa şi mergi pe drum
Te vom ridica spre cer şi ne vom pierde văzul,
La intersecţia luminii orbitoare
Negura va fi o altă lumina.
Zâmbetul va cuprinde altă cunună
Cununa-ţi visul cu inima ta,
Zâmbeşte-ţi în fiecare zi când vei putea
Oferă-ţi răgaz pentru iubirea de sine
Nu considera ego-ul ca fiind un străin
El face parte din tine, cum minutul face parte din timp.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină născând lumină

Iubirea adevărată eternitatea oare caută?
Îşi naşte lumea ei, în infinit, atemporală!
Căci in infinitatea materiei stelară combinată
Noi vom primi întunericul sau lumina adunată

Si ea cum se hrăneste-n iluminarea neâncetată
Viteza timpului n-o v-a ajunge-n urmă niciodată
Lumină născând lumină cu putere din altă lumină
Lumină din lumină adunând viteza-i divină

Omenescului si universului trecându-i nevăzută
Fără a putea de timp vreodată să fie măsurată
Căci oameni pentru orice scuză timp îsi caută
Iubirea adevărată nu-şi v-a cere timp şi distanţă

Prezente acum in orice lege ş-a omului dorinţă
Dând vina când suntem cuprinsi de a lutului neputinţă
Modelată în măşti de stele puse de noi pentru ispită
Ce ne-o arată timpul si distanţa lui prea mărginită

Ce nu poate ajunge in veci peste veci vreodată
Lumină născând lumină din dragostea-i adevărată
Si nu cum credeti, combinată, ci veciilor adunată
Trecând peste viteza, distanţa,.. de timp si oameni dorită

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea doare, când divinul se transformă în omenesc, adică din Lumină în Umbră. Puţini sunt oamenii care devin Lumină, iubind. Cei mai mulţi se pierd în umbră sau devin ei înşişi umbre. Umbrele celuilalt.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă

Nici cele mai strălucitoare flori de gheaţă nu-mi vor acoperi faţa,
Voi ridica privirea şi voi străbate drumul mult mai uşor
Voi mulţumi aleşilor pentru ajutor
Şi florile le voi oferi într-o nouă zi însorită,
Am să pot s-alerg, aşa, ca un copil ce abia învaţă să meargă,
Ca fiica mea la nouă luni ce dorea s-alerge,
Când abia putea să meargă, a se-nţelege!
Fiinţa încrezătoare în forţele proprii, care este frumoasa mea prinţesă,
Poveste ce a prins rădăcini în mine
Şi se va ridica spre cer o nouă lumină de vis.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de înviorare

A trecut timpul şi eu mă asemăn unui plop,
Unei salcii în vibraţie de lumină...
Am să mă deschid, pentru a vibra...
Am să culeg zâmbete din lumi îndecise.
Am să-mi dezvoltat intuiţia şi am să devin înger.

Lumina devine rază a sufletului,
Magia devine realitate spre care eu converg
Oglinda e reprezentarea frumosului din suflet
Poţi culege vis, creaţie şi lumină...
Vibraţia reînnoirii spirituale.
Sufletul renaşte în Lumină,
Dincolo de alfabetul latin...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea

Inima-mi galopează la infinit...
Alerg eu, aleargă şi ea...
E tot mai aproape de a ta...
Trupurile se sculptează-n lumină
Întunericul are valoarea lui în doi
Lumina e iubirea...
Fără de care iubirea s-ar desena în culori viu-colorate
Plec odată cu Steaua Magică
Nu caut culorile, ci curcubeul adormit de primele săruturi
Eu stau atât de aproape că am să închid ochii
Şi toate stelele-mi vor fi lumina din privire
Orele fixe devin un obicei al iubirii nescrise
Mesajele devin necuvinte..
Ochii ne-nşeală ori de care ori visăm...
Suntem aproape, dar atât de departe...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când fericirea supremă va consta în iubirea pentru Dumnezeu, fiecare secundă a vieţii noastre va fi o posibilitate de a răspândi iubirea şi bucuria.

Serghei Nikolaevici Lazarev în Diagnosticarea Karmei - Iubirea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp de lumină

Ochii ating prin cuvinte nemărginirea,
Cuprinzând eclipsele de soare,
Inscripţionate pe retina înfiptă pe cer.
Vântul mângâie pleoapele,
Iar adierea genelor vorbeşte cu sufletul nostru,
În alfabetul tăcerii.
Este un anotimp, în care nisipul alunecă
Pe frontispiciul păcii şi al iubirii.
Ne strigă universul cu taina fiecărei păsări,
Ce umbreşte pleoapele îngheţate.
O clipă ne ascundem în noapte,
Pentru că doar acolo, visele devin realitate şi tihnă.
Anotimp de lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom sfinţi prin cuvinte

Cu dragoste vom atinge veşnicia nepromisă
Şi vom culege flori de suflet fericit
Noi suntem adierea nopţii în lumina lumânării vii
Vom ajunge la un consens al vieţii
Şi vom străbate fiecare clepsidră a timpului
Cu lacrimi de cerneală pe o cutie veche
Lumina este cea ce ne va cununa cu lauri
Lumina este singura cale spre Divin
Numai crezând în lumină, vom fi îngeri
Numai visând la cele sfinte
Ne vom sfinţi prin cuvinte.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat libertăţii tale

Fii chiar tu protagonistul vieţii tale...
Luptă pentru dreptul tău firesc la libertate!
Libertate în toate formele şi substraturile ei,
Libertate în tot şi în toate,
Iubirea în libertatea ei crează munţi de lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna

Vreau să fiu fântâna gurii tale, desprinsă din salcia mamă
Cu lacrimi mă-mbii la Peştera Muierii
Ce mă-ndeamnă la vis,
Din coastele mele vei gusta fructul oprit
Nedesluşitei iubiri, îi va risipi moartea tot arsenalul din dotare
În iarna de argint, aurul s-a risipit în pământ
Cu tot cu zilele mele, cu freamătul codrului şi cu visele spulberate de zei
O cămaşă din mătase mă va acoperi în gândul opac
Am să scurtez ritualul, devenind lumină lină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna

Vreau să fiu fântâna gurii tale, desprinsă din salcia mamă
Cu lacrimi mă-mbii la Peştera Muierii
Ce mă-ndeamnă la vis,
Din coastele mele vei gusta fructul oprit
Nedesluşitei iubiri, îi va risipi moartea tot arsenalul din dotare. În iarna de argint, aurul s-a risipit în pământ
Cu toate zilele mele, cu freamătul codrului şi cu visele spulberate de zei
O cămaşă de mătase mă va acoperi în gândul opac
Am să scurtez ritualul devenind lumină lină.

poezie de Ileana-Nana Filip din Primăveri în amurguri (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa iubirii revendicate

Mi-am revendicat iubirea...
s-a deschis spre mâine cerul.
Iar se naşte fericirea.
Soarbe în adânc misterul...
Flori şi pace şi lumină,
Frunze, vise, păsări, stele...
Şi un dulce dor de tihnă
Mă aduce printre ele.

Mi-am revendicat iubirea,
Sângeri mi-au crescut în plete.
Iarăşi m-a pierdut cu firea.
Trec uitatele regrete
Şi mărşăluiesc spre tâmple,
Se lovesc de stânci de lacrimi,
În unghere stau ascunse
Printre sutele de patimi.

S-a deschis spre mâine cerul...
O fisură de lumină...
Dintr-o dată piere gerul,
Sub o mantie divină,
Iar cresc muguri de mătasă,
Fluturii de catifele,
Iarăşi zboară înspre casă
Pe un cer pavat cu stele.

Iar se naşte fericirea...
În incubatorul lumii,
S-a născut din nou iubirea.
S-au ivit pajii furtunii...
Trec războinici, trec în cete,
Printre valuri de uitare,
Purtând vânturile-n plete,
Nourând întinsa zare.

Soarbe în adânc misterul
Flori şi fluturi, zâmbet, soare.
În clepsidră, efemerul,
Cată timpul să-şi măsoare.
Trec chihlimbării poeme
Pe sub fruntea azurie,
În secunde timpu-şi cerne,
Azi, cuvinte, pe-o hârtie.

Flori şi pace şi lumină,
Ning la tâmple veşnic reci.
Tu le-acoperă-n surdină!
Şi prin ploi de frunze treci.
Strângi în pumn eternitatea?!
Lacrimi curg la tâmpla ta.
De departea vezi cum noaptea
Plouă licăriri de stea.

Frunze, vise, păsări, stele,
Într-un zbor celest trec toate,
Vei rămâne fără ele
Într-o zi, poate-ntr-o noapte.
Lasă-ţi sufletul ofrandă,
Celor care-ţi sunt aproape,
Ca în lumea cealălaltă
Să uneşti munţii cu ape.

Şi un dulce dor de tihnă
Pieptul să ţi-l împresoare!
Trăind veşnic în lumină,
Să fii răsărit de soare!
Îngenunche şi te roagă,
Înger ce-n lumină-ai fost!
Dacă aripa-i beteagă,
Iartă! E al vieţii rost...

Mă aduce printre ele,
Printre stele, printre muze,
Printre crucile pictate,
Doar sărutul de pe buze.
Tu eşti diavol de lumină,
Prima carte de poveşti,
Tu răzbaţi din întuneric...
Numai tu mă mai iubeşti!

Mă aduce printre ele
Şi un dulce dor de tihnă...
Frunze, vise, păsări, stele,
Flori şi pace şi lumină.
Soarbe în adânc misterul,
Iar se naşte fericirea,
S-a dechis spre mâine cerul,
Mi-am revendicat iubirea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Libertatea lacrimilor mele te atrage
Nu mai cere nimic, eu am închis telefonul
Fără internet sunt mai liberă în simgurătatea mea
Cu netul ascult alte poveşti triste
Alte vieţii pierdute
Sau alte compromisuri într-o lumea reală şi fără vis
Unde nu poţi zbura sau rămâne atins de iubirea nelimitată
Eu aleg libertatea mea,.. Tu pe-a ta.
Stelele au Apus de mult..
Iubirea s-a scris... Speranţa s-a risipit
Iubire...

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!