Amintiri din copilărie
Deseori mă gândesc, stând sub cerul senin,
La toți anii ce trec, la toți anii ce vin
Și, zâmbind, mi-amintesc cum cu greu m-adormeai
Prin duioase povești ce seara-mi spuneai.
Glasul tău, mamă dragă, îmi răsună în gând
Și, cu gândul la tine, adorm greu și plângând.
Ați trecut, zile frumoase, când pe stradă alergam,
Ne opream la porți de case și.... sunam și-apoi fugeam.
Când jucam șotron, pe-afară, până când se însera
Și nu aveam nicio grijă. Doamne, bine mai era!
Dulce, tu, copilărie, amintire ce nu piere
De ce clipele-ți plăcute sunt cu toate efemere?
Doamne, cred că ani din viață i-am ceda, dacă am știi
Că ne vom redobândi "luxul" de a fii copii.
Însă timpul n-are milă. El mereu fuge, mereu,
Fără a ști că acuma ne-am dori și tu, și eu
Să se-oprească doar o clipă, să se-ntoarcă în trecut,
Să avem din nou în față ce-am iubit atât de mult...
Mama să ne fie-alături, tata să ne ocrotească,
Noi să ne jucăm pe-afară, timpu-n loc să se oprească!
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.