Mi-i dor de copilărie
Mi-i dor de copilărie,
De al ei vers sublim,
Aș vrea acum cu dragoste
În fața ei să mă închin.
A fost grea, a fost ușoară,
Dar a trecut cum trece
O zi caldă de primăvară.
S-a scuturat ca floarea cea de tei,
Dulcea mea copilărie,
Lumina ochilor mei.
Nu se mai întoarce
Visul cel sublim,
Care a fost odată
De lumină și căldură plin.
poezie de Vladimir Potlog (15 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.