Cuvântul

băteau haotic în geam anii
dansam nebun în palma vieţii
înfloreau merii în pragul serii
sub paşii vântului se întorceau cocorii
din arbori ţâşnea seva în aripi
şi se spărgeau în larg trufaşe valuri
în iarba vieţii se scăldau lăstunii
şi hohoteau pe drum iar crinii
eram ecoul adormit a mii de neamuri
mirarea cerului se răsfrângea în mine
cuvintele se răspândeau în aer
tăind iar timpul în culori aprinse
la masa Ta îmi odihnesc aleanul
te gust în tainice silabe
mă sting în norul ultimului gând
iar clipa se transformă într-o simfonie a iubirii
cu fiecare pas
trecut, rămas
mă întorc, mă reîntorc la Tine
rupând cuvintele din mine

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!