Furibund

Ca floarea de colţ
În negura dimineţii
Suspina acum poeţii
Cu versul mort.

Ca o furtună de pelin
Ce mă poate seduce
Complexul tău dulce
Sta în carafe de vin.

Se aude o ciudata melodie
La gramofonul din ungher
Nebunii de alb acuma pier..
Vetusta şi crâncena simfonie.

Searbădă amintire
Despre un trecut imund
Melancolia-i până la fund
Din frageda copilărie.

poezie de Ciprian Călin Cugerean
Adăugat de Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre "Bombo"

Dacă-n Congo n-a plecat
Şi-a rămas în ţara sa,
Face naveta regulat
De acasă la DNA.

epigramă de Călin Ciprian Cugerean
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justitia Fundamentum Regnorul Est

Când cineva "cu funcţie"
E cercetat la D. N. A.,
Magistraţii dau soluţie:
N. U. P. pentru domnia sa!

epigramă de Călin Ciprian Cugerean (14 iulie 2011)
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţământ performant

Vor diplome la repezeală,
De facultate şi de masterat,
Uitând probabil, din greşeală,
Că nici bac-ul nu l-au luat.

epigramă de Călin Ciprian Cugerean din ziarul "Unirea" Alba Iulia (iulie 2011)
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroza iernii

Ninge apocaliptic
Pot reda doar scriptic
Nihilismul ce-l simt

Negură diabolică
Discuţie polemică
Despre paradis

Orizontul a ingheţat
La fel ca teama de păcat
Doar izvorul lui Narcis, nu!

Gandul metafizic
Mă imbolnaveşte psihic
La ce să mai sper?

poezie de Călin Ciprian Cugerean
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epurare în PSD

Nu-l plângeţi pe Oprişan,
C-a rămas el fără tron,
Demiterea... e doar în van
Nu-i baron... dar e patron.

epigramă de Călin Ciprian Cugerean
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mona Muscă

Lustraţia, prin lege, a susţinut,
Pare un gest de masochism,
Pe propria-i mâna a pierdut
Mona... Dana... nu mai ştim.

epigramă de Călin Ciprian Cugerean
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penumbră

Un mâl sticlos de abanos
Un şal frumos dar ros
Îmi sunt prieteni dragi.

Găndesc la molii şi molimi
Şi-i simt pe ulii cei haini
Drept fraţii mei.

Văd sunete într-un solfegiu
Aud un funerar cortegiu
Şi totuşi sunt lucid.

poezie de Călin Ciprian Cugerean
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din negura vremii se-adună

Din negura vremii se-adună
amintiri care-mi vorbesc,
Despre ce-am lăsat în urmă
şi ce vreau să mai clădesc.
Ca-n istoria din carte,
cronologic, am avut
De evenimente parte,
în timpul care-a trecut.
Acuma stau faţă în faţă
cu prezentul şi trecutul.
Istoria de azi mă-învaţă
care-n viitor mi-e scutul.
Nici prezentul, nici trecutul
nu mai mă pot însoţi.
Viitoru-i azimutul
către care pot privi.
Spre el mă îndrept acum.
Prin negură am răzbit.
Prezentul e doar un drum
de pe care am pornit.
Venit din negura vremii
şi din ce trăiesc acum,
Vreau să primesc botezul iernii
la poalele unui gorun.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de copilărie

Mi-i dor de copilărie,
De al ei vers sublim,
Aş vrea acum cu dragoste
În faţa ei să mă închin.

A fost grea, a fost uşoară,
Dar a trecut cum trece
O zi caldă de primăvară.

S-a scuturat ca floarea cea de tei,
Dulcea mea copilărie,
Lumina ochilor mei.

Nu se mai întoarce
Visul cel sublim,
Care a fost odată
De lumină şi căldură plin.

poezie de Vladimir Potlog (15 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitaţi-vă la cer

Uitaţi-vă la cer

Uitaţi-vă la cer, priviţi mai sus de soare;
Viaţa-i un mister de zbateri trecătoare,
Închise într-un ungher, să nu poată să zboare,
Valori ce zilnic pier spre-a fi nemuritoare...

Uitaţi-vă la cer, priviţi mai sus de soare;
Sub soare toate pier, sunt toate pieritoare,
Închisentr-un mister de zbateri trecătoare,
Sumând într-un ungher, valori nemuritoare...

Uitaţi-vă la cer, priviţi mai sus de soare:
Al duhului ungher, vă fie-n sărbătoare
Şi-atunci când toate pier, în lumea trecătoare,
Gătiţi veţi fi-n mister, de slăvi nemuritoare.

Uitaţi-vă la cer, priviţi mai sus de soare,
La lucruri ce nu pier; valori nemuritoare
Ce inima vă cer, s-o umple de splendoare!

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din copilărie

Deseori mă gândesc, stând sub cerul senin,
La toţi anii ce trec, la toţi anii ce vin
Şi, zâmbind, mi-amintesc cum cu greu m-adormeai
Prin duioase poveşti ce seara-mi spuneai.
Glasul tău, mamă dragă, îmi răsună în gând
Şi, cu gândul la tine, adorm greu şi plângând.

Aţi trecut, zile frumoase, când pe stradă alergam,
Ne opream la porţi de case şi.... sunam şi-apoi fugeam.
Când jucam şotron, pe-afară, până când se însera
Şi nu aveam nicio grijă. Doamne, bine mai era!

Dulce, tu, copilărie, amintire ce nu piere
De ce clipele-ţi plăcute sunt cu toate efemere?
Doamne, cred că ani din viaţă i-am ceda, dacă am ştii
Că ne vom redobândi "luxul" de a fii copii.

Însă timpul n-are milă. El mereu fuge, mereu,
Fără a şti că acuma ne-am dori şi tu, şi eu
Să se-oprească doar o clipă, să se-ntoarcă în trecut,
Să avem din nou în faţă ce-am iubit atât de mult...
Mama să ne fie-alături, tata să ne ocrotească,
Noi să ne jucăm pe-afară, timpu-n loc să se oprească!

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe coapsa dimineţii

Primăvara instinctelor tale
îţi dă, zilnic, dulce rotocol,
Duhu-ţi joacă principalul rol,
Poezia ţi se-aşterne-n cale.

Să te zvârli în muzică şi versuri,
Şi-n culoarea verde a luminii,
Vino, Simm, c-au înflorit mălinii,
Tu şi eu – ciudate universuri...

Va veni şi-o zi a diferenţei,
Între drama cărnii şi a minţii,
Şi, sublim, te-asigur pe toţi sfinţii,
Că sorbi-vom fagurii esenţei.

A esenţei şi-a splendorii vieţii,
Reflectate-n cânt şi poezie,
Să urcăm pe coasta dimineţii,

Şi să stăm acolo sine die,
Unde au rămas mai toţi poeţii,
Să-şi înalţe visu-n melodie!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curiozitate

Ce se aude? Ce nu se mai aude?
Şi când se aude, ce se aude?
Şi când nu se aude, ce nu se aude?
Şi de ce nu s-aude, când nu s-aude?
Şi cine aude, când se aude?
Şi pentru ce se aude?
Şi până când?

De ce se aude ceva şi nu altceva?
Ia să nu se mai audă, ce se aude!
Ce-am auzit că s-aude?
Dar până când?

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai răbdare şi nu te răzbuna pe cei cu caracter imund, căci se duc singuri la fund!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre vis

Hai întoarce-te, priveşte
Lumea ochii a deschis
Cu privirea-ţi urmăreşte
Cum născut-am acest vis

Cum se leagănă pădurea
Prinsă-n vânturi de zăpezi
Cerând lacrimă securea
A iertărior grămezi

Haide mâna o urmează
Paşii-n dans tu scaldă-i, hai
Prinde clipa ce păstrează
Floarea nopţilor de mai

Din adâncurile noaptei
Până-n faşa dimineţii
Simte plecăciunea şoaptei
Când trezite-vor poeţii

De la mine, ape line
De la inimi, cutezanţă
Dulcea dorului romanţă
Când paharele sunt pline
Înbătându-ne-n speranţă

poezie de Emanuel Ciprian (aprilie 2018)
Adăugat de ciprian san
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mers... (Cu iubire soţiei mele Ana Leonte)

Am mers decenii împreună
Până astăzi draga mea,
Am înfruntat orice furtună,
Tu dăruindu-mi dragostea.

Am învins în viaţă greutăţi,
Trecând prin multe, pas la pas,
Nu ne-am despărţit în părţi,
Multă dragoste ne-a mai rămas.

Au trecut solstiţii peste noi,
Mai multe de un sfert de veac,
Nu privim cu teamă înapoi
Anii, în amintire se prefac.

Proaspătă ca briza dimineţii
Adormită, stau şi te privesc,
Frumoasă ca în anii tinereţii
Ca şi atunci, şi astăzi, te iubesc.

31 mai 2002

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada florii de colţ

Printre stânci se născu în noaptea aceea
Floarea cu spini argintii şi pufoşi.
Părea că respiră, întreagă, ideea
De a fi o regină cu mii de supuşi.

Ziua era desfătare privirii,
Dar mulţi îşi doreau să o smulgă din sol.
Noaptea... visa că-i sortită pierii
Şi, tristă, plângea până în zori.

Veneau de departe hulpavi s-o admire,
Cu bocanci mirosind a halva de ţărână,
Scânteie de furt le lucea în privire,
Dar rămâneau sub pământ rădăcină.

Niciunul nu fu sortit să culeagă
Dintre stânci cântecul florii de colţ,
Iar ea suspina, voind să-nţeleagă
Vuietul vieţii, semnul de sorţ.

Dar, într-o zi, apăru dintre nori,
Răpăind ca o ploaie în lumina cerată,
Roua cernită din lacrimi de flori
Într-un frumos prinţ întruchipată...

El admiră şi plânse în versuri
Frumuseţea tăcută a florii de stâncă...
De atunci floarea tot aşteaptă demersuri
Să fie numită una-ntre flori încă.

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada florii de colţ

Printre stânci se născu în noaptea aceea
Floarea cu spini argintii şi pufoşi.
Părea că respiră, întreagă, ideea
De a fi o regină cu mii de supuşi.

Ziua era desfătare privirii,
Dar mulţi îşi doreau să o smulgă din sol.
Noaptea... visa că-i sortită pierii
Şi, tristă, plângea până în zori.

Veneau de departe hulpavi s-o admire,
Cu bocanci mirosind a halva de ţărână,
Scânteie de furt le lucea în privire,
Dar rămâneau sub pământ rădăcină.

Niciunul nu fu sortit să culeagă
Dintre stânci cântecul florii de colţ,
Iar ea suspina, voind să-nţeleagă
Vuietul vieţii, semnul de sorţ.

Dar, într-o zi, apăru dintre nori,
Răpăind ca o ploaie în lumina cerată,
Roua cernită din lacrimi de flori
Într-un frumos prinţ întruchipată...

El admiră şi plânse în versuri
Frumuseţea tăcută a florii de stâncă...
De atunci floarea tot aşteaptă demersuri
Să fie numită una-ntre flori încă.

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neagra furtună
alunecă pe-o stâncă-n
covorul de muşchi.
Semeaţă floarea de colţ
printre săbiile ierbii.

tanka de Cornelia Atanasiu din Caligrafiile clipei (1999)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt boem

mi-e dor să mai ascult al izvorului şipot
să-mi răcoresc obrajii ridaţi şi plânşi
regret că am îmbătrâit şi nu mai pot
să strâng în suflet toţi anii necuprinşi.

mi-e dor să revăd prietenii vechi
mi-e dor de anii tinereţii mele
când descopeream în zodii amintiri străvechi
despre lună despre soare despre stele.

sunt doar o frunză în arborele vieţii
mă loveşte vântul mă striveşte furtuna
adesea moralul mi-l ridică poeţii
imaginând iubirea pentru totdeauna.

sunt floarea umezită de roua dimineţii
cu sute de petale şi nu mi-e totuna.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!