Din negura vremii se-adună
Din negura vremii se-adună
amintiri care-mi vorbesc,
Despre ce-am lăsat în urmă
și ce vreau să mai clădesc.
Ca-n istoria din carte,
cronologic, am avut
De evenimente parte,
în timpul care-a trecut.
Acuma stau față în față
cu prezentul și trecutul.
Istoria de azi mă-învață
care-n viitor mi-e scutul.
Nici prezentul, nici trecutul
nu mai mă pot însoți.
Viitoru-i azimutul
către care pot privi.
Spre el mă îndrept acum.
Prin negură am răzbit.
Prezentul e doar un drum
de pe care am pornit.
Venit din negura vremii
și din ce trăiesc acum,
Vreau să primesc botezul iernii
la poalele unui gorun.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stejari
- poezii despre prezent
- poezii despre istorie
- poezii despre iarnă
- poezii despre cărți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.